Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
In lumea lui Constantin Piliuta
Maria Oprea
 
Cultura, NR. 8 - Noiembrie 2017
 
De fiecare data cand pictorul Constantin Piliuta (1929 – 2003) avea un vernisaj, lumea dadea navala. De la “piscotari” pana la cele mai alese fete ale Cotroceniului, oamenii se imbulzeau ca la sfintele moaste pentru a fi acolo, la eveniment. Bodyguarzii cu ceafa groasa imbranceau in stanga si-n dreapta pentru a face loc presedintelui, oamenii de cultura si artistii asteptau pe trotuar pentru a-l felicita pe maestru, ziaristii se bagau in seama, iar “piscotarii”, imbracati la cravata si costume ponosite, isi faceau loc cu coatele pentru a ajunge primii la “tratatie”. Acesta era Constantin Piliuta. Un pictor iubit de toti. De la vladica pana la opinca. Asa era si este si acum lumea acestui Bucuresti cosmopolit, bizar, pestrit, zgomotos si fatarnic, in care oamenii se topesc ca intr-un malaxor. Din cand in cand, unii fac istorie. Iar dintre ei unul s-a ales sa fie Constantin Piliuta.


Fostul elev al lui Ciucurencu, botosaneanul Constantin Piliuta (1929 – 2003), a fost si este, pe drept cuvant, unul dintre cei mai reprezentativi pictori romani contemporani. Notorietatea sa pe plan national si international a facut ca operele artistului sa aiba o cota ridicata, nu insa cea reala, binemeritata. Creatia sa, axata pe naturi statice, peisaje, nuduri, flori, cai, balerine, betivi, lautari etc., ce reflecta o realitate stilizata, romantata, s-a conturat in aria figurativului interpretat. Aceasta lume inseamna lumina, culoare, atmosfera, sensibilitate. Betivii, nudurile voluptoase, carnale, lautarii, atmosfera de carciuma sunt proiectii ale unei realitati boeme din care fac parte prieteni, cunoscuti si chiar artistul insusi. Ele sunt surprinse in diverse atitudini expresive, in instantanee de viata, sau sunt pretextele unor formulari compozitionale speciale. Tablourile degaja misterul armoniei calme, regeneratoare, ca in naturile statice cu flori, cu zarzari infloriti, precum dealul inzapezit din care tasnesc copaci firavi ca tepii unui obraz nebarbierit, ori ca in cele in care perechile de balerini sau cai albi se topesc sub un soare alb. Majoritatea uleiurilor - flori, peisaje, nuduri - dar si a desenelor cu betivi la taifas, in carciuma sau cafenea, transmit un usor sentiment de vulnerabil si fragil, de ingenuitate si sinceritate, elemente ce definesc, in fapt, creatia sa. Impreuna, ele evoca un temperament liric si un univers plastic plin de caldura. Premiat, cu lucrari in colectii de stat si particulare, din tara si strainatate, celebru, iubit, Constantin Piliuta a fost un mare artist, dar si un om deosebit. Un boem si un prieten.

“Unde nefericitii isi gasesc in alcool un straniu paradis...”

Un vechi amic povesteste cum ca lui Constantin Piliuta ii placea sa mearga in piata, dimineata devreme, pentru a privi spectacolul trezirii la viata al orasului. “Ce faci aici, maestre?”, il intreba acesta, in timp ce taia Piata Amzei pentru a ajunge la serviciu. Piliuta ii marturisea cat de bine se simte sa vina aici, sa stea si sa-i admire pe taranii care-si descarca marfa, sa priveasca tarabele, forfota, legumele, fructele, semintele, florile, in multitudinea lor de culori. Artistul era extrem de prietenos. Din aceasta cauza, cunoscutii il copleseau cu prezenta lor in atelier, unde pictorul avea intotdeauna un vin bun pentru a-si cinsti oaspetii. Cand nu se intalneau in atelier, se adunau in carciuma, “La Jerca”. Bodega se afla pe strada Ana Ipatescu si era celebra la vremea ei, datorita sefului, Jerca, un carciumar vizionar, un mandatar care a stiut sa faca avere, la timpul sau, si pe spinarea artistilor. O parte din ea este alcatuita acum din lucrari de mare valoare, lasate drept plata de clientii lui pictori. Unul dintre favoriti era maestrul Piliuta caruia ii placea sa fie inconjurat de confrati de-ai sai, de scriitori sau de lautari care-i cantau de dor si de inima albastra. Cand acestia ramaneau fara bani, ii plateau cu desenele lor lui Jerca. Cele mai multe lucrari lasate gaj erau ale lui Piliuta si Apostu. Acum, acest Jerca sau mostenitorii lui poate ca aprind lumanari din cand in cand pentru cei doi mari artisti care i-au facut bogati.
Asa era omul Constantin Piliuta, un artist abandonat total clipei efemere. Iubea viata si prietenii buni. Vine o vreme, insa, cand te trezesti dintr-o data singur, vechii camarazi s-au dus la cele sfinte, marturisea artistul uneori, iar cei noi nu stiu sa traiasca plenar, nu cred in camaraderie si nici macar nu stiu sa bea. El insusi spunea, la un moment dat, ca adevaratii bautori de vin pe care ii cunostea au disparut si ca oamenii sunt parca din ce in ce mai tristi. Lucrarea sa, “Lautarul”, spune, in fond, multe despre modul in care vedea artistul lumea cafenelelor si a carciumilor boeme.
“... a ramas inubliabilul portretist si peisagist al unei lumi necajite, periferice, provinciale, frecventand bolgiile unde nefericitii isi gasesc in alcool un straniu paradis” (Eugen Barbu).

Ludic si nonconformist, rational si cerebral

Picturile lui vorbesc, insa, intr-un mod mult mai direct, mai sintetic, despre felul de a simti al lui Constantin Piliuta, de a trai si interpreta Lumea. In portretele realizate de el, recunosti viata simpla a oamenilor din jurul sau, in diverse trairi si ipostaze. Spirit ludic si nonconformist, dar, in acelasi timp, rational si cerebral, Pil, cum ii spuneau prietenii, se conducea atat in viata cat si in arta dupa valori autentic umaniste. Generozitatea, intelegerea pentru omul simplu, altruismul, credinta se regasesc cu prisosinta in lucrarile sale, inconjurate parca de un “halou” poetic, sentimental, ce razbate din intregul tablou. El era convins ca desenul, linia sunt mult mai relevante in a capta sufletul, lumea launtrica, decat vibratiile culorii. Iar pictorul le-a folosit pe amandoua cu maiestrie, dezvaluind cu candoare si evlavie tainicele frumuseti sufletesti.
Pe Calea Victoriei nr. 208

Pe Calea Victoriei nr. 208, s-a inaugurat de cativa ani Galeria Constantin Piliuta. Desi artistul nu se mai afla printre noi, galeria prilejuieste reintalnirea cu universul maestrului, cu lumea lui de culori si forme. Galeria s-a deschis la initiativa sotiei pictorului, Ana Maria Piliuta, si a fiicei sale, Smaranda, si reprezinta un reper important in peisajul cultural bucurestean. Aici sunt expuse lucrari din colectia artistului, din care multe dintre ele sunt puse in vanzare, dar si lucrari de arta ale unor artisti romani si straini contemporani. Este spatiul tutelat de spiritul ‘’uneia dintre cele mai luminoase palete ale picturii romanesti din ultima jumatate de secol’’, dupa cum spunea la inaugurare criticul Dan Grigorescu. ‘’Piliuta merita Constelatia Lirei, merita bucuria de a exista, dupa cum intreaga sa viata si-a inchinat-o idealului de a-i bucura pe oameni” (Fanus Neagu).
Constantin Piliuta a debutat in 1956 si a sustinut de-a lungul vietii peste 50 de expozitii de grup si 20 de expozitii personale. A fost premiat cu Premiul “Ex-equo” al Comitetului de stat pentru Cultura si Arta in 1971, cu Premiul “Ion Andreescu” al Academiei Romane in 1974, Premiul I la Festivalul “Cantarea Romaniei”, in 1977 s.a.
‘’Meseria de artist se gandeste mereu; la fiecare varsta te apropii de ea intr-un alt mod, pentru ca misiunea artistului, a pictorului in mod special, este aceea de a intra in casele oamenilor si de a invata copiii sa creasca in spiritul bucuriei culorilor’’ (Constantin Piliuta).

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 8
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising