Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
„Dintr-o zi” Biserica albanezilor din Bucuresti
Maria Oprea
 
Spiritualitate, NR. 185 - Martie 2017
 
Doar intr-o zi se pare ca s-a zidit lacasul Sfantul Nicolae de pe strada Academiei. Altii spun insa ca punerea temeliei ei si sfintirea ar fi cazut fix in aceeasi zi, la distanta de un an una fata de alta. Cert este ca, in cele trei veacuri de existenta ale Bisericii Sf. Nicolae „Dintr-o zi”, albanezii din Romania si-au aflat aici locul de ruga si inchinaciune, oficial, timp de cateva decenii. De aceea, unii ii mai spun lacasului de langa Arhitectura Biserica albanezilor.


Nu ai cum sa n-o remarci in cenusiul cladirilor din centrul Capitalei, alba si gratioasa ca o rochie de mireasa. Ca o minune ce-ti iese brusc in fata. Si nu ai cum sa n-o cinstesti si sa n-o iubesti ca pe un dar ceresc, pentru ca, asa discreta, dar somptuoasa, asa simpla, dar maiestuoasa, Biserica de langa Arhitectura are o aura regala in fata careia iti pleci usor capul. Straiele ei par de sarbatoare acum, de praznic imparatesc, dar nu au fost intotdeauna astfel. Biserica Sf. Nicolae „Dintr-o zi” a trecut prin multe transformari de-a lungul celor trei secole de existenta, inclusiv in anii din urma cand a fost supusa unor ample lucrari de reabilitare si restaurare. Locul privilegiat si l-a pastrat insa in inimile si rugaciunile tuturor.

Neagul si-a tinut promisiunea

Locul pe care este ridicata biserica era stapanit la inceputul veacului al XVII-lea de catre un important negustor, Mihaiu din Targusor, zis si Grecul din Targusor. In timpul domniei lui Mihai Viteazul, a devenit un prosper bogatas care si-a marit mult domeniul si a ridicat curti la Targusor, unde domnitorul a poposit adeseori. Acesta a fost ucis in anul 1612 de voievodul Radu Mihnea (a domnit cu intreruperi in Muntenia, intre 1601 si 1623, si in Moldova, din 1616 pana in 1626), deoarece Mihaiu voia sa il detroneze. La moartea sa, locul pe care se afla in prezent Biserica Sf. Nicolae s-a impartit intre cei trei fii ai sai: Neagul, Gheorghe si Antonie.
Ca si tatal, fiul mai mare, Neagul, isi dorea foarte mult sa ajunga domn al uneia dintre tarile romanesti. Dupa ce a incercat zadarnic cu rugaminti si cu promisiuni la sultanul de la Constantinopol si la principele Gheorghe Rakoczi I (1630 – 1648), Neagul si-a pus nadejdea in Dumnezeu. Drept urmare, a fagaduit ca va ridica o biserica doar intr-o singura zi. Cu toate ca n-a obtinut tronul, si-a respectat promisiunea. Mica biserica ridicata de Neagul este atestata documentar cu numele „Dintr-o zi”, intr-un act de judecata din 5 iunie 1665. Despre ea, cronicarul Radu Greceanu scrie ca era „o bisericuta da lemnu, mititica foarte si veche da mai cadea, care sa chiema Biserica Dintr-o zi”.

Zestrea Maricai Brancoveanu

Dupa moartea lui Neagul, mica bisericuta, tot terenul din jurul ei, precum si cea mai mare parte din averea sa au trecut in stapanirea fratelui mai mic, Antonie, vornicul din Popesti, care a ajuns domn al Tarii Romanesti intre 1669 si 1672 (cunoscut in istorie ca Antonie din Popesti). Mai tarziu, de la el proprietatea trece la unicul sau fiu, Neagul Postelnicul Negoescu, zis si Popescu. Mai departe, biserica si pamantul din jurul ei trec ca zestre la fiica sa, Marica, odata cu casatoria din 1672 cu Constantin Brancoveanu (1688 – 1714). In anul 1702, Doamna Marica „radicand acea (biserica) da lemnu din temelie, da piatra o au zidit, foarte iscusita si gingasa facand-o, o au infrumusetat cat si pa din afara precum sa si vede” (Radu Greceanu). Ceea ce se stie, conform istoricului sfantului lacas, este ca Biserica Sf. Nicolae “Dintr-o zi” a servit ca loc de rugaciune domnitorilor pana la 1830. Acestia intrau din casele lor direct in biserica - asezata in spatele resedintei de pe Podul Mogosoaiei (Calea Victoriei) in care au locuit Caragea Voda si Grigore Ghica - printr-un coridor suspendat peste actuala strada a Academiei, pana in cafasul (balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasa, n.r.) bisericii.

A domnitorilor, a barbierilor si albanezilor

In cursul veacului al XVIII-lea, biserica a apartinut breslei barbierilor, iar intre anii 1911-1947 a servit ca loc de inchinaciune Comunitatii Ortodoxe Albaneze din Bucuresti. In aceasta perioada a slujit aici, pentru scurt timp, si preotul albanez Fan Noli, luptator pentru independenta Albaniei si pentru autocefalia Bisericii Ortodoxe Albaneze.
In 1915, lacasul sfant avea sa fie declarat monument istoric prin Inalt Decret Regal. Cu toate acestea, biserica domneasca nu a fost scutita de incidente. In 1852, un incendiu a distrus acoperisul bisericii, care a fost refacut in 1826-1827, in timpul domniei lui Grigore Ghica al IV-lea (1822 – 1828). Tot de atunci dateaza si pictura interioara a bisericii, catapeteasma si diferite alte obiecte de cult. Cu aceasta ocazie a fost refacuta vechea pisanie, pe cea noua fiind incrustat urmatorul text: „Aceasta sfanta biserica ce se numeste Dintr-o zi, cu hramul Sf. Nicolae, a fost mai intai facuta de lemn si, invechindu-se, luminata Doamna Marica a Mariei sale Constantin Brancoveanu VV la leat 1702 de la nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, indemnandu-se a facut-o toata de zid si a infrumusetat-o cu toate podoabele spre pomenirea Mariei sale, ispravnic fiind dumnealui Enache Vacarescu, vel logofat. In urma, la leatul 1825, in zilele Mariei sale Grigore Ghica VV al patrulea, intamplandu-se de s-au ars, s-au preinoit de s-au infrumusetat precum se vede cu ajutorul Marii sale Grigore Ghica si al altor pravoslavnici prin staruinta dumnealui vel stolnic Stancium, epitropul acestei sf. biserici, ispravindu-se de preinoit la leatul 1827 sept. 1”.
Pictura actuala este executata in tehnica fresco si dateaza din jurul anului 1827. Stilul si tehnica sunt de o deosebita importanta pentru studiul evolutiei picturii murale (eclesiale) din Romania, se spune in istoricul edificiului. Pictura este una de tranzitie intre traditionalul stil bizantin si o pictura cu puternice influente artistice apusene. Restaurarea inceputa in 2004 a scos la iveala frumusetea acestei picturi, pastrata aproape integral. Ca urmare a sapaturilor arheologice in interiorul bisericii, s-au descoperit oseminte din perioada secolelor XVII-XIX, monede, vase si fragmente de vase din aceeasi perioada. Biserica Sf. Nicolae “Dintr-o zi”, astazi paraclis al Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, este reprezentativa pentru arhitectura brancoveneasca.
Si chiar daca albanezii din Romania se roaga in bisericile apropiate de casa lor, unii mai vin, ce-i drept mai rar, sau mai tainic, la biserica lor, la lacasul cunoscut candva ca fiind „al albanezilor”. Cine stie, poate intr-o zi, dintr-o zi… va fi altfel.

 
  Alte titluri din categoria "Spiritualitate"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 185
 

  Editorial


  Actualitate

  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising