Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Povestea Teatrului National. O institutie prestigioasa nascuta din cenusa razboiului
Mira Skënderi
 
Cultura, NR. 18 - Septembrie 2018
 



Teatrul National este institutia de spectacol cea mai importanta din Albania, una dintre marile valori ale culturii albaneze. El este, de asemenea, o scoala a artei teatrului albanez, locul unde s-au format generatii intregi de actori si regizori din aceasta tara. Pana in septembrie 2017, personalul Teatrului National numara 52 de angajati, din care 30 de actori, cifra inferioara numarului de actori existenti in anul caderii regimului comunist din Albania (1991), cand numarul acestora era de 60.

Povestea Teatrului National albanez incepe in anul 1944, la sfarsitul lunii aprilie, cand, printr-un ordin al statului major al Armatei de Eliberare Nationala, au fost convocati membrii grupurilor de teatru din unitatile de partizani, in total 16 persoane, dintre care 2 femei, sub conducerea lui Andon Pano, Pirro Kondi si Njazi Jaho. Acest grup a ramas la Përmet vreme de o luna, iar in ziua inaugurarii lucrarilor Congresului Rezistentei, desfasurat in aceasta localitate, au pus in scena piesa “Batranii si razboiul”, de Sotir Papuli. Aceasta data reprezinta si momentul crearii nucleului primului teatru in Albania, prezentat de delegatii si forurile acestui congres ca “profesionist”.
Grupul teatral respectiv s-a stabilit la Poliçan si si-a luat denumirea de “Grupul Central”, iar la data de 25 septembrie 1944 a primit denumirea de “Teatrul Central al Armatei de Eliberare Nationala”. A functionat sub aceasta denumire, continuu, vreme de cateva luni, pana ce, pe 25 mai 1945, pe baza lui a fost creat, pentru prima data in istoria Albaniei, “Teatrul Profesionist de Stat”. Colectivul acestui teatru s-a format prin unirea a doua grupuri teatrale cunoscute, cel al districtului Gjirokastra, in frunte cu regizorul Andon Pano, si cel al districtului Korcea, cu regizorul Sokrat Mio. “Teatrul Profesionist de Stat” avea personalul format din 35 de actori cunoscuti in mediile culturale. El si-a creat un repertoriu activ, format din textele vechi, jucate de grupurile teatrale din unitatile de partizani, sau din piese noi, puse atunci in scena.
Oricat de apreciate au fost in anii aceia spectacolele Teatrului National, precum “Orele Kremlinului”, “Pe ruine”, “Doctorul Aleksi”, “Studenta din ultimul an”, “Intamplare la fabrica”, “Semnalul rosu”, “Marea rasturnare”, “Comunistii”, “Flori de rodiu”, “Furnalul” etc., erau evidente tenta pronuntat ideologica, denaturarea adevarului, crearea miturilor politice; toate acestea fiind urmarea interventiei factorului politic si ideologiei dominante. Oricum, din punct de vedere istoric, dar si estetic, in aceste spectacole era interesant de urmarit confruntarea ideologiilor epocii, spectaculozitatea acestei confruntari, efectul ei politic si concluziile moralizatoare la care se ajungea in urma traumei psihice a personajelor. Dramatismul, crearea miturilor politice, hiperbolizarea eroului, maretia sacrificiului, momentele sublime ale vietii, reactia in fata dusmanului de clasa, momentele epice, identificarea progresului si emanciparii societatii cu morala si ideologia comunista sunt caracteristici prezente permanent in dramele amintite mai sus si in modul in care au fost puse in scena.
Teatrul National a avut totusi mai mereu in vedere valorile exceptionale ale dramaturgiei clasice. Acestea au reprezentat intotdeauna pentru el un material proaspat, dar si o scoala in care se invata profesia si se progresa valoric. Textele clasice erau puse unul dupa altul pe scena in corelare cu situatiile si conjuncturile politice, cu “inghetul” si “dezghetul” din societate, cu liberalizarea si campaniile ideologice. In anii ‘50 si inceputul anilor ‘60, repertoriul era dominat de dramaturgia sovietica, partea cea mai importanta a textelor fiind schematice, politizate, patetice. Totusi, dincolo de utopiile si miturile politice comuniste, existau printre ele si unele texte care operau cu structuri dramatice interesante si care au constituit realizari artistice superioare, contribuind la maturizarea teatrului albanez. .De exemplu: “Makar Dubrava” si “Caderea echipei” (O. Korneiciuk), “Anii tineretii parintilor” (B. Gorbatov), “Platon Kreciot” (A. K. Borneiciuk), “Caracterul moskovit” (V. Sofronov), “Dusmanii” (M. Gorki), “Pentru cei de pe mare” si “Rasturnarea” (A. Lavreniev), “Tragedia optimista” (A. Visnievski), “Orele Kremlinului” si “Omul cu pusca” (N. Pogodin), “Liubov Iarovaia” (N. Treniev).
Dar ceea ce a dat libertate si respiratie Teatrului National a fost mai ales dramaturgia care provenea din tarile in care arta teatrala daduse capodopere. Impreuna cu valorile artistice propriu-zise, care migreaza natural dintr-un secol intr-altul si de la o generatie la alta, in tari si la popoare diferite, Teatrul National a avut grija sa transmita prin aceste texte spiritul vremii sale. Putem sa evidentiem ca piese reprezentative: “Hamlet”, “Othello”, “Femeile vesele din Windsor” si “Mult zgomot pentru nimic” (Shakespeare), “Tartuffe” si “Burghezul gentilom” (Moliere), “Orele Kremlinului” (N. Pogodin), “Intriga si iubire” (Fr. Schiller), “Metresa hanului” si “Sluga la doi stapani” (C. Goldoni), “Morala doamnei Dulska” (G. Zapolska), “Vulpea si strugurii” (G. Figueiredo), “Cainele gradinarului” (Lope de Vega), “Unchiul Vania” (A. P. Cehov), “Casa Bernardei Alba” (F.G.Lorca) in anii ‘50-‘60; “Arturo Ui” (B. Brecht), “Monserrat” (Robles), “Omul care a vazut moartea” (V. Eftimiu), in anii ’70; “A douasprezecea noapte”, “Romeo si Julieta”, “Imblanzirea scorpiei” si “Doi domni din Verona” (Shakespeare), “Vizita inspectorului” (J. Prestley), “Titanic Vals” (T. Musatescu), “Moartea unui comis voiajor” (A. Miller), in anii ’80; “Cantareata cheala” (E. Ionescu), “Marea magie” si “Cilindrul” (E.de Filippo), “In asteptarea lui Godot” (S. Beckett), “Fernando Kraft mi-a scris aceasta scrisoare” (T. Dorst), “Adevarata apologie a lui Socrate” (K. Varnalis), “Gradina cu randunici” (B. Cikliropulos), “Dusmanul poporului” (H. Ibsen) in anii ’90; “Pescarusul” si “Unchiul Vania” (A. P. Cehov), “Zooparc” (E. Allbey), “Portretul lui Dorian Gray” (O. Wilde), “Avarul” (Moliere), “Capitolul al doilea” (N. Simon), “Pentru un cuvant de doi bani” (N. Sarraute), “Vedere de pe pod” (A. Miller), “Troienele” (Euripide), “Frank V” (F. Durrenmatt), “Un fluierat in intuneric” (T. Murphy) in anii 2000.
Realitatea pe care o aduceau aceste texte, cu o psihologie formata in anumite conditii social-istorice, nationale, la popoare si tari diferite (de regula necunoscute publicului ca traditii culturale, ca obiceiuri, ca mod de viata etc) a fost adaptata la modul de gandire si psihologia sociala a albanezilor. Spectatorului i se comunica valori universale, precum cele mai valoroase experiente umane, mesaje de actiune si existenta. In acest cadru, pe scena Teatrului National au fost realizate cele mai bune interpretari ale spectacolelor amintite, atat ca conceptie regizorala, cat si ca actorie si rezolvare scenografica.
Daca tot am amintit de regizori, trebuie spus ca la Teatrul National au crescut si s-au afirmat regizorii primei generatii, in frunte cu Sokrat Mio, Pandi Stillu si Andrea Malo, pentru a se ajunge la un nivel inalt de maiestrie regizorala cu Pirro Mani, Kujtim Spahivogli, Mihal Luarasi, Fatos Haxhiraj, Dhimitër Pecani, Agim Qirjaqi, Gëzim Kame, iar dupa anii ’90 cu noua generatie de regizori reprezentata de Altin Basha, Kiço Londo, Hervin Çuli, Mehmet Xhelili, Arben Kumbaro, Alfred Bualoti etc. La randul lor, actorii acestui teatru si-au onorat profesia si au adus teatrului albanez lumina, frumusete, valoare si merit. Ei au devenit parte a memoriei istorice a artei scenice, dar si a memoriei nationale. Pe scena Teatrului National au evoluat de-a lungul anilor mari actori albanezi, precum Mihal Popi, Naim Frashëri, Kadri Roshi, Sulejman Pitarka, Loro Kovaçi, Pjetër Gjoka, Sandër Prosi, Ndrek Luca, Marie Logoreci, Violeta Manushi, Robert Ndrenika, Prokop Mima, Margarita Xhepa, Drita Pelingu, Ndrek Shkjezi, Gjon Karma sau actori din tanara generatie precum Agim Qirjaqi, Roland Trebicka, Ndriçim Xhepa, Yllka Mujo, Fatos Sela, Luiza Xhuvani, Fadil Kujovska, Ahmet Pasha, Bujar Lako, Bujar Asqeriu, Rajmonda Bulku etj. Iar cei mai valorosi scenografi au fost: Rrok Daberdaku, Hysen Devolli, Agim Zajmi, Shaban Hysa, Kristo Çala.

Mira Skënderi
(Sursa: Gazeta Shqip, Tirana)

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 18
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising