Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Pastila pentru suflet. Sfantul Grigorie Dascalul, Mitropolitul Tarii Romanesti
pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
 
Spiritualitate, NR. 18 - Septembrie 2018
 



S-a nascut in Bucuresti, in anul 1765, intr-o familie cu buna stare materiala, primind din botez numele de Gheorghe. A urmat vestita Scoala Domneasca din capitala, de la manastirea Sfantu Sava, scoala aproape centenara in vremea studiilor sale, reorganizata atunci de Voda Alexandru Ipsilanti (ian. 1776). Din timpul scolii a fost atras de faima Sfantului Paisie de la Neamt si nu a urmat ispitei dregatoriilor lumesti, ci a ajuns la manastirea moldava, unde se si calugareste cu numele de Grigorie. Dupa o perioada, este chemat de catre mitropolitul Dositei la Bucuresti, unde are in grija biblioteca si se osteneste cu traduceri din greceste, pentru nevoile Mitropoliei, ale seminarului moldav de la Socola si pentru cartile cerute de catre invatatul episcop Ilarion al Argesului. In 1812 merge la Sfantul Munte Athos, iar pe drumul de intoarcere sufera un atac talharesc, care ii zadarniceste pentru mult timp revenirea in tara. Ajuns pe melegurile noastre, poposeste scurt timp la manastirea Neamt, apoi se stabileste la manastirea Caldarusani, reorganizata de Sfantul Gheorghe, staretul cernican.
In anul 1823, a fost ales de catre domnitorul Grigore Ghica, dintre trei propusi, pentru a fi numit mitropolit al Tarii Romanesti. Boierii plecati sa-i vesteasca chemarea l-au gasit intr-o chilioara cu mai nimic in ea, citind din scrierile Sf. Ioan Gura de Aur. Din ascultare, a spus ca merge la domnitor, dar ca nu doreste sa primeasca numirea. Se povesteste ca, desi era luna ianuarie, a plecat singur, pe jos, spre Bucuresti. L-a prins noaptea in satul Tunari, iar preotul de acolo, care nu iubea calugarii, l-a „gazduit” in cotetul porcilor... Ajuns in capitala, trei zile i-au trebuit domnitorului sa-l convinga sa accepte inalta chemare, iar intronizarea s-a facut la 11 ian. 1823. Inmanandu-i carja, domnitorul a rostit memorabilele cuvinte, pline de talc: „Nici celui care a alergat, nici celui ce s-a rugat, ci cui a randuit Dumnezeu!”. Iar cand, potrivit obiceiului, au venit preotii sa ia binecuvantare de la noul mitropolit, preotul din Tunari a recunoscut in acesta pe cel pe care nu-l omenise in casa sa. Se-ngalbenise si tremura ca varga, dar Grigorie mitropolitul il mangaie si-i zise: „Nu-ti fie teama, ca porcii domniei tale s-au purtat bine cu mine!”... Rar atata putere de iertare, inca dovada a unei firi smerite si milostive si a adevaratei iubiri de aproapele!
Desi era inzestrat cu o puternica traire duhovniceasca, mitropolit fiind, a stiut sa se aplece si asupra problemelor administrative, gospodaresti, economice, de invatamant etc. De la inceput, a numit episcopi in scaunele vacante ale tarii, Ramnic si Arges, si dupa doi ani a ales un nou episcop la Buzau. La sfarsitul pastoririi sale, retras la manastirea Caldarusani, a lucrat la prima lege a tarii care reglementa infiintarea si organizarea seminarelor teologice: Legea pentru seminaruri, protopopi si preoti, aparuta in anul 1834. Pe de alta parte, a facut ordine in randul preotilor, cerand incetarea obiceiului hirotonirii in sudul Dunarii si tinand evidenta stricta a preotilor si diaconilor. La fel, in randul manastirilor, a numit numai egumeni romani, in detrimentul grecilor salasluiti aici, si a intocmit catagrafii cu averea fiecarui sfant lacas. In vremea sa au aparut carti alese, intre care Vietile Sfintilor, atat de trebuincioase formarii duhovnicesti a clericilor si mirenilor. Si tot in vremea pastoririi sale, catedrala mitropolitana de atunci (acum patriarhala) a fost restaurata. Iata deci, atatea directii in care Sfantul Mitropolit Grigorie a actionat, transmitand mesajul sau, ca pentru ridicarea societatii trebuie sa ai preoti cu aleasa invatatura, carti de luminare, care sa prezinte exemple de urmat pentru popor, si locasuri de inchinaciune bine intretinute. Datorita grijii sale permanente pentru ridicarea duhovniceasca a pastoritilor sai, este cunoscut cu supranumele de „Sfantul Grigorie Dascalul”.
Datorita intrigilor ocupatiei rusesti, patru ani si jumatate i-a petrecut in exil, la Chisinau, Buzau si manastirea Caldarusani. Neimplinindu-le voia si nedemisionand din functie, la 22 august 1833 revine in scaunul mitropolitan din Bucuresti. A trecut la Domnul in noaptea de 22 spre 23 iunie 1834 si a fost inmormantat, conform smeritei sale dorinti, langa fereastra proscomidiarului bisericii mitropolitane, la picatura streasinii.

pr. Gruia-Mihail Zamfirescu
bis. Izvorul Tamaduirii - Mavrogheni, Bucuresti

 
  Alte titluri din categoria "Spiritualitate"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 18
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising