La sfarsitul lunii septembrie, a avut loc la Iasi Simpozionul International “Istorie, cultura, patri¬moniu”, organizat de Muzeul Literaturii Romane (Casa Pogor) si Societatea „Junimea 90”. Aflat la cea de a patra editie, evenimentul a reunit importanti istorici, academicieni si oameni de cultura din Romania, dar si din Germania, Franta, Republica Moldova si Ucraina. Din partea ALAR, a participat redactorul revistei noastre, Maria Dobrescu, a carei lucrare despre mostenirea culturala a minoritatilor o reproducem mai jos. (Red.)

Contributia minoritatilor nationale la dezvoltarea patrimoniului romanesc

Averea spirituala a tarii noastre incorporeaza, intr-o masura considerabila, si mostenirea culturala a minoritatilor nationale care traiesc de secole in Romania. De aceea, nu se poate vorbi despre patrimoniul material sau imaterial fara a sublinia contributia diferitelor minoritati nationale la structurarea identitatii culturale romanesti. Inainte, insa, de a ilustra si demonstra aportul fiecarei etnii la tezaurizarea valorilor identitare intr-un bun national, trebuie sa amintesc aici care sunt minoritatile etnice din Romania si, desigur, „daniile” lor la constituirea averii autohtone.
Sunt 20 de minoritati nationale in Romania si 19 organizatii ale acestora, pentru ca cehii si slovacii au decis sa ramana impreuna, in aceeasi structura, chiar daca ei se revendica din doua tari-mama diferite, Cehia si Slovacia, cu statut de tari independente. Alaturi de cehi si slovaci, traiesc maghiari, germani, trromi, armeni, albanezi, bulgari, croati, sarbi, greci, evrei, turci, tatari, italieni, ucraineni, rusi lipoveni si ruteni, in regiuni multietnice, precum Transilvania, Banat, Bucovina, Dobrogea, sau dimpotriva, raspanditi razlet, aleatoriu, in familii mixte, peste tot. Aceste comunitati istorice, traditionale, se bucura de protectia statului roman, de reprezentare parlamentara si buget propriu pentru conservarea identitatii etnice. Ne vom referi, asadar, exclusiv la acestea, desi peisajul multicultural este mult mai divers, fiind alcatuit din arabi, chinezi, japonezi, olandezi, latino-americani etc., stabiliti in tara noastra dupa 1990, ce au adus, la randul lor, valori specifice, incepand de la cele arhitecturale, spirituale, pana la cele culinare. In plus, traiesc alte cateva subgrupuri etnice, cum sunt cerchezii si gagauzii din Dobrogea, hutulii din Suceava, carasovenii (croati, de altfel), etc., dar nici ele nu fac obiectul acestei prezentari.
Cele 20 de minoritati nationale au contribuit la formarea patrimoniului romanesc si la includerea lui in cultura universala, rezultatul fiind un orizont spiritual romanesc mozaicat, a carui bogatie rezida in diversitate si complementaritate. In Romania, considerata in Europa un model unic de toleranta interetnica si dialog intercultural, se pune un accent deosebit pe recunoasterea reciproca de valori, cultivarea unui spirit de comunicare si colaborare intre diversele culturi existente.

Vom incepe cu Transilvania, ca prototip al multiculturalismului, unde se afla 35% din cele 29.525 pozitii ale nomenclatorului monumentelor istorice din Romania. Este regiunea asupra careia sasii, maghiarii, armenii, slavii, evreii si-au pus amprenta pregnant de-a lungul secolelor.
Sasii au dat patrimoniului romanesc cele mai importante edificii. Acestea se afla in asa-zisa regiune Siebenburgen, care cuprinde principalele sapte orase-cetate intemeiate de ei, incepand cu secolul al XII-lea, in judetele Sibiu, Brasov si Mures. Zona cuprinde 178 de sate sasesti, iar sapte dintre ele, cu ale lor Biserici Medievale Fortificate, sunt pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 1993. Cele sapte biserici fortificate se afla in Calnic, judetul Alba, Valea Viilor si Biertan, judetul Sibiu, Darjiu, judetul Harghita, Saschiz, judetul Mures, Viscri si Prejmer, judetul Brasov. Pe langa ele, in Transilvania exista alte zeci de biserici fortificate sasesti, asa numitele cetati taranesti, cele mai multe in Sibiu, care a fost si capitala culturala Europeana in 2007, si Sighisoara, al carui centru istoric face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Samuel von Brukenthal, promotor al drepturilor poporului sau si mare iubitor de cultura si arta, este una dintre personalitatile celebre ale sasilor ardeleni. Din colectiile sale de arta s-a nascut Muzeul Brukenthal din Sibiu, primul muzeu public din Europa Centrala si de Sud-Est.

Veniti din partile occidentale ale Germaniei, din Flandra, Olanda si Luxemburg, in secolul al XII-lea, la chemarea Regelui Geza al II-lea al Ungariei pentru a cultiva pamantul si a apara granitele imperiului maghiar, sasii au dezvoltat si pastrat nu numai un patrimoniu material extrem de valoros, dar si unul imaterial, dialectul vorbit de cei 28 de sasi care mai traiesc acum la Viscri este foarte apropiat de limba vorbita in Luxemburg.
Astazi, satul Viscri atrage turisti din toata lumea gratie Bisericii Medievale Fortificate, impecabil pastrata, si programului foarte strict de reabilitare si conservare a satului, sustinut de organizatia britanica Mihai Eminescu Trust. Fundatia este patronata de Printul Charles al Marii Britanii, cel care, de altfel, a si achizitionat o gospodarie saseasca la Viscri. Din pacate, nu toate monumentele arhitecturale, istorice ori spirituale au o soarta atat de fericita. Biserica medievala din Drauseni, judetul Brasov, monument istoric din secolul al 13-lea, se ruineaza pe zi ce trece, ea nemaifiind folosita pentru rugaciune din anii 70. Guvernul Romaniei nu are un plan coerent de reabilitare si conservare a patrimoniului sasesc, cum nu are pentru intreg patrimoniul cultural. Biserica Evanghelica insasi, proprietara tuturor celor peste 165 de biserici ale sasilor din Transilvania, a inceput sa caute solutii pentru a le salva de la ruina. In 1990, aceste sate erau populate in proportie de 70% de sasi, 25% de romani si 5% de rromi. Azi, rromii sunt in jur de 60%, romanii aproximativ 35%, in vreme ce sasi mai sunt doar in proportie de 5%. Noii locuitori nu inteleg intotdeauna cultura celor care le-au intemeiat. Aceasta situatie este unica in Europa: un intreg grup social a parasit meleagurile romanesti pe care a creat timp de secole o cultura exceptionala, dar, in mai putin de 20 de ani de la plecarea lui, s-au produs schimbari ireversibile ale patrimoniului lasat in urma.

Patrimoniul maghiarilor din Romania este la fel de important, bisericile si satele lor constituind o bogatie arhitecturala valoroasa, precum Biserica Romano-Catolica din Ghelinta, judetul Covasna, declarata de catre UNESCO parte a mostenirii culturale globale. In Transilvania, Biserica nu a jucat doar un rol spiritual si social, ci a fost si un mijloc de raspandire a stilurilor artistice apusene. Stilul romanic este reprezentat in arhitectura ecleziastica de bisericile din Alba Iulia, Herina, judetul Bistrita Nasaud, Odorhei, judetul Harghita etc., iar cel gotic de bisericile din Carta, jud. Sibiu, Cluj, Targu Mures etc. De asemenea, cartea s-a aflat permanent in centrul atentiei intelectualilor maghiari, care au alcatuit colectii extrem de valo¬roase, ca cea a lui Teleki Sámuel la Targu Mures si a lui Batthány Ignác la Alba Iulia, aflate acum in bibliotecile celor doua orase. Dincolo, insa, de intemeierea diferitelor edificii si bunuri materiale de patrimoniu, care se cer conservate si ocrotite, comunitatile etnice au contribuit la imbogatirea patrimoniului national si cu un intreg tezaur de traditii, obiceiuri, mestesuguri, productii orale, mituri, care sunt realitati culturale insemnate.

Armenii din Romania au constituit comunitati in Transilvania, dar si in nordul Moldovei, in Bucovina, Tara Romaneasca, Basarabia. Cel mai vechi monument arhitectonic cladit de armeni si pastrat pana astazi este biserica Sfanta Maria din Botosani, tarnosita la 1350, dar si cea din Iasi, construita la 1395. Catedrala armeneasca din Bucuresti, ea insasi un edificiu arhitectural si religios de seama, adaposteste obiecte de patrimoniu vechi de peste sase secole, cum este prima Biblie tiparita in armeneste, la Amsterdam, cu reproduceri dupa Dürrer. Au existat numeroase personalitati culturale si oameni politici armeni care au contribuit la dezvoltarea economica si culturala a Romaniei, cum ar fi Missir, Trancu-Iasi, Spiru Haret, Garabet Ibraileanu, Gheorghe Asachi sau Vasile Conta, medicul Ana Aslan, baritonul David Ohanesian, filosofii Aram Frenkian si Arsavir Acterian, criticul de arta si mecena Krikor Zambaccian si multi altii.

Ca si la celelalte etnii, patrimoniul slavilor este strans legat de Biserica. Pe teritoriul Romaniei, gasim manastiri sarbesti la Bazias, Bezdin, Zlatita, Sfantul Gheorghe. Un loc important il ocupa arta bisericeasca, cei mai renumiti iconografi si arhitecti fiind sarbii Konstantin Danil din Lugoj, Stefan Tenecki din Arad s.a. Fiecare familie de croati are un sfant, considerat protector, in cinstea caruia organizeaza, anual, un „praznic” pentru a-i multumi pentru ajutor, prilej cu care sunt invitate rudele. La bulgarii din Romania, cele mai renumite, prin grandoare si frumusete, sunt bisericile romano-catolice din Dudestii Vechi, Timis, si catedrala Vinga, din Arad, ambele monumente istorice si, de asemenea, adevarate embleme ale spiritului creator al acestor oameni. Biserica rusa din Bucuresti, in varsta de 100 de ani, este un important monument de arhitectura si arta religioasa, azi paraclis universitar, considerata ultima ctitorie a tarului Nicolae.
Ucrainenii din Romania au inscris in patrimoniul UNESCO Biserica de lemn de secol XVI din Poienile de sub Munte, judetul Maramures, si Biserica din Telita, judetul Tulcea. Din patrimoniul ucrainenan si, implicit, romanesc, face parte si biserica din Dunavatu de Sus, judetul Tulcea, singura care are semiluna pe cruce, construita in timpul Imperiului Otoman. Cimitirul din Sulina este un loc unic in Europa, unde odihnesc intru cele vesnice atat crestini, cat si musulmani, evrei etc., intr-o convietuire etnica si armonie absoluta, de invidiat.
Popoarele moderne de azi, cehii, slovacii, polonezii, rusii, ucrainenii, bulgarii, sarbii, croatii si slovenii, au o origine comuna, facand parte din neamul slavilor, care, inca din mileniul I i.Hr., traia pe un vast teritoriu cuprins intre fluviile Vistula din Polonia si Niprul mijlociu. In valuri succesive au venit in Romania inca din secolul al VII-lea. Influenta lor asupra majoritarilor a fost una remarcabila, precizeaza lingvistii, mostenirea fiind adoptarea din limbile slave a sunetelor a (a plati, gradina, rana) si i (a invarti). Cercetatorii spun ca am imprumutat, pe langa cele doua sunete, cuvinte, expresii, proverbe, folclor, mitologie, elemente de port traditional, traditii de orice fel, de la intampinarea cu paine si sare pana la mancatul colivei si cozonacului si de la zmei la varcolaci. Sigur, aici se poate dezbate cu argumente lingvistice, etnografice, istorice suprematia si paternitatea acestor obiceiuri.

Pentru romani, elenismul reprezinta una din dimensiunile majore ale istoriei si spiritualitatii sale. In secolul al VII-lea i.Hr., grecii veniti din Milet au intemeiat cetatile Tomis, Histria, Callatis, ale caror marturii sunt depozitate astazi in importante muzee de istorie cu un patrimoniu arheologic exceptional. Cetatea Histria a fost inclusa oficial, in 2007, alaturi de Ateneul Roman, Calea Eroilor din Targu-Jiu si Palatul Cantacuzino pe lista Patrimoniului European. De asemenea, grecii au ridicat importante edificii religioase precum Bisericile grecesti din Braila, Bucuresti si Brasov, cladiri in stil neoclasic, cum sunt Teatrul Maria Filotti, camera de Comert, Conservatorul, Banca Chryssovelonis, Scoala greaca, toate aflate in Braila.

Cei noua domnitori Ghica din Moldova si Tara Romaneasca, de origine albaneza, au ctitorit in principatele romane 39 de biserici, printre care Biserica Ghica Tei din Bucuresti, singura in stil neoclasic italian, cu o forma rotunda unica (se pare ca in tara mai exista una asemanatoare, langa Iasi).
De la evrei avem in Romania 103 temple, sinagogi si case de rugaciune, din care 50 in functiune. Multe dintre ele sunt declarate monumente istorice si arhitectonice, fiind protejate prin lege: Templul Coral si Sinagoga Mare din Bucuresti, Sinagoga Mare din Iasi, Templul din cetate din Timisoara, Templul Vechi din Botosani. Intreg peisajul cultural romanesc este dominat de personalitati evreiesti, iar Academia Romana detine o lista impresionanta de artisti si cercetatori cu origini evreiesti. Dintr-o joaca asumata serios, cativa jurnalisti, printre care ma numaram si eu, s-au apucat sa inventarieze personalitatile romanesti de origine evreiasca. Am insumat o lista atat de impresionanta, incat am ajuns sa ne suspectam noi insine ca am fi evrei. Apoi am inceput cu aromanii si a fost la fel de fascinant.
Toate aceste minoritati au depozitat aici o mare bogatie spirituala, raspandita nu numai in biserici si cladiri de patrimoniu, ci si in pagini de literatura, si in obiceiuri. Armenii, vestiti bijutieri, se ocupau cu comertul de cafea si dulciuri. Pentru baclavale si sugiucuri, dar mai ales pentru braga, erau vestiti turcii si albanezii. Iaurtul cel mai bun il gaseai la bulgari, care se ocupau si cu gradinaritul. Pe italieni ii gasim in constructii, printre arhitecti, sculptori, pictori si pietrari, pe evrei in negustorie. Odata cu spiritul nemtesc, de ordine si curatenie, germanii au adus si obiceiuri cum sunt carnavalurile cu masti, petrecerile campenesti cu fanfara, serbarea pomului de Craciun. Rromii, la randul lor, au inscris, prin muzica lautareasca o pagina importanta in cultura nationala. Toate aceste certificate de identitate nu fac decat sa sublinieze faptul ca minoritatile sunt parte a marii comunitati spirituale romanesti si ca fiecare, in felul ei, a contribuit la dezvoltarea profilului cultural romanesc.

As vrea sa inchei cu un fragment semnificativ din Caragiale, elocvent pentru prezenta minoritatilor nationale in viata socio-culturala a Romaniei, dar mai ales pentru Iasiul cosmopolit. Este vorba de discursul electoral al lui Catavencu, care exclama ca, la Iasi, nu exista nici un negustor roman, toti falitii sunt evrei. “Pana cand sa n-avem si noi falitii nostri?... Anglia-si are falitii sai, Franta-si are falitii sai, pana si chiar Austria-si are falitii sai, in fine oricare natiune, oricare popor, oricare tara isi are falitii sai... Numai noi sa n-avem falitii nostri!... Cum zic: aceasta stare de lucruri este intolerabila, ea nu mai poate dura!...”
Ei bine, dorinta lui Catavencu s-a implinit, avem foarte multi romani faliti, dar ne mandrim in continuare cu valorile comune pe care le-am construit impreuna, majoritari si minoritari.

Maria Dobrescu