Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Parintii culturii romane: diaconul Coresi
Marius Dobrescu
 
Spiritualitate, NR. 13 - Aprilie 2018
 
Se implinesc anul acesta 450 de ani de la stabilirea diaconului Coresi la Brasov si infiintarea tipografiei care avea sa-i duca faima dincolo de hotarele tinuturilor romanesti. Transformarea Brasovului intr-o vatra de cultura romaneasca i se datoreaza, fara indoiala, si marelui carturar.


Descoperirea tiparului cu litere mobile (Guttenberg, 1450) a fost, precum se stie, una dintre marile descoperiri ale umanitatii. Incepand cu primele tiparituri (incunabulele), productia de carte a crescut incontinuu, la fel ca si interesul publicului pentru litera tiparita. Tarile Romane nu au facut nici ele exceptie de la regula. Desi au aparut ceva mai tarziu decat in vestul Europei, tipografiile si meseria de tipograf au inceput sa aiba tot mai multa cautare la noi in sec. al XVl-lea. Unul dintre primii reprezentanti ai artei tiparului romanesc a fost diaconul Coresi, om de carte, artist si mester priceput, care a lasat posteritatii dovada inaltarii spirituale si de civilizatie a romanilor, cu nimic mai prejos de cele din occidentul iluminist. Pentru aportul adus la cristalizarea si unificarea limbii romane scrise si tiparite, Coresi a fost supranumit si “parintele limbii romanesti”.

Informatii despre familie si inceputuri

Intr-una dintre cartile tiparite personal, la Brasov, in 1581, Coresi declara ca este diacon si ca se trage de la Targoviste (“ot Targoviste”). Limba cartilor sale ii confirma, de altfel, originea munteana, din perimetrul Targoviste-Brasov-Curtea de Arges-Campulung. Este o zona de vechi scaun domnesc, in care cultura si-a aflat locul mai mult decat in alte tinuturi romanesti.
Despre viata lui exista putine informatii. Biografii lui au stabilit ca familia sa, de origine romana, a avut in corpore cultul cartii si al scrisului. Intre 1517 si 1538 au fost scrise, dupa informatiile actuale, opt hrisoave semnate “Coresi, gramaticul”, la Targoviste si Bucuresti. Exista dovezi istorice ca diaconul Coresi a fost fiul acestui gramatic si fratele logofatului Coresi (boier detinand functia de sef al cancelariei domnesti in Tarile Romane, M.D.), si acesta piset, adica scrib de acte vechi. Urmand asadar preocuparile familiei, diaconul Coresi si-a inceput cariera de tipograf la Targoviste, cu unele tiparituri in slavoneste, dupa care domnia il trimite la Brasov sa infiinteze o tipografie cu litere chirilice, pentru a putea tipari carti slavone si romanesti. Ajuns aici, el a intrat in mediul duhovnicesc si carturaresc de la biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului. El a avut relatii si cu producatorii si negustorii sasi de hartie Ioan Fuchs si Ioan Benkner, de la care a cumparat materialele necesare cartilor sale.
Un iluminist si un mester priceput

Coresi a avut un fiu, Serban, care, urmand traditia familiei, a deschis o tipografie la Orastie. A avut si alti ucenici, care mai tarziu au lucrat pe cont propriu si si-au facut un nume in arta tiparului de la noi: Lavrentie, Lorint, Calin si alti vreo opt, al caror nume istoria nu l-a retinut, din pacate. Despre mester se mai spune ca lucra cot la cot cu ucenicii sai, descifrandu-le cu rabdare si har tainele meseriei. Spre deosebire de tipografiile din Tara Romaneasca, aflate toate in posesia domnitorului, atelierele din Transilvania erau proprietatea mesterilor, ceea ce nu-i rupea, totusi, pe acestia de meseria cu care intrasera in afaceri. Asa s-a intamplat si cu tipografia lui Coresi, unde patronul (cum i-am spune azi) era si lucrator si comerciant.
Mesterul Coresi a tiparit trei categorii de carti. In primul rand pe cele slavonesti, necesare slujbei in biserica: Triod-Penticostar (Targoviste, 1558), Evanghelia (Brasov, 1562), Sbornic (Brasov, 1569) si Octoih (Brasov, 1564). Tipariturile in slavoneste erau cerute de traditiile religioase ale romanilor, imposibil de eradicat in sec. al XVI-lea. Dar Coresi a tiparit si carti romanesti, care cuprindeau invataturi, explicatii, dispozitii de drept canonic si moral: Evanghelia (Brasov, 1560), Apostolul (Brasov, 1566), Pravila (Brasov, 1570), Catehismul (Brasov, 1559), Cazania I (Brasov, 1568) si Cazania II (Brasov, 1581). Acestea erau carti de invatatura, de lectura la strana si nu intrau in oficierea stricta a ritualului de c atre clerici. A treia categorie de carti tiparite de Coresi in limba slavona si romana, exemplul cel mai semnificativ fiind Psaltirea slavo-romana (Brasov, 1577). Sfarsitul secolului al XVI-lea este momentul in care limba romana isi facea loc in biserica, inlaturand pas cu pas slavona, ramasa o limba neinteleasa de marea masa a credinciosilor romani. In cursul acestui proces, rolul lui Coresi, cu cartile lui “populare”, deci in limba poporului, carti adresate gramaticilor, pentru scoli si carti laice romanesti, a fost esential.

Mestesug si marketing in secolul al 16-lea

Ca editor, diaconul Coresi s-a bucurat de sprijinul permanent al comunitatii romanesti din Scheii Brasovului. Impreuna cu ucenicii sai, a trebuit sa-si creeze o independenta mestesugareasca, mai ales in perioada 1570-1581. Tipograful Johannes Nyiro, adus de municipalitate din Sibiu la Brasov (octombrie 1578) cu misiunea speciala de a tipari carti romanesti, nu s-a bucurat de prea mult succes. In fapt, municipalitatea Brasovului dorea sa-i opuna lui Coresi, care ajunsese sa domine categoric piata tipariturilor brasovene, concurenta unui alt mester priceput.
In afara de tiparirea si editarea cartilor, diaconul a fost si un negustor de carte abil si de succes. Se stie ca la soborul bisericesc de la Cluj, din 9 decembrie 1570, preotii (romani) au fost instiintati sa aduca bani pentru a cumpara Psaltirea romaneasca (care costa un florin, suma importanta pe vremea aceea) si Liturghierul romanesc (30 de dinari), ambele carti editate si tiparite de Coresi. Mostenitorii lui Ioan Benkner au cumparat carti coresiene in “cantitate comerciala”, la fel domnitorul Moldovei, Petru Schiopul, care le-a gasit si achizitionat la Bolzen, in Tirol, unde se refugiase de teama turcilor. Documente istorice confirma faptul ca, la moartea domnului (1594), printre lucrurile lasate familiei a fost gasit si un numar de carti tiparite de diacon la Brasov.
In meseria de tipograf, Coresi era, conform marturiilor din epoca, un adevarat artist. Desena si taia singur in ponsoane litere mari, drepte si frumoase, egalandu-i in acest fel pe vestitii mesteri sasi si venetieni. Simtul lui artistic se remarca prin impodobirea cartilor cu majuscule ornate floral, dupa modele italiene, extrem de apreciate in epoca. A fost si un stralucit gravor, sapand in lemn scene biblice din Noul Testament, intr-o serie de 12 xilogravuri pe pagini intregi din Triodul- Penticostar, cu nimic inferioare scenelor din cartile occidentale cu aceeasi tema. Ca desenator, el imprima un caracter pitoresc, naiv si popular scenelor redate.
Formatul cartilor coresiene este in folio mare, un format impunator, ceea ce le facea si extrem de costisitoare.
Limba literara romana ii datoreaza enorm lui Coresi. Se crede ca el ar fi folosit manuscrise romanesti mai vechi, de la inceputul sec. al XVI-lea, inlaturand fonetismele arhaice, modernizand-o si dandu-i un caracter unitar.
Cartile lui Coresi s-au raspandit in toate provinciile romanesti. S-au gasit numeroase exemplare in Moldova, Oltenia si Tara Romaneasca; totusi, cele mai multe au ramas in Transilvania, locul in care a trait si a creat mesterul tipograf. Acest fapt ne face sa putem afirma ca, prin marea raspandire pe care tipariturile coresiene (in total 24 de titluri) au avut-o, ele (si el insusi) au contribuit enorm la la unificarea limbii literare romane.

Tiparituri apartinandu-i lui Coresi

In slavona
• Octoihul mic (1557)
• Triodul-Penticostar (1558, la Targoviste)
• Triodul de post (1578)
• Tetraevanghelul slavonesc (1562); (1579); (1583)
• Slujebnicul slavonesc (1568)
• Sbornicul slavonesc (1569); (1580)
• Octoihul mare (1574-1575)
• Psaltirea slavona (1568-1570); I1572-1573)

In romana
• Intrebare crestineasca sau Catehismul (cca 1560)
• Tetraevanghelul romanesc (1561)
• Pravila sfintilor parinti (1560-1562)
• Apostolul romanesc (1566), datat anterior 1563
• Talcul evangheliilor sau Cazania I (cca 1567), datat anterior 1564
• Molitvenic rumanesc, tiparit ca anexa la Cazania I (cca 1567), datat anterior 1564
• Psaltirea (1568)
• Psaltirea romaneasca (1570)
• Liturghierul romanesc (1570)
• Psaltirea slavo-romana (1577)
• Evanghelia cu invatatura sau Cazania a II-a (1581)

 
  Alte titluri din categoria "Spiritualitate"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 13
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising