Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Ospitaliera Albanie
Florin Colonas
 
Cultura, NR. 16 - Iulie 2018
 



Shqipëria, taram plin de legende in care obiceiurile strabune s-au cultivat dintotdeauna cu sfintenie, a suscitat interesul cercetatorilor, dornici sa surprinda in vizitele lor in „Tara vulturilor” cele mai profunde aspecte ale unei societati care facea evidente eforturi de a iesi din zona feudalismului si a pasi pe calea modernitatii si civilizatiei europene. La inceputul secolului trecut apar, la noi, cateva lucrari despre Albania, teritoriu care nu-si proclamase inca Independenta Nationala, texte semnate de C.S. Constante si C.N. Butulescu, in anii 1905 si, respectiv, 1906, dar si lucrari care apar peste un sfert de veac, semnate, prima, de N.I. Balota, in 1936, si precedata de cea apartinand lui Dem. Abeleanu, tiparita in 1928.
La aproape doua decenii de la proclamarea noului stat european, Albania se regaseste intr-un studiu semnat de Nicu M.A. Popp, asistent universitar la Universitatea din Bucuresti, care publica in cadrul „Buletinului Societatii Romane de Geografie”- Tomul XLIX, 1930, studiul „O tara ospitaliera: Albania”.
In afara Buletinului apare si un tiraj la editura „Socec”, format A4, in 60 de pagini, cu doua harti alb-negru. Una dintre harti, extrem de sugestiva, prezinta orasele si comunele cu populatie romaneasca, liniile de curse maritime, care, prin etapele Durrës, Vlora, Saranda arata ca in 19 ore se strabatea intreg litoralul albanez. Extrem de interesant este traseul liniilor aeriene, care faceau legatura, „in stea”, capitalei Tirana, cu Korcea, Vlora, Shkodra, ceea ce astazi nu mai exista… Legaturile aeriene erau asigurate de o societate italiana, cu aparate de zbor de capacitate mica (6-10 locuri). De altfel, nici caile ferate, initiate prin ’46, nu mai exista…
Lucrarea universitarului roman are si un titlu in limba germana, ca si un rezumat pe patru pagini in aceeasi limba. Sa nu-i uitam pe marii cercetatori germani, care au facut nenumarate studii in diferite domenii pe pamantul ilirilor.
Plecat intr-o calatorie cu grupul studentilor, fiii albanezilor din Bucuresti, in iulie-august 1930, Nicu Popp va intreprinde observatii atente asupra tarii vizitate, ordonandu-le prin prisma formatiei sale universitare. Cunoasterea tarii se va face de la nord la sud, din Shkodra, trecand pe la Kruja, cetatea vestitului Kastioti – Skanderbeg, si apoi pe la Lezha, in stanga Drinului, oras dominat de o alta cetate, unde, in 1468, eroul national va inchide ochii. Grupul se va indrepta apoi catre „prafosul Durazzo” (Durrës), vechiul Dyrrhachium, cu ruinele zidurilor amintind gloria Republicii venetiene. Aici, la resedinta de vara, vor fi primiti de suveranul Ahmed Zogu I.
Itinerariul continua spre Lushnja (cu targul de luni) si Berat, Fieri, Vlora, Berati, Korcea. Aici viziteaza cele doua enclave slave, aflate intre albanezi si romani, Drenova si Bobostita, de asemenea Dardha (1200 m altitudine), cea cu „farmecul Bucegilor”, si Mboria (cu o biserica bizantina de la inceputul erei crestine). La Korcea este vizitata biserica si scoala romaneasca, apoi pe la punctul de frontiera Kapshtica, prin Grecia, grupul se reintoarce la Bucuresti.
Omul de stiinta va face o privire generala asupra Albaniei, termeni geografici, observatii morfologice (Albania joasa, Albania inalta), schite de profil ale depresiunilor, observatii antropo-geografice. Se insista asupra indicelui demografic: un spor de 200.000 de locuitori fata de 1923. Se va sublinia faptul ca populatia este rara, cauzele fiind „tinutul accidentat din interior, mlastinos pe litoral, mortalitatea mare provocata de maladii, stravechiul obicei al vendettei”, elemente care au pricinuit rarefierea populatiei. La Korcea erau 90 locuitori pe km2. Numarul populatiei albaneze in afara granitelor era la ora aceea cu mult mai mare decat intre granite. Sunt circa 75.000 de romani macedoneni. 92% din populatie este analfabeta, iar datorita influentei sarbilor, grecilor, romanilor si turcilor, din fondul lexical al limbii ilire a ramas cam 10%. Exista patru licee, doua scoli tehnice si doua normale. „Ghegaria” si „Toscaria” sunt apoi prezentate prin centrele lor importante. Se descrie costumul tosc: „qylaful” si „opinga”, cu prezenta camasii pe dinafara pantalonilor, ca la romani, dar aici camasa este foarte creata (fustanela), element imprumutat de greci si aromani.
Sunt semnalate si casele cu etaj, asa numitele „kule”, prezente si in Oltenia noastra. Se subliniaza ca romanii sunt singurul popor european care au cele mai multe afinitati de sange cu albanezii. Sunt oameni care au militat pentru Albania. In Romania s-au tiparit carti pentru Albania, de aceea exista si proverbul „Vllahu është vëlla!” („Romanul este frate!”). Romanilor din Albania nu li se pot contesta doua calitati: nu si-au schimbat religia „ad originem” si faptul ca merg la scoala. Si, asa cum remarca un ilustru cercetator german, J. Burkhart, „Romanii sunt de neinlocuit in viata Albaniei de Sud”. Romanii, asezati in 81 de comune rurale si 10 urbane, fac parte din patru grupari etnice: muzachiari, grabovari, farsaroti si moscopoleni.
In cuprinsul cartii, tiparita pe o hartie de buna calitate, intalnim si cateva fotografii ale peisajelor incantatoare, datorate autorului, care incheie cu cuvintele: „Patrunde sufletul albanez, daca vrei sa constati ca descendentii ilirilor reprezinta un popor demn de admirat!”

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"


Arta stradala la Tirana

Stare de urgenta la Biblioteca Nationala

Mari regizori ai teatrului albanez - Generatia de aur



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 16
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising