Interviu cu prof. dr. Adrian Anastasi, seful Departamentului Arheologie Subacvatica din cadrul Institutului National de Arheologie al Republicii Albania

Domnule profesor, in ce consta de fapt activitatea dvs.?

Activitatea pe care o desfasor impreuna cu echipa mea consta in descoperirea patrimoniului cultural albanez, prezervarea sa si atragerea atentiei societatii noastre asupra importantei acestuia, asupra cunoasterii istoriei milenare a acestor meleaguri. Prin munca pe care o desfasuram, am realizat in premiera o harta digitala a litoralului albanez, harta pe care o completam aproape zilnic cu noi situri arheologice subacvatice. Dupa cum stiti, activitatea noastra nu consta numai in munca de birou, ci este o munca antrenanta, ce necesita saptamani intregi de pregatire fizica, scufundari, achizitii de echipamente de ultima generatie si colaborari cu organisme internationale, indeosebi cu departamente americane si italiene care desfasoara acelasi tip de activitate.
Se stie despre golful Durres ca este o zona in care s-au descoperit numeroase elemente arheologice ce dateaza de cel putin 2000 de ani. V-as ruga sa faceti o scurta introducere in acest domeniu pentru revista noastra si sa exemplificati cu cateva dintre descoperirile dvs.

Golful Durres a fost una dintre zonele cele mai intense de trafic naval, civil sau militar in aceasta parte a Marii Mediterane. De aceea, impreuna cu grupul meu ne-am concentrat atentia in special pe descoperirea zonelor in care, datorita conditiilor geografice si meteorologice, multe dintre corabiile din perioada antica si medievala fie au esuat, fie pur si simplu s-au scufundat in zona golfului. In acest sens, am reusit sa intocmim o harta cu ajutorul careia sa putem cunoaste cu exactitate pozitia numeroaselor epave ce se gasesc inca in zona golfului nostru, zona ce se intinde de la actualul portul civil pana la Golful Currila si chiar mai spre nord, pana aproape de Capul Pali. Aceasta zona a fost luata in considerare si supusa atentiei noastre si datorita unui alt aspect. Este vorba despre extinderea actualului port si, mai ales, construirea fara consultarea noastra a portului „Porto Romano” peste un sit arheologic ce dateaza din secolul IV i.Hr. Astfel, incercam acum sa ne concentram in aceasta zona pentru a salva ce mai poate fi salvat.
In ceea ce priveste descoperirile si conservarea elementelor arheologice, va pot spune ca mare parte dintre ele pot fi vizitate la Muzeul Arheologic din Durres, muzeu in care sectia de arheologie subacvatica ocupa un loc esential. Sunt obiecte antice ce dateaza inca din secolul VI i.Hr. pana la cele moderne, cum ar fi elemente din nava italiana „Rosandra”, ce a fost scufundata de un submarin englez in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, o descoperire interesanta pe care am facut-o cu putin timp in urma.

Domnule profesor, se vorbeste tot mai des despre intentia dvs. cu privire la crearea unui adevarat parc arheologic subacvatic. Ce ne puteti spune despre acest proiect?
Am inceput prin doua proiecte nationale care au ca obiect crearea de parcuri subacvatice, conside¬rate investitii in domeniul cunoasterii istoriei si culturii noastre, dar si in dezvoltarea turismului. Un prim pas a fost facut la Saranda, unde s-a construit un parc subacvatic ce contine epave ale vechii flotile militare albaneze. Pentru Durres, conditiile geografice ne permit sa expunem subacvatic numeroasele relicve gasite in golf, mergandu-se pe dezvoltarea unui turism ce are drept componente sportul nautic si scufundarile, elemente ce ar putea atrage, ca in multe alte tari, numerosi turisti si oameni de stiinta pasionati de lumea subacvatica. Acest parc l-as putea numi parcul mostenirii arheologice din Durres si s-ar bucura de protectie prin lege, astfel incat ar fi protejat impotriva fenomenului de traficare a obiectelor noastre de patrimoniu si ar putea stopa abuzul si distrugerea zonei protejate prin constructiile civile si industriale, si ma refer aici in special la constructia fara aviz a pontoanelor si digurilor porturilor private sau de stat, deversarilor necontrolate de reziduuri chimice si la protectia faunei si florei subacvatice.

Va rugam sa precizati pentru cititorii nostri cateva dintre cele mai importante descoperiri facute de echipa dvs. din momentul infiintarii departamentului pe care il conduceti si pana in prezent.

Cu deosebita placere. Cea mai importanta descoperire a avut loc in cadrul expeditiei albano-americane “Expedition Albania 2008”. In acea perioada, am reusit sa identificam sapte nave ale perioadei clasice, ceea ce face din aceasta descoperire una dintre cele mai importante din bazinul Marii Mediterane. Prima corabie a fost descoperita la o adancime de 70 de m, rezultand ca dateaza din secolul VI i.Hr. Ceea ce a facut ca aceasta descoperire sa fie foarte importanta pentru noi a fost faptul ca in interiorul corabiei am gasit un numar mare de amfore corintiene. A doua corabie descoperita dateaza din secolul IV i.Hr. si avea o incarcatura de placi ceramice corintiene, lucru care ne-a facut sa concluzionam, in baza studiilor efectuate de noi si de specialistii americani, ca este prima corabie descoperita in Mediterana cu o astfel de incarcatura. Celelalte corabii descoperite in aceeasi zona apartin perioadei bizantine. Este senzational faptul ca expeditia noastra a gasit in acelasi loc, in Marea Ionica, corabii scufundate la distanta de peste o mie de ani una de alta. Acest lucru a fost considerat important nu numai pentru institutul nostru, ci a fost catalogat de organismele internationale in domeniu drept una dintre cele mai extraordinare descoperiri. Permiteti-mi sa va vorbesc putin si despre „industria” navala ilira, care a creat o flota militara ce a intreprins expeditii in Marea Mediterana, indeosebi de-a lungul coastei vestice a Peninsulei Balcanice si pana pe coastele Italiei de astazi. In acest sens, v-as sugera sa priviti cu atentie o ancora ilira expusa in fata Muzeului de Arheologie din orasul nostru.

La finalul acestui interviu, va rog sa adresati cititorilor revistei „Prietenului Albanezului /Miku i Shqiptarit” cateva cuvinte de salut.

Va multumesc pentru acest prilej. Sunt placut surprins de existenta unei comunitati albaneze in Romania, ma bucur ca pot contribui si eu, prin paginile acestei reviste, la cunoasterea istoriei tarii noastre, la pastrarea identitatii si a dragostei fata de patria mama. Doresc acestei reviste viata lunga si sa continue sa promoveze articole ce ajuta pe cititor sa descopere patrimoniul material si cultural albanez.

Ledia Musat