Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Omul care ne face sa traim frumos
Maria Oprea
 
Cultura, NR. 16 - Iulie 2018
 



- De ce n avem si noi asa ceva la Cluj? se intreba candva Valentin Ajder, carturar si editor din orasul de la poalele Feleacului. Asistase la una dintre seratele obisnuite ale Galeriei de pe Lapusneanu si era surprins de firescul cu care poeti, studenti, profesori, artisti – aceiasi si mereu altii – invaluiti in parfumul versurilor, al muzicii lui Albinoni si al unei cani cu vin se reunisera ca trubadurii de altadata. Discret sau suveran, Dumitru Grumazescu, amfitrionul galeriei cu antichitati, risipea in jur bucurie, glume, poezii. Asa a fost dintoteauna aici. In salonul colectiilor de patrimoniu, s-au intalnit zi de zi, seara de seara, boema artistica a Iasiului cu marile spirite ale cartilor si tablourilor de pe pereti. Si asa este si acum. O lumina moale, de caisa coapta, pluteste peste incaperea in care cartile si inimile se deschid. Este o stare de bine ce iese din manuscrise, elzeviruri, editii princeps, volume cu autograf. Colectionarul Dumitru Grumazescu zis DIG nu se considera stapanul lor, ci slujbasul care ingrijeste atent edificiul cultural construit in zeci de ani de viata pentru supravietuirea lumii noastre si a cartilor. Este mediatorul, intermediarul dintre cele doua lumi – era scrisului de mana si era digitala – arhivarul unor vremuri frumoase, asezate in tiparele clasicismului si romantismului. Este omul de granita care ne face sa traim frumos.

La Anticariatul lui Grumazescu, nimeni nu este star – desi i-au trecut pragul Horatiu Malaele, Ion Caramitru, Johnny Raducanu, Stefan Iordache, regele Mihai I al Romaniei, Grigore Vieru – ci doar colectiile sale, Mihai Eminescu, Jules Verne, Ion Creanga, Napoleon, dar si zecile de mii de volume cu care viseaza sa infiinteze o biblioteca publica. El isi doreste ca foarte multi iubitori de arta sa vada acest tezaur alcatuit din carti rare, dintre care 4000 cu autografe, scrisori, cum sunt cele ale lui Ion Minulescu catre tanara Rose Kritzmann, editii princeps, picturi, ilustrate vechi. Dar cea mai spectaculoasa este o miniatura de 3 pe 3 mm ce contine „Luceafarul” lui Eminescu, scrisa cu fir de par de ied si care poate fi citita doar la microscop. Pare insa ca acest vis, in epoca in care lectura este abrogata, iar „furtul unei carti reprezinta un act de cultura”, dupa cum spune cu oarecare tristete anticarul, este greu de implinit. Si cine nu s-ar bucura sa vada intreaga colectie Eminescu, editiile Maiorescu sau unele volume extrem de valoroase, pastrate in prezent la banca? Sunt terapeutice si ziditoare astfel de emotii si intalniri spirituale pe care Dumitru Grumazescu ni le ofera gratis, zi de zi, seara de seara.
„De ce n-avem si noi asa ceva la Cluj?”, la Bucuresti, la Timisoara sau la Sibiu? Ori la Brasov! Raspunsul este redundant si tine de un fel de cult al prieteniei si ospitalitatii, al impartasirii averii sale, dezinteresat. Nu-l preocupa cucerirea lumii si nici locul din capul mesei, ci doar facilitarea intalnirilor dintre iubitorii de frumos si cartile lui de valoare. Este un Casanova al placerilor livresti.

A traversat cele doua regimuri politice fara compromisurile care pe altii i-au facut edili avuti. Banii si i-a dramuit mereu in asa fel incat sa poata achizitiona noi manuscrise, piese rare, editii bibliofile, aparate foto, obiecte de arta. Nu exista anticar prosper in Romania, dar bogatia intrinseca a lui Grumazescu este uriasa. Zi de zi, cineva este gazduit in lumea anticariatului cu lumini de asfintit, zi de zi cineva primeste o carte, un zambet, emotii. E un mister cum supravietuiesc aceste principii in insule spirituale din ce in ce mai mici, cum este Galeria DIG din Iasi. E un mister cum unii oameni nu si-au pervertit sufletul in acest secol nebun, contorsionat. E doar patima normalitatii, cred, ca un act de echilibru social si cultural, ca o restaurare a bunelor valori. Unul din aceasta tagma a oamenilor obisnuiti (firescul, normalul au ajuns sa fie percepute ca pacate) este amfitrionul de pe strada Lapusneanu. Un om liber care sfideaza inertiile si artrozele vremurilor, care traieste in lumina vindecatoare a marilor spirite ce ies din manuscrise si carti, din tablouri si bijuterii, un anticar, stapan si sclav al lumii vechi, (in)tiparite in tusuri si cerneluri.
_____________________________________
Articol aparut pe www.agentiadecarte.ro, in 21 februarie 2018

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 16
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising