Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Comunitatea albaneza din Argentina
Maria Oprea
 
Caleidoscop, NR. 19 - Octombrie 2018
 
“M-am nascut aici si imi iubesc tara” Diaspora albaneza este mai numeroasa decat populatia indigena. Este o axioma pe care paradigmele lumii aflate in continua redimensionare nu o pot tagadui. Ca orice grup etnic stabilit in afara granitelor tarii, si cel al albanezilor din Argentina reprezinta un model de minoritate distinctiva, care isi altoieste existenta pe trunchiul noii patrii, conservandu-si in acelasi timp radacinile originare. Ea se straduieste, asemeni tuturor expatriatilor, sa-si pastreze fiinta nationala pe fondul naturalizarii firesti in tara de adoptie.


Se crede ca numarul albanezilor din Argentina, stabiliti cei mai multi in Buenos Aires, nu este mai mare de 300. Cifrele nu sunt niciodata exacte dupa cum stim, pentru ca, asa cum se intampla de obicei, unii imigranti, aflati la a doua sau a treia generatie in tara in care strabunicii lor au ales sa traiasca, s-au integrat in masa majoritatii, recensamintele „topind” originea etnica intr-un tot national. Si asta, de multe ori, cu voia respondentilor. Revenind la diaspora din America latina, albanezii din capitala argentiniana sunt putini in comparatie cu comunitati similare din alte tari, dar importanti si deloc de neglijat. Mai ales ca, in conditiile date, ei insisi s-au organizat intr-o structura care-si spune Asociatia Patriotica Albaneza “Skenderbeu” – Asociacion Patriotica Albanesa Skenderbeu / Con personeria juridica / Fundada en Buenos Aires el 19 de Mayo de 1944. Informatia ne parvine de la Larry Luxner, jurnalist american cu o vechime de peste 30 de ani in presa si in fotografia de jurnal, care, in periplele profesionale, i-a surprins pe pelicula pe albanezii argentinieni si i-a prezentat pe newsletter-ul sau, un website cu 17.000 de imagini color din America Latina, Caraibe, Orientul Mijlociu, Africa si Asia. Placuta cu numele Asociatiei este asezata pe peretele dinspre strada al unei case vechi, situata intr-un cartier muncitoresc al capitalei. Putine persoane din acest oras, care citesc inscriptia, stiu cine a fost Skanderbeg, in afara de compatriotii nostri. “Am inchiriat cladirea la diferite alte institutii, pentru ca noi ne intalnim aici doar de doua sau de trei ori pe an”, marturiseste presedintele asociatiei, Nicolas Luca, un arhitect trecut de 65 de ani, fiul unor fosti imigranti din Gjirokaster. Luca este unul din cei 300 de albanezi stabiliti in Argentina, o tara foarte mare, care acopera sudul Americii Latine, dinspre dealurile boliviene pana in Patagonia. Stramosii lui au ajuns aici in urma cu 80 de ani si au ales Argentina pentru ca, in primul deceniu al secolului XX, ea devenise una din marile puteri ale Americii de Sud, remarcandu-se prin progresele sale economice si sociale. Acesta a fost, de fapt, imboldul multor emigranti care s-au stabilit in orasele mai importante. Tara este recunoscuta si acum ca o tara a imigrantilor, deoarece 86,4% din populatie are descendenta europeana. Intre cei 6.608.000 de imigranti spanioli, italieni, francezi, englezi, evrei, polonezi, ucraineni, germani, rusi, irlandezi, scandinavi, romani, coreeni etc. este inclusa si comunitatea, mica e drept, de albanezi. In 1912, anul in care unchiul lui Luca a debarcat la Buenos Aires, Argentina era una din cele 10 cele mai bogate tari, ce exporta masiv carne si cereale, iar capitala, cu bulevardele largi, stralucitoare, cu metroul modern si moda vestimentara europeana, era considerata Parisul Americii de Sud. Asta in vreme ce Albania era inca un stat sarac, feudal. „In timpul regimului Zogu, nu erau locuri de munca, viata era grea, si astfel, multi albanezi, aflati deja aici, s-au vazut nevoiti sa-si aduca rudele”, spune Luca intr-un interviu in limba spaniola, acordat lui Larry Luxner, in 1995. “Cea mai mare parte a imigrantilor provenea din Korcea si Gjirokaster, 80% dintre ei fiind ortodocsi. Dupa 1930, nu au mai emigrat, iar albanezii s-au amestecat cu argentinienii”, continua veteranul arhitect. Potrivit lui Luca, albanezii care ajungeau singuri si nu aveau nicio ruda in Argentina erau trimisi de guvern in Tara de Foc (Tierra del Fuego) sau in provinciile din nord, Misiones, Chaco sau Corrientes, sa taie lemne. Cu timpul, fiecare a facut avere si s-a stabilit in Buenos Aires, comunitatea a crescut, cei care s-au nascut pe aceste pamanturi au pastrat obiceiurile si traditiile, dar nu au mai invatat limba, nici macar cei doi fii ai lui Luca, Daniel si Silvan. Mai putin de 50 de albanezi mai vorbesc limba stramosilor lor, spune cu regret arhitectul. El insusi, in ciuda mostenirii genetice, declara ca se simte 100% argentinian. “M-am nascut aici si imi iubesc tara”.

Legaturile cu patria mama

Pentru albanezii argentinieni, singura legatura cu tara mama a constituit-o ambasada din Buenos Aires in toata aceasta perioada. Insa, prin 1992, Albania a hotarat sa inchida misiunile diplomatice din Argentina, Mexic si Cuba, pentru a reduce costurile, dar Guvernul Berisha a redeschis rezidenta din Buenos Aires, intr-o noua cladire, pe Bulevardul Libertador. „Interesant este ca fostul ambasador al Albaniei in Havana, Christopher Ndreu, locuieste in sediul Asociatiei Patriotice Albaneze Skenderbeu, impreuna cu sotia si cei doi copii, povesteste Luca in cadrul interviului cu Luxner, si este in cautarea unui loc de munca”. Teri Pojani, fostul ambasador albanez in Argentina, s-a straduit sa mentina legaturile culturale si sa atraga investitori in Albania. Diplomatul aminteste ca Jeremia Bonanno Nahmias, un prestigios om de afaceri argentinian, macedonean evreu de 63 de ani, a carui viata a fost salvata de autoritatile albaneze in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, este deja unul dintre investitori. „Albanezii mi-au salvat viata, am multi prieteni in Albania, a spus el, iar acesta este modul meu de a le multumi”.
Exista o lista impresionanta de personalitati albaneze in comunitatea sud-americana, iar printre acestea se afla actorii Carlos Alazraqui, Jorge Porcel si Fernando Lamas, boxerul Oscar Bonavena, sportivul Andres Cantor, istoricul Uki Goni, jurnalistii Enrique Gratas si Pablo Kleinman, artistul Sebastian Spreng, compozitorul Ezequiel Vinao s.a.
Comunitatea este mica, dupa cum se vede, dar eforturile catorva albanezi de a nu-si uita radacinile si a le aminti si confratilor cine sunt si de unde vin strabunicii lor sunt semnificative. Pentru ca, oriunde s-ar afla, albanezii poarta in sangele lor gena patriei stramosesti si sunt foarte mandri sa arate asta.

 
  Alte titluri din categoria "Caleidoscop"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 19
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising