Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Migjeni, poetul tineretii pierdute
Marius Dobrescu
 
Literatura, NR. 18 - Septembrie 2018
 



Tinerete, canta cel mai frumos cantec ce-l stii!
Canta-ti cantectul ce-ti clocoteste in piept.
Lasa-ti bucuria furtunos sa erupa...
Nu-ti opri cantul! Lasa-l sa-si ia zborul.

Versuri exaltate, romantice, scrise de un poet ce avea sa se stinga la numai 27 de ani. De la moartea lui s-au implinit, pe 26 august, fix 80 de ani. Considerat un mare talent al literaturii albaneze, un scriitor complet. A scris poezie si proza, cu un patos neegalat pana la el in literatura acestei tari.

Migjeni (Millosh Gjergj Nikolla) s-a nascut pe 13 octombrie 1911 la Shkodra. Numele sau de botez vine de la bunicul sau, Nikolla Dibrani, un albanez venit de pe meleagurile Macedoniei si stabilit la Shkodra. Tatal lui Millosh, Gjergji, a fost un personaj de seama al orasului, participant la Congresul de la Berat, din 1922, unde a fost fondata Biserica Ortodoxa Autocefala a Albaniei. Printre cei sase copii ai familiei, Nikolla si sora lui, Ollga, au absolvit primele clase la scoala sarba din Shkodra. Din 1923 pana in 1925 si-a continuat studiile la Tivar, dupa care a obtinut o bursa de studii la gimnaziul din Manastir. Dupa terminarea primelor doua clase cu rezultate bune, in anul scolar 1927-1928 a fost inscris, in pofida opozitiei lui, la Seminarul ortodox “Jan Shën Teologu” din acelasi oras. Este un elev studios si obtine note bune la limbile clasice si moderne si literatura, dar numai “suficient” la stiintele reale. Citea autorii rusi si francezi in original. In diploma eliberata de scoala, la 18 iunie 1932, este apreciat ca “apt pentru serviciul religios” si pentru studii superioare. Cu certificatul de absolvire in buzunar, pleaca pe 22 iunie 1932 la Tivar, la sora lui, Lenka. Descrierea din pasaportul albanez il prezinta drept un tip “inalt, cu fruntea dreapta, ochii caprui, nasul obisnuit, gura normala, parul castaniu, barba si mustata rase, tenul alb, fara semne particulare”. Intre anii 1933-1937 a lucrat ca invatator la Vraka, Shkodra si Puka. Este perioada in care a desfasurat activitatea literara. Primele scrieri le-a publicat in 1934, cand a colaborat la revistele “Iliria”, “Bota e re” s.a. In 1936 ii apare primul volum de versuri, intitulat “Versuri libere”, retras din circulatie de cenzura regala. La sfarsitul anului 1937 pleaca in Italia pentru a-si trata boala de plamani. Moare intr-un spital din Torino, la sfarsitul lui august 1938, la numai 27 de ani. O mare parte din proza lui a ramas in manuscris.
Migjeni a avut conceptii inaintate pentru Albania vremii sale, pe care le-a capatat inca de pe bancile scolii sub influenta lecturilor din scriitorii progresisti ai vremii. Activitatea sa de scriitor a inceput in anii in care in literatura albaneza se dezvolta un curent democratic european. Prin scrierile sale realiste, originale in forma si continut, a dat un mare imbold dezvoltarii acestui curent literar. La temelia activitatii sale literare se afla aspiratiile pentru o lume noua, in care oamenii de rand sa traiasca liberi si fericiti, in demnitate si fara frica pentru ziua de maine. Acest umanism, cu radacini in literatura socialista europeana, strabate in lung si-n lat intreaga lui opera. In primele poeme, ca “Desteptarea“, “Fiii noului secol “, “Scanteia“, “Suflete calatoare “ etc, nemultumirea lui profunda fata de realitatile Albaniei sale si idealul unui viitor mai bun sunt exprimate in cuvinte de un romantism avantat, viu. Poetul ridica glasul contra lipsei unei reactii sociale si combate fortele care tin tara in intuneric. Critica dura a situatiei grave in care se afla Albania se impleteste cu nazuinta pentru “un rasarit national fericit si drept“. El ridica glasul si indeamna la lupta pentru zile mai bune. Evolutia sa ca scriitor cunoaste o trecere treptata de la romantismul revolutionar la realismul critic.
Reflectarea saraciei extreme a populatiei ocupa un loc central in opera sa. Pentru el avea o mare importanta scoaterea la lumina a marilor suferinte in care se zbatea poporul albanez. Personajele celor mai reusite texte ale lui (“Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi“, “Frumusetea care ucide“, “Marul oprit “, “Legenda malaiului“, “Vrei carbuni, domnule?“ s.a.) sunt someri care se zdrobesc zi si noapte pentru o bucata de paine, munteni aruncati la marginea vietii, oameni saraci care-si duc cu greu traiul. In “Poemul mizeriei“, opera lui cea mai importanta, Migjeni descrie un tablou realist si cutremurator al dezmostenitilor lumii, degradarea lor fizica sub loviturile soartei intr-o lume dominata de nepasare si putreziciune. Intr-o serie de alte scrieri, cum ar fi “Sa-ti dea Dumnezeu“, Migjeni biciuieste aprig indiferenta claselor avute fata de saracia in care se zbatea poporul. El descrie patura privilegiata in special pe terenul vietii ei private, unde aceasta manifesta o morala ipocrita si un despotism aprig. (“Sa se deschida portitele“ si “Studentul acasa“). In aceasta ultima proza, el vorbeste despre inteligenta unor reprezentanti ai claselor avute, pe care o descrie ca pe o forta incapabila de a lupta pentru niste idealuri superioare. Migjeni loveste deschis si cu forta arta si presa oficiala (“Cantecul scandalos“, “Programul unei reviste“, “Nuvela despre criza” etc.). Pe cei napastuiti, care-i urasc pe bogatasi, dar nu au curajul sa-i infrunte, Migjeni ii descrie cu adanca simpatie. In schita “Lul cel mic“ si mai ales in “Zeneli”, scriitorul scoate in fata calitatile intelectuale ale oamenilor simpli si dorinta lor sincera de a-si schimba situatia sociala. Scriitorul descrie chiar si cea mai firava incercare a acestora de a protesta in fata nedreptatilor sociale (“Marul interzis“). Povestirea simpla si concisa, puterea detaliului care reda sensul ascuns al fenomenelor, spiritul polemic, analiza psihologica fina, tendinta de a reda personaje din cateva linii, figurile poetice definitorii, ironia – sunt cateva dintre caracteristicile principale ale stilului lui Migjeni. Scrierile lui i-au influentat profund pe tinerii scriitori care i-au urmat. Daca opera lui, cu un puternic caracter de critica sociala, a fost interzisa in perioada interbelica si in anii razboiului, dupa 1945 ea a cunoscut cateva editii: in 1954, 1957 si 1961.
Migjeni a fost poetul care a completat tabloul liricii albaneze interbelice. In contrast cu Lasgush Poradeci, cu care a fost contemporan, care a adus in anii aceia o poezie meditativa, filosofica si folclorizanta, Migjeni a fost vulcanul care a scos din maruntaiele pamantului o forta oarba, necunoscuta pana atunci. A fost cel care l-a scos din anonimat si l-a propulsat in fata cititorului pe omul simplu de la periferia societatii. Fara Migjeni, literatura albaneza nu ar fi fost completa.

 
  Alte titluri din categoria "Literatura"


Nasho Jorgaqi: 20 haiku-uri de dragoste

Helena Kadare: Insuficient, timpul. Memorii. In vizita la Enver Hodja



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 18
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising