Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Fatos Kongoli. Visul lui Damocles
Traducerea: Marius Dobrescu
 
Literatura, NR. 19 - Octombrie 2018
 



In ziua aceea, tata nu era in forma. Am inteles asta indata ce am deschis usa, iar el m-a intampinat posomorat, fara sa raspunda nici la salutul meu abia ingaimat „buna seara”. Pe Dizi nu l-am vazut nici cand am sosit, nici mai pe urma, cand, dupa ce am intrat la mine ca sa-mi mai revin, m-am dus la bucatarie. Tata sedea pe canapea, dinaintea tele­vizorului. Singur. N-am inteles daca Dizi dormea sau nici nu era acasa. Oricum, si intr-un caz si intr-altul, proasta dispozitie a lui taica-meu m-a facut sa banuiesc ca intre ei avusese loc o disputa. S-ar fi putut ca indispozitia batranului sa nu aiba nicio legatura cu Dizi. Sa fie, poate, urmarea vreunui esec in afaceri. Indiferent cum ar fi fost, cazusem in cel mai nepotrivit moment. In mod logic, n-ar fi trebuit sa deschid vreo discutie atunci, sa revin alta data, maine, poimaine, peste o saptamana, cand taica-meu va fi in forma sau, cel putin, mai calm. Numai ca nici eu nu ma aflam in cele mai bune toane, asa ca l-am abordat. Si, cu o nesiguranta care m-a cuprins in ultima clipa, l-am rugat sa ma asculte.
El a ramas nemiscat. A continuat sa priveasca cu un aer concentrat la televizor si mi-a fost teama ca poate vorbisem prea incet si nu ma auzise. In cele din urma mi-a raspuns. Fara sa ma priveasca. Te ascult, mi-a zis. A tresarit usor auzindu-mi vorbele, cerandu i sa fie atent la ceea ce aveam sa-i spun. E-n regula, mi a zis, te ascult cu atentie.
Prima parte a discursului meu, ca aveam de mult relatie cu o fata, nu l-a surprins. Partea a doua, ca fata aceea e gravida, i-a atras oarecum atentia. E regretabil, a spus. Totusi, n-ai de ce sa intri in panica, asemenea accidente se intampla frecvent. Si, daca venisem sa-i cer bani pentru avort, putea sa ma ajute. Apoi m-a intrebat de ce suma aveam nevoie.
M-am simtit descumpanit, asta era cea mai neasteptata intrebare pentru mine. Mai ales ca vorbea cu aceeasi nepasare, fara sa-si ia ochii de la televizor, de parca ceea ce-i spusesem ar fi fost ultima lui grija. N-am venit pentru bani, i-am spus cu un tremur in glas. N-am venit pentru bani. Si, retinandu-mi cu greu nervozitatea ce ma cuprinsese, i-am facut cunoscut ca eram decis sa ma insor cu fata aceea.
El a ramas la fel de calm. Nu cred ca nu bagase de seama starea in care ma aflam, dar n-a iesit din indiferenta de mai-nainte. Bine, bine, a rostit linistit, daca ai hotarat sa te insori, insoara-te, ce vrei de la mine?
Am ramas siderat. Intr-adevar, ce voiam de la el? Am cazut intr-o stare de idiotenie. Eram complet nepregatit pentru o asemenea intrebare si, din toate punctele de vedere, dezarmat. Atunci, el s-a intors spre mine si m-a privit in ochi. N-am putut sa-i sustin privirea. Iar lui nici prin cap nu putea sa-i treaca de ce nu l-am putut privi in ochi. Si a continuat sa ma priveasca tinta si poate ca, in cele din urma, a inceput sa banuiasca starea in care ma aflam. Brusc, am simtit cum i se inmoaie tonul. De acord, a soptit. In ultimii ani ai trecut pe acasa ca musafir. Vii cand vrei, pleci cand vrei, duci o viata foarte dubioasa. Acum ai dat de naiba si ti-ai amintit de mine. Deci, ai o iubita, a ramas gravida si, ca un gentleman ce esti, vrei s-o iei de nevasta. Asta e si, lasand toate la o parte, cred ca am dreptul sa te intreb cine e fata asta. Si ca, inainte de a lua o hotarare, e obligatia mea sa te intreb. Asadar, cine este fata pe care ai lasat-o gravida, de vii la miezul noptii sa-mi spui formal ca vrei s-o iei de sotie, iar eu trebuie sa te ascult?
Modul in care a pus intrebarea m-a scos din fire. Este o persoana de genul feminin, as fi vrut sa-i raspund. Aceasta persoana vrea sa se marite cu un barbat si ea m-a ales pe mine. Asa cum am ales-o si eu pe ea. Fireste ca un asemenea raspuns n-ar fi avut nicio logica. El imi pusese o intrebare directa, iar eu trebuia sa-i raspund. In locul unui joc de cuvinte, am ales varianta directa. Abia a terminat anul al treilea la Academia de Arte, sectia de pictura, i-am spus. O cheama Linda D. E fata fostului anchetator comunist Valmir D.
El a ramas o buna bucata de vreme fara replica. Apoi s-a ridicat in picioare. Si a inchis televizorul. M a intrebat in ce luna este iubita mea, iar eu i-am raspuns ca intr-a doua. Si am adaugat: inteleg unde bati, dar e inutil…
Da, a murmurat el. Familia lor le-a indoliat pe femeile noastre jumatate de secol. Bunicul acestei fete, pe care tu vrei s-o iei de nevasta, l-a ucis pe bunicul tau, adica pe tatal meu. Tatal acestei fete, despre care tu spui ca este inutil sa discutam, l-a omorat pe unchiul tau, adica pe fratele meu. Si, daca nu au reusit sa ma ucida pe mine, iar mai apoi si pe tine, si tot asa, generatie dupa generatie, e fiindca s au intors vremurile. Si uite ca acum tu vrei sa ne incuscrim cu ei. Ca sa facem asta ar trebui sa-i intrebam pe morti. Iar mortii, tu stii, nu vorbesc. Vorbeste doar moartea lor. Iar moartea asta vorbeste prin gura mea. Nu, nu poti sa te insori cu fata aia.
M-am simtit pierdut. Imi venea sa ma dau cu capul de pereti. Cred ca asa i-am si raspuns. Poate ca la inceput i-am spus altceva. De exemplu, ca-mi pare foarte rau de ceea ce se intamplase, dar fata cu care voiam sa ma insor nu avea nicio legatura cu asta. Si mai apoi, pentru ca el continua sa ma contrazica, iar discutia tindea sa se transforme in cearta, i-am spus tocmai asa, ca asta e logica zidului de care sa te dai cu capul.
El a zambit amar, semn ca rabdarea i se sfarsise. Nu e logica zidului, a soptit. E logica sangelui. Si acum fii atent. Asculta-ma cu atentie si tine minte aceste cuvinte. Daca continui sa te incapatanezi, o sa ma faci sa-mi para rau si sa ma rusinez cu tine. Iar in casa asta n-o sa mai calci vreodata.
Era intr-adevar o decizie dureroasa. Nauc, m-am dus la mine in camera. Apoi, tot ceea ce am facut a avut rigiditatea unui robot. Am inceput sa-mi indes niste lucruri in valiza, pantaloni, bluze, maieuri. Din colectia de picturi am luat doar autoportretul lui Sparti, portretul Rozei si un peisaj al Lindei. Cand am iesit in strada m-am simtit gol, fara nicio idee despre ce aveam sa fac mai departe. O goliciune vasta, nemarginita.

Traducerea: Marius Dobrescu

(Fragmentul face parte din romanul „Visul lui Damocles”, ed. Toena 2004)

 
  Alte titluri din categoria "Literatura"


FILIT - Un festival din ce in ce mai prestigios

S-a mai stins o stea a poeziei albaneze



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 19
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising