Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Revolutia din 1924 si esecul guvernului Noli
Marius Dobrescu
 
Istorie, NR. 19 - Octombrie 2018
 



La inceputul lunii iunie 1924, sub asaltul fortelor revolutionare din nord (Shkodra) si sud (Vlora), guvernul de dreapta condus de Ahmed Zogu paraseste Tirana, primul ministru insusi refugiindu-se in Regatul sarbo-croat.

Evenimentul, care avea sa aduca la carma tarii un cabinet avandu-l in frunte pe prelatul Fan S. Noli, este considerat unul dintre momentele cheie in evolutia tanarului stat albanez. Despre revolutia din iunie 1924 si esecul ei se discuta si astazi. Comentariile sunt dintre cele mai diferite. Unii istorici spun ca ar fi fost o lovitura de stat, altii, revolutie, rascoala sau revolta. Cel care a comentat pe larg acest eveniment, profesorul Kristo Frashëri, a incercat sa elucideze cu propriile argumente esenta acestui eveniment. Iata cum raspunde cunoscutul istoric intrebarii de mai sus: “Am citit sau auzit pe cativa istorici amatori cum ca evenimentul din 1924 n-ar fi fost o revolutie, caci in timpul desfasurarii lui n-ar fi fost victime. Sa conditionezi o revolutie de existenta victimelor nu este corect. Despre varsare de sange putem vorbi in cazul unei rascoale, a unei revolte sau a unei lovituri de stat, nu in cel al unei revolutii. Si asta pentru ca cele amintite mai sus presupun o lupta pentru putere, o confruntare pentru a acapara conducerea statului fara a face schimbari majore, deci fara a provoca rasturnarea vechiului regim politic, economic, social, juridic sau cultural. Dimpotriva, revolutia presupune rasturnarea totala a unei stari sau a unui vechi regim politic, economic, social, juridic sau cultural.”
Cat despre cauzele si declansarea revolutiei, acelasi cunoscut istoric considera ca opozitia de­mo­cratica, avandu-l in frunte pe scriitorul si clericul Fan S. Noli, a procedat corect prin decizia de a rasturna guvernul conservator condus de Ahmed Zogu. De altfel, stimulate si de victoria revolutiei bolsevice din Rusia, miscarile de stanga erau in ofensiva in Europa acelor ani. Dar iata cum vede lucrurile istoricul albanez amintit: “Daca guvernul democratic al lui Noli, care avea o pozitie de stanga, ar fi urmarit doar demiterea guvernului de dreapta fara a se atinge de structura politico-economica a statului, atunci am fi avut o rascoala obisnuita, o lupta pentru putere. In realitate, in Albania anului 1924 erau inca in vigoare normele legale si constitutionale mostenite de la Imperiul Otoman, pentru ca, odata cu declararea independentei, la 28 noiembrie 1912, Albania a infaptuit doar o revolutie politica. Se stie ca guvernul lui Fan Noli, care a avut o existenta scurta, nu a reusit sa puna in aplicare reformele promise. Desi scopul miscarii a fost schimbarea din temelii a formei de proprietate a pamantului, iar neaplicarea reformei nu a tinut de vointa guvernului, miscarea nu si-a pierdut caracterul revolutionar. Guvernul lui Noli poate fi considerat un guvern care a esuat in privinta aplicarii reformelor si, totusi, prin sarcinile pe care si le-a asumat, el a ramas pana la sfarsit un guvern revolutionar.
Programul guvernului Noli continea esenta gandirii comune a intelectualilor albanezi democrati, pregatiti in cele mai importante universitati din Europa Occidentala si SUA. Printre ei, un loc important, poate cel mai important, il ocupa arhiepiscopul Fan S. Noli. Unul dintre cercetatorii evenimentului, prof. Nasho Jorgaqi, scria: “Primele masuri luate de premierul Noli au fost cele legate de simplificarea aparatului de stat, redus cu pana la 25%, scaderea salariilor functio­narilor cu circa 40%, incepand cu propria retributie, indepartarea oficialilor discreditati politic si moral. Numai ca el nu a evaluat corect faptul ca reforma pe care o promova nu putea avea succes fara a-i antrena in campanie pe simpatizantii apartinand organizatiilor Bashkimi si Vatra. Aceasta retinere a sa venea din neincredere sau din teama radicalizarii lor, respectivii fiind tineri si lipsiti de experienta. Noul cabinet, desi a fost intampinat cu entuziasm de populatie si salutat formal de guvernele occidentale, nu a ajuns sa depuna nici macar juramantul oficial. Singurul regent ramas in functie, Sotir Peci, a evitat sa ia parte la eveniment si a parasit postul din motive medicale la inceputul lunii iulie. Noli, care cunostea adevaratul motiv, a avut intelepciunea sa-i trimita o telegrama in care ii ura insanatosire grabnica si intoarcere urgenta la post. Demisia regentului nu era doar un semnal negativ dat guvernului in fata opiniei publice, ci si o piedica in procesul legalizarii noului cabinet. Prin urmare, conform articolului 51 din Constitutie, Noli si-a asumat si sarcinile ce reveneau Consiliului Superior. Erau peste patruzeci de proiecte de lege care asteptau semnatura regentului absent. In fata acestei situatii, Noli a decis sa mearga inainte.”
Cercetarile asupra momentului “iunie 1924” arata ca programul guvernului Noli continea un numar mare dintre solicitarile societatii democratice “Bashkimi”. Iata cateva dintre acestea:
- inlaturarea ramasitelor feudale, eliberarea populatiei si instaurarea definitiva a democratiei in Albania;
- reducerea radicala a numarului de functionari si asigurarea prin lege a responsabilitatilor lor;
- schimbarea sistemului de taxe in favoarea populatiei;
- imbunatatirea situatiei taranimii si emanciparea sa economica;
- masuri in favoarea usurarii patrunderii capitalului strain, apararea si organizarea celui autohton;
- imbunatatirea infrastructurii, a drumurilor si podurilor;
- reorganizarea sistemului de sanatate si educatie;
- reformarea radicala a judecatoriilor si asigurarea independentei sistemului juridic;
- relatii prietenesti cu toate statele si in special cu cele vecine, imbunatatirea imaginii si a prestigiului international al tarii.
Dupa cum se vede, una dintre prioritatile gu­vernului Noli erau satul si agricultura. Iata ce spune prof. Nasho Jorgaqi despre acest imperativ: “Grija si atentia lui Noli pentru sat s-a vazut la inceput in tentativa lui de a sechestra proprietatile beylor fugiti si, inca mai mult, in legea pentru usurarea poverii fiscale a taranimii. Dar problema agrara era mult mai complexa si mai dificila. Drept pentru care Noli, cunoscand aceasta, a dispus constituirea unei comisii speciale pe langa Ministerul Agriculturii si a ordonat prefectilor sa analizeze starea taranimii din fiecare district. Intre timp, a studiat legile si experienta agrara ale altor tari. Dar presiunea venita de jos se accentua. Ceea ce nu a facut guvernul, satenii au inceput sa faca singuri. Informatiile venite pe linia comisiei de la Ministerul Agriculturii vorbesc despre acest lucru. Iar piedicile si rezistenta proprietarilor se vedeau clar in instantele de judecata. Insusi regentul S. Peci era impotriva. Acesta nu a semnat nici proiectul de lege care acorda satenilor dreptul de utilizare a sistemelor de irigare, si nici pe cel privind sechestrarea proprie­tatilor beylor fugiti din tara. Dar nu numai atat: chiar si o parte a cabinetului se impotrivea. ‘Am avut majoritatea, scria Noli mai tarziu, cand in program a fost introdusa reforma agrara. Am ramas minoritari cand a venit vorba despre aplicarea ei’. Cei care l-au sprijinit au fost S. Vinjau si Q. Koculi, in vreme ce Luigj Gurakuqi s-a aratat indecis, cerand atentie si masura. Era randul premierului sa decida. Dar nici el nu era pregatit, dupa cum s-a vazut, sa puna in practica aceasta decizie majora. Nu era suficient sa intelegi si sa simti aspiratiile taranimii, asa cum era in cazul lui. Trebuiau hotarare si curaj pentru a te opune ostilitatii beylor si opiniei conservatoare, dar si indi­ferentei si ignorantei taranimii albaneze, care, cu cateva exceptii, se arata nesigura si sceptica fata de schimbarile aduse de reforma agrara”.
In cele din urma, dupa sase luni de guvernare ezitanta, cabinetul lui Fan S. Noli a trebuit sa aban­doneze puterea in fata interventiei armate straine. Ahmed Zogu si simpatizantii sai au intrat triumfal in Tirana la 24 decembrie 1924. Guvernarea lui Noli, criticata de o serie de istorici datorita orientarii sale de stanga (de altfel, primul care a recunoscut acest cabinet a fost guvernul bolsevic de la Moscova!), este o pagina incomplet elucidata a istoriei Albaniei.

 
  Alte titluri din categoria "Istorie"


Republica Mirdita: statul cu cea mai scurta viata din istoria albanezilor

Referendum pentru monarhie

Premii pentru doua lucrari stiintifice despre epoca Skanderbeg

Atentat contra lui Zogu



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 19
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising