Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
In trecut ni s-a impus o istorie, in viitor sa ne-o facem noi. Eminescu, articlier si artificier in slujba romanismului
Maria Oprea
 
Cultura, NR. 18 - Septembrie 2018
 



Una din marile personalitati romanesti care, prin articolele critice, sustinute de o cultura uluitoare si un condei ascutit, prin teoriile sociale, economice, dar mai ales politice, de multe ori incomode, a militat pentru autonomia, unirea si integrarea in Europa a Romaniei, este Mihai Eminescu. Putem spune ca prin intreaga sa viata si opera a fost unul dintre precursorii, autorii si personajele importante care au condus la Marea Unire din 1918, al carei Centenar ne chinuim sa-l celebram. Copilaria, studiile, calatoriile petrecute in tara, la Chisinau, Cernauti, Blaj, in Imperiul Austro-Ungar i-au dat posibilitatea sa cunoasca fiinta, istoria si destinul romanilor, pentru cauza carora a militat ca jurnalist, scriitor si activist in randurile societatilor studentesti si culturale din care a facut parte. Intr-un interviu acordat site-ului active news, scriitorul Nicolae Georgescu afirma ca “Eminescu nu era numai articlier la ziarul Timpul”, ci si un agent de influenta de temut in problema Transilvaniei, opinii care, cum se stie, nu au ramas fara reactie din partea autoritatilor austro-ungare. De aceea, imi permit sa-l parafrazez pe biograful Nicolae Georgescu si sa spun ca Eminescu era mai mult decat un “articlier” fervent, era un “artificier” curajos aflat in slujba romanismului.
Intre 1869 si 1872 este student la Viena, unde urmeaza ca „auditor extraordinar” (pentru ca i-a lipsit Bacalaureatul) Facultatea de Filosofie si Drept, dar este prezent si la cursurile altor facultati. In aceasta perioada activeaza in societati studentesti, participa la serbarea si Congresul de la Putna dedicate implinirii a 400 de ani de la zidirea manastirii de catre Stefan cel Mare, se imprieteneste cu Ioan Slavici, o cunoaste, la Viena, pe Veronica Micle, incepe colaborarea la Convorbiri literare etc. Intre 1872 si 1874 este student „extraordinar” la Berlin, iar Junimea i-a acordat o bursa pentru a-si da doctoratul in filosofie si a fi numit profesor la Universitatea din Iasi, dar nu s-a prezentat la examene. Citea foarte mult, frecventa bibliotecile si era un poet si un intelectual celebru inca din timpul vietii, iar opiniile sale aveau greutate s influenta.

„Nu era nici unul care cunostea mai bine decat dansul pe romanii de pretutindeni”

Ioan Slavici intareste prin marturisirile sale acest lucru: “In Federatiunea lui Roman (jurnal politic, literar, comercial si economic aparut la Pesta - 1870; aici, Eminescu semneaza cu pseudonimul Varro; n.n. ) a publicat primele articole politice si intre contemporanii lui nu era nici unul care cunostea mai bine decat dansul pe romanii de pretutindeni din propria intuitiune. El a fost cel mai adevarat reprezentant si cel mai zelos propagator al simtamantului de unitate nationala de la noi. Simtamantul acesta s-a dezvoltat si l-a impins la fapte in timpul celor trei ani pe care i-a petrecut la Viena, unde-si urmau studiile tineri din toate tarile cu poporatiune romana ”. (Ioan Slavici, Opere IX, pag.712, apud Arion Dan, Necunoscutul nostru Mihail Eminescu, vol.1, Bucuresti, Fundatia AlegRo, 2010, p.199.)
Poetul insusi dezvaluie ca el era autorul articolelor incendiare publicate in Federatiunea: “In articolul Echilibrul publicat in Federatiunea (No 38 si 39 - mai 1870) am sustinut autonomia Transilvaniei, faramarea dualismului, a unei forme ce contrazice natura obiectiva a monarhiei, dreptul ce-l are fiecare popor de a-si determina vointa prin legi si de-a avea un propriu organ pentru formularea acestei vointe, o legislativa. Acest articol a dat (s)ansa procurorului din Pesta de a ma cita la Judecatoria de instruc­tiune.” (ibidem pag.199) Faptul in sine de­­mons­treaza ca, intotdeauna, jurnalistii care demasca sau clameaza aspectele strambe ale lumii in care traiesc, indiferent de regimul politic, sunt pusi la zid de catre putere, iar impotriva lor au loc represalii dintre cele mai dure. Se cunoaste deja celebrul mesaj transmis de la Viena de P.P. Carp parlamentarului de-atunci Titu Maioresc: „Mai potoliti-l pe Eminescu!”.
„Glasul sau, unic in concertul politicianismului vremii, trebuia sa fie stins. Supara mult adevarul sau, al cautatorului de Absolut! Caci pentru el nu exista adevarul de conjunctura al partidelor, ci doar adevarul natiei romanesti pentru care a trait si pentru care a fost sacrificat, cu tacuta complicitate a unor personaje malefice.” (Zoe Dumitrescu Busulenga)
Tot in acea luna, Mihai Eminescu publica articolul Sa facem un Congres, la finalul caruia scrie: “In caz daca opinia publica si popoarele Austriei ar cere schimbarea sistemei constitutionale de azi (a dualismului), romanii, spre a fi factori eminamente activi intru formarea imperiului, 1) sa provoace conchemarea unui congres al lor, care sa decida atitudinea natiunii romanesti fata cu situatiunea cea noua ce imprejurarile par a i-o impune imperiului. 2) Congresul sa-si aleaga o reprezentanta a sa, care sa comunice tronului vointa natiunii romanesti, cerand a ei satisfacere.” (Ms. 2257 f.232-236 apud op.cit. pag.200). Scriitor si jurnalist cu o cultura vasta, patriot inflacarat, Mihai Eminescu indemna in publicistica sa la lupta pentru drepturi nationale, pentru autonomie, pentru unirea romanilor intr-o singura tara. Sunt principii pe care reprezentantii cei mai notabili ai Scolii Ardelene, Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Ion Budai Deleanu le-au afirmat in Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae la 1791, in petitia adresata imparatului romano-german Leopold al II-lea, pentru recunoasterea natiunii romane ca parte constitutiva a Marelui Principat Transilvania.

Serbarea de la Putna

Implicat major in organizarea Serbarii de la Putna ca secretar general al Comitetului central al evenimentului, se ingrijeste de transmiterea nenumaratelor „Apeluri” catre studentii romani din Bucuresti, Iasi, Cluj, Cernauti, Arad, Blaj, Sibiu, Budapesta, Berlin si Paris, apeluri redactate de el insusi: “Fratilor, am proiectat a serba cu totii ziua acelei sante, care-a conceput in sanul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegatiunea a legiuit mai nobil, tot ce pune pe om alaturi cu omul: Libertatea! Dar aceasta serbare, desi va avea un caracter religios, prin omogenitatea de nationalitate si limba a acelor ce vor serba-o (…), nimeni nu va putea opri ca sa aiba de cel religios si un caracter national. Ideea unitatii morale a natiunii noastre este ceea ce ne-a insufletit ca sa luam initiativa unei serbari, in care inima va fi una a priori; in care insa cugetele se vor unifica astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceiasi tinta (…), sa patrunda toata viata noastra nationala. Sa fim constienti de situatiunea noastra fata cu lumea, de datoriile catre om si catre noi insine. In trecut ni s-a impus o istorie, in viitor sa ne-o facem noi.” (Mihai Eminescu, Opere XVI… p.32-33 apud op.cit. p.196).

Acesta este romanul universal Mihai Eminescu, cea mai autentica si ofensiva voce a timpului sau, un model si un mit, o legenda a istoriei si literaturii romanesti. S-a schimbat ceva in fiinta nationala a poporului roman, in acesti ani ai mileniului trei? Nu stim, sigur insa paradigmele societatii contemporane sunt aceleasi ca acum un veac.

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 18
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising