Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Infiintarea Ligii si primele masuri luate de conducerea ei
Marius Dobrescu
 
Istorie, NR. 16 - Iulie 2018
 



In istoria oricarui popor exista un moment zero, o zi in care energiile nationale se trezesc si imping societatea spre progres si emancipare. Un astfel de declansator a fost, pentru albanezi, evenimentul produs in urma cu 140 de ani intr-un orasel prafuit din tinuturile albaneze aflate sub administratie otomana. Este vorba despre Prizren.

Liga de la Prizren, caci despre ea este vorba, constituie prima manifestare a Renasterii nationale albaneze si unul dintre cele mai importante evenimente ale istoriei poporului albanez. Conducatorii Miscarii Nationale Albaneze au apreciat corect momentul istoric pentru infiintarea acestei organizatii politico-militare prin care sa se poata opune pretentiilor anexioniste si sovine ale statelor vecine sustinute de Marile Puteri si, in acelasi timp, pentru afirmarea dreptului albanezilor de a-si constitui propriul stat in cadrul Imperiului Otoman, drept ce avea sa implineasca o aspiratie istorica a acestui popor. Amanarea aplicarii Tratatului de la San Stefano pana la Congresul de la Berlin avea sa le ofere patriotilor albanezi un rastimp valoros pentru organizarea cat mai eficienta a rezistentei politice si militare albaneze, pentru a se pregati sa faca fata pericolului dezmembrarii tarii. In aceste circumstante, s-a raspandit ideea formarii unui organism national la care sa adere toti albanezii, indiferent de provincia, credinta si starea lor sociala. Patriotii albanezi, si in special Comitetul de la Istanbul, s-au straduit la inceput sa convinga Inalta Poarta sa permita formarea unei ligi nationale, tentativa finalizata cu un esec. Pentru ca nu a reusit sa impiedice convocarea unui congres albanez, administratia otomana a incercat, prin intermediul unor agenti si sustinatori, sa infiinteze nu o liga albaneza, ci una islamica pro-otomana, din care sa faca parte toti locuitorii musulmani din Peninsula Balcanica. Initiativa de a convoca o Adunare Generala a fost luata de Comitetul de la Istanbul, dar, pentru a nu provoca o reactie pe fata a organelor guvernamentale otomane, Comitetul de la Istanbul a actionat la fel de discret ca si pana atunci. Ca loc de desfasurare a Adunarii a fost ales orasul Prizren (azi in Kosova, M.D.), unul dintre cele mai mari orase albaneze la ora aceea, aflat in vecinatatea tinuturilor in care avea sa se desfasoare rezistenta armata a Ligii pentru apararea unitatii teritoriale albaneze. Cu organizarea concreta a actiunilor pentru convocarea Adunarii a fost insarcinata o comisie speciala, majoritatea membrilor acesteia fiind din Prizren si Gjakova, printre acestia aflandu-se Ymer Prizreni si Ahmet Koronica.
Indata ce s-a aflat de convocarea Congresului de la Berlin, care avea sa debuteze la data de 13 iunie 1878, in teritoriul celor patru vilaiete albaneze au avut loc adunari pentru alegerea delegatilor care aveau sa mearga la Prizren. In zonele albaneze din vilaietele Kosova, Shkodra, Manastir si Janina nu a fost ales ca delegat niciun element pro-otoman. Totusi, functionarii Portii, utilizand mijloace dintre cele mai diferite, au facut ca in tinuturile locuite de populatie amestecata musulmana albaneza, bosniaca, turca si pomaca sa fie alesi ca delegati si destui reprezentanti ai curentului pro-otoman.
Adunarea Nationala si-a inau­gurat lucrarile pe data de 10 iunie 1878, cand la Prizren nu sosisera inca toti delegatii tinuturilor alba­neze. Lipseau cei din vilaietul Shkodrei, impiedicati de intrigile valiului turc Hysen pasa, iar din vilaietul Janina nu sosisera decat doi reprezentanti. Nici pana astazi nu este cunoscuta lista completa a celor care au participat la prima seanta a Adunarii Generale a Ligii. Se cunosc ceva mai mult de 110 membri, majoritatea proveniti din vilaietul Kosovei, reprezentanti ai diferitelor straturi sociale: mari si mici proprietari de mosii, negustori si meseriasi, clerici si functionari, sefi militari si sateni. Printre cei mai cunoscuti participanti la Adunarea Generala au fost: Ali bey Gucia, Iljaz pasa Dibra, Hasan pasa Tetova, Abdulla pasa Dreni, Ymer Prizreni, Ahmet Koronica, Shaban bey Prizreni, Jashar bey Shkupi, Abdyl Frashëri etc. La Prizren au venit, de asemenea, ca delegati cativa feudali din tinuturile Bosniei si Herzegovinei. Adunarea de la Prizren si-a inceput lucrarile in ziua fixata, cu scopul ca doleantele albanezilor sa poata fi prezentate Marilor Puteri inaintea Congresului de la Berlin. Adunarea Generala albaneza si-a desfasurat lucrarile intr-una dintre salile medresei (scolii religioase, M.D.) construite in sec. al XVII-lea de catre Mehmet pasa, cladire aflata langa Geamia Bajrak. Presedinte al Adunarii a fost ales delegatul cel mai varstnic, Iljaz pasa Dibra. Prima si cea mai importanta decizie a fost cea a infiintarii Ligii albaneze, dupa care au fost alese organele acesteia: Consiliul General, avand ca presedinte pe acelasi Iljaz pasa Dibra, organ cu atributii legislative, si Comitetul Central, din care faceau parte Abdyl Frashëri, Sulejman Vokshi, Haxhi Shabani etc, cu atributii executive. Dupa o saptamana de dezbateri, pe 17 iunie 1878, proiectul de program prezentat de delegatii pro-otomani, cunoscut sub titlul de Kararname (Cartea deciziilor), a fost considerat aprobat, desi nu a intrunit majoritatea voturilor. Cu toate modificarile facute, Kararname exprima devotamentul fata de sultan si era patruns de un profund spirit Islamic. Dar, cand au ajuns la Prizren delegatii tuturor provinciilor albaneze, Adunarea s-a reunit din nou pe 1 iulie 1878, iar in ziua urmatoare, pe 2 iulie, a aprobat noul Regulament care dadea dreptul Ligii sa infiinteze filiale in toate tinuturile albaneze, sa declare mobilizarea militara a tuturor barbatilor purtatori de arma, sa colecteze pentru nevoile bugetului o serie intreaga de taxe, sa constituie tribunale proprii etc. Prin aceste masuri, Liga de la Prizren dobandea functii statale diferite de cele ale statului otoman si deschidea posibilitatea crearii pas cu pas a unui stat autonom albanez. Evolutia ei ulterioara avea sa arate ca momentul emanciparii poporului albanez nu venise inca, dar ca nici nu era foarte departe. Iar obtinerea independentei, la 28 noiembrie 1912, avea sa incununeze stradaniile patriotilor vizionari din 1878.

 
  Alte titluri din categoria "Istorie"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 16
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising