Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Tineretea lui Gjergj Kastrioti Skanderbeg. Evenimentele care i-au marcat viata pana in anul 1443, anul de cotitura in evolutia eroului
Marius Dobrescu
 
Istorie, NR. 16 - Iulie 2018
 



Gheorghe Kastriotul Skanderbeg (alb. Gjergj Kastrioti Skënderbeu) s-a nascut in jurul anului 1405. Data precisa a nasterii sale nu este cunoscuta nici astazi. Era penultimul copil al unei familii numeroase. Cei doi parinti, Gjon si Vojsava, avusesera impreuna patru baieti (Stanisha, Reposhi, Konstandin si Gjergj) si cinci fete (Mara, Jella, Angjelina, Vlajka si Mamica).
Cand s-a nascut Gjergj, tatal sau, Gjon Kastrioti, era stapanitorul unei formatiuni statale importante, care se intindea din zona Prizren si Tetova (Kosova si Macedonia actuale), in rasarit, pana la Marea Adriatica, la apus. Centrul administrativ al princi­pa­tului trebuie sa fi fost localitatea Prizren. Se crede ca aici s-a nascut si viitorul erou national al albanezilor.
In anii aceia de inceput de secol, familia Kastriotilor si intreaga suflare albaneza au simtit cu siguranta vecinatatea amenintatoare a puternicului stat otoman. Imperiul zamislit in inima Asiei se intindea ca un nor negru deasupra Balcanilor. Statele slave din jur cadeau unul dupa altul sub iata­ganul razboinicilor asiatici. Asa se face ca, dupa cum se afirma intr-un document de epoca, in anul 1409, Gjon Kastrioti a fost obligat sa trimita turcilor ca ostatic pe unul dintre cei patru fii ai sai (probabil pe Stanisha), iar mai apoi pe fiul cel mic, pe Gjergj. Cand a plecat din casa parintelui sau, in 1415, copilul avea noua ani. Lucrul acesta se intampla chiar in anul caderii in mainile otomanilor a cetatii Kruja, aflata la granita principatului Kastri­otilor. Luarea de ostatici din familiile domnitoare vasale era un obicei larg raspandit la turci, el intalnin­du-se si in cazul relatiei otomanilor cu domnitorii tarilor romane.
Trimiterea micului Gjergj, in varsta de numai noua ani, la curtea sultanului este confirmata de mai multe surse istorice contemporane sau ceva mai tarzii, locale sau straine. Printre altii, si cativa vechi autori albanezi, a caror opera constituie o importanta sursa documen­tara pentru cunoasterea istoriei Albaniei in sec. al XV-lea: Marin Barleci, Marin Beçikemi, Gjon Muzaka si Dhimitër Frëngu. Si in biografia timpurie a eroului, aparuta in jurul anilor 1481-1482, (autor Martin Segoni), scrie cum micul print a fost trimis de la o varsta frageda la curtea imperiala, unde a crescut si a fost educat in spirit otoman. Acelasi lucru declara si unii cronicari si istorici straini contemporani cu Skanderbeg, precum italienii F. Filelfo, I. Potani, R. Volaterani, bizantinul L. Chalkokondil, ca si majori­tatea autorilor otomani din sec. al XV-lea si al XVI-lea.
Dupa ce a parasit principatul tatalui sau, Gjergj a fost trimis de otomani in capitala imperiului, la Edirne (Adrianopol), unde a trecut printr-un stagiu de pregatire fizica si militara care s-a intins pe o perioada de zece ani la scoala iç-ogllanilor. La aceasta scoala erau cantonati de obicei fiii stapanitorilor supusi de turci pentru a fi pregatiti si educati in spirit otoman si a deveni comandanti militari si slujitori devotati. La terminarea pregatirii, acestia erau trimisi ca spahii in teritoriile ocupate sau in tarile de unde proveneau, pentru a mentine ordinea.
Gjergj Kastrioti fusese inzestrat de la natura cu niste calitati deosebite, foarte apreciate in acea epoca. Conform unor documente contemporane si marturiilor lui Barleti, viitorul erou albanez era de o inteligenta iesita din comun, ceea ce l-a ajutat sa invete cu usurinta mai multe limbi straine, precum si elemente de baza ale tacticii si strategiei militare. Era inalt si lat in spate si dispunea de o forta fizica iesita din comun. Manuia cu usurinta armele si de jos si de pe cal.
Gjergj s-a adaptat repede la rigorile vietii aspre din scoala militara, unde a fost “rebotezat” cu numele musulman Skënder, si a luat parte la mai multe campanii in Balcani si Asia Mica, in urma carora a dobandit o mare experienta de razboi. Dupa absol­virea scolii iç-ogllanilor, Skanderbeg s-a inrolat in cadrul sistemului militar otoman si a avansat rapid in aceasta cariera, ajungand in scurt timp la rangul de sangeacbey. Mare parte din cariera sa militara s-a desfasurat in provinciile albaneze, unde a avut ocazia sa cunoasca mai bine mediul local si interesele familiei lui. Numele lui Gjergj Kastrioti a fost pomenit pentru prima oara in Albania, impreuna cu cele ale fratilor sai, in unele documente de proprietate din anul 1426. In acest an, Skanderbeg absolvise deja scoala militara si se afla in Albania cu functia de spahiu. Cativa ani mai tarziu, este numit subas la Kruja, functie pe care a detinut-o oficial pana in anul 1438. Isi disputa aceasta functie cu Zaganoz Bey, care reuseste sa-l inlocuiasca pe Skanderbeg in 1439. Nu se cunoaste cu precizie care sunt satele care formeaza timarul lui in Albania, primit odata cu rangul de spahiu. Se presupune ca ar fi fost cel putin noua, situate intre Lezha si Rubik. Oricum, este considerat a fi fost stapanitor cu drepturi egale, alaturi de ceilalti membri ai familiei Kastrioti, asupra principatului tatalui sau. Marturie este faptul ca numele lui este consemnat, in deceniul 1420-1430, in toate docu­mentele oficiale care reglementau relatiile Kastriotilor cu tarile vecine. De exemplu, in anul 1426, intr-un act de vanzare-cumparare a unui teren in apropierea manastirii Hilandar (Muntele Athos) sau in cel de donatie catre aceeasi manastire a doua sate, apare si numele sau. Sau in martie 1438, cand Stanisha si Gjergj au cerut cetatenia Venetiei, ori mai tarziu, in 1439, cand au solicitat-o pe cea a Raguzei. Soli­citarea si obtinerea cetateniei celor doua republici italiene era o actiune in urma careia solicitantii, dupa primirea acceptului, puteau apela la sprijinul autoritatilor italiene in caz de forta majora sau se puteau refugia pe pamant italian in cazul deteriorarii relatiilor cu otomanii.
In decursul anilor cand a slujit in Albania ca reprezentant al Portii, Skanderbeg a militat activ pentru apararea intereselor familiei sale. Astfel, conform unui document otoman nedatat, atunci cand Gjon Kastrioti a intrat in conflict cu Poarta si a pierdut provincia Ishm, Gjergj a cerut oficial autoritatilor turcesti sa i se incredinteze lui in administrare aceasta provincie. In perioada respectiva, el detinea deja un timar intins intre Lezha si Rubik, teritoriu strabatut de un drum de caravane care unea litoralul Adriatic cu Prizrenul si aducea venituri importante principatului Kastriotilor. Intre anii 1437-1438, cand Skanderbeg a detinut functia de subas al Krujei, el era deja detinatorul unei mari feude formata din zeci de sate. Ridicarea sa in rang a ajutat mult la intarirea pozitiilor economice si politice ale principatului Kastriotilor, care se intindea la est si la nord de vilaietul Krujei. Dupa moartea lui Reposhi (1431), care se consacrase vietii monahale, si a lui Konstandin, conducerea principatului a revenit celor doi frati ramasi, Stanisha si Gjergj, deoarece tatal lor, Gjon Kastrioti, era bolnav si a murit in mai 1437. Cei doi au acordat o atentie deosebita pastrarii si intaririi relatiilor cu Venetia si Raguza, de la care au obtinut, in 1438 si 1439, toate drepturile si privilegiile detinute de tatal lor inainte de a muri. Ei au actionat impreuna pana la moartea lui Stanisha, in 1446.
Dupa anul 1439, numele lui Skanderbeg nu mai apare in niciun document referitor la teritoriile alba­neze. In anii urmatori, Peninsula Balcanica devine teatrul unor evenimente istorice care aveau sa puna fata in fata doua tabere, doua culturi, in ultima instanta doua lumi diferite: puterile crestine si Imperiul otoman. Este epoca in care fac mare valva in Europa actiunile antiotomane ale lui Iancu de Hunedoara. In aceste circumstante, sultanul Murad II il “descarca” pe Skanderbeg din functia de subas al Krujei, il ridica la rangul de sangeacbey si-l trimite cat mai departe de Albania, pare-se la Nikopol, in Bulgaria.
In timpul sederii sale in Albania ca functionar otoman, Gjergj Kastrioti Skanderbeg apare in docu­mentele turcesti cu numele musulman Iskander, insa in actele oficiale occidentale este folosit doar numele sau crestin, Gjergj, ceea ce arata legatura lui continua cu aristocratia conducatoare albaneza.
Asigurarea privilegiilor si a cetateniei venetiene si raguzane, la sfarsitul anilor ‘30, intr-o perioada in care Skanderbeg avansa in cariera politica de functionar al Imperiului otoman demonstreaza faptul ca el nu isi vedea viitorul in cadrul ierarhiei administrative otomane si ca planurile lui erau altele. Dimpotriva, vedea in aceasta cariera ceva temporar. In conditiile in care, impreuna cu fratele sau, Stanisha, luase conducerea posesiunilor Kastriotilor, indepartarea sa din postul de subas al Krujei si numirea ca sangeacbey departe de Albania ii arata ca aceasta manevra a sultanului nu era o inaltare in grad, ci mai curand dovada lipsei increderii padisahului in el.
Desi a petrecut ani buni in scoala iç-ogllanilor si in alte provincii ale imperiului ca functionar si comandant otoman, Skanderbeg a intretinut relatii stranse cu familia lui si a avut mereu in vedere interesele posesiunilor kastriote. O alta parte a vietii sale si-a petrecut-o in tinuturile albaneze, unde a fost martorul deselor rascoale ale populatiei locale impotriva cotropitorilor otomani. Schimbarea esentiala din viata lui, din noiembrie 1443, cand s-a intors definitiv in Albania si a ridicat steagul luptei antiotomane a fost urmarea experientei de viata a eroului si a dorintei de libertate a albanezilor.

 
  Alte titluri din categoria "Istorie"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 16
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising