Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Familia regala albaneza: surorile regelui
Marius Dobrescu
 
Istorie, NR. 15 - Iunie 2018
 



Fiecare casa regala isi are propriile secrete, pe care si le ascunde mai bine sau mai rau. Fireste, nici casa regala a Albaniei nu face exceptie. Vom incerca in randurile ce urmeaza sa patrundem in budoarul familiei Zogu, pe urmele unor dezvaluiri facute de presa albaneza, pentru a devoala cateva dintre enigmele care au insotit permanent numele primului rege albanez, Ahmet Zogu.

Se stie ca Ahmet Zogu a avut sase surori. Cele doua mai mari, Adile si Nafije, s-au casatorit mai devreme, in vreme ce a treia, Senije, in timpul domniei fratelui sau. Din pacate, cele trei mai mici Madjide, Myzejen si Ruhije nu s-au casatorit niciodata. Calauzite de conceptele unei vieti patriarhale si obscurantiste care dominau in nordul extrem al Albaniei, mai ales in ceea ce priveste femeile, ele au patruns in cercurile mondene ale capitalei, desi era clar ca nu se pot adapta la stilul de viata al acestora. Pe de alta parte, nivelul cultural precar le-a jucat feste in destule situatii. Iata de ce, in biografia lor exista o serie de episoade comice exploatate de presa vremii. Cunoscandu-se modesta lor pregatire intelectuala, au fost trimise sa-si desavarseasca studiile in Franta si in Elvetia, unde au invatat limba franceza, ceea ce s-a considerat suficient pentru a li se incredinta functii inalte la intoarcerea in tara. Printesa Madjide a fost numita director la Directia Vizelor si, in plus, celor trei li s-a dat comanda “Batalioanelor de fete” din armata regala albaneza. Cele mai multe au fost logodite macar o data. In 1938, regele Faruk al Egiptului, un monarh cu origini albaneze din familia legendarului Mehmet Ali, si-a dat acordul la casatoria varului sau, printul Abdul Monheim, cu printesa Myzejen. Viitorul ginere era fiul fostului kediv Abbas Helmi Pasha II al Egiptului si se spunea ca ar fi fost mostenitorul unei mari averi. Dar aceasta casatorie a ramas nefinalizata, caci tatal baiatului s-a impotrivit.

Calatoria printeselor in America si impacarea cu Noli

Dupa logodna lui Ahmet Zogu cu printesa maghiara Geraldina Apponyi, in 1938, si inaintea nuntii fratelui lor, cele trei surori ale regelui au facut o calatorie privata pe coasta de est a SUA si s-au intors prin Anglia, Franta si Italia. Printesele au plecat din Napoli pe 20 februarie 1938, cu nava italiana “Conte di Savoia”, si au sosit la New York pe 28 februarie. Aici au fost intampinate de Faik Konica, ministrul plenipotentiar albanez in SUA, care le-a servit si ca traducator. Printesele si suita lor regala au fost cazate la hotelul Ritz-Carlton din New York, iar pe teritoriul american au calatorit cu trenul. Scopul calatoriei lor era de a aranja reconcilierea politica cu episcopul Fan S. Noli, de a obtine investitii americane in Albania si de a imbunatati imaginea Albaniei in SUA. Interesul public american pentru regele Zogu a fost resuscitat de casatoria acestuia cu contesa maghiara Geraldina Apponyi, ea insasi avand sange american. Prin urmare, presa de peste ocean s-a aratat interesata de vizita celor trei printese albaneze, pe care le-a “botezat” Zogeshat (Pasarelele).

In fata delicatetii feminine chiar si episcopul s-a predat

Cele trei surori au calatorit cu trenul de la New York la Boston, unde au fost intampinate de 6.000 de albanezi. Pe 12 martie au fost vizitate de episcopul Fan Noli, capul bisericii ortodoxe albaneze. Noli era adversarul politic al regelui Zogu inca de cand acesta a luat puterea, in 1924. Ele au luat parte la ceremonia religioasa de dimineata la Catedrala Sf. Gheorghe din str. Emerald, unde Fan Noli, pentru prima data, s-a rugat pentru rege. Gestul lui a facut o asemenea impresie, incat cei prezenti au avut o reactie neasteptata in biserica: au aplaudat! Reconcilierea a capatat un aspect simbolic atunci cand episcopul a coborat din amvon, le-a strans mainile surorilor lui Zogu si s-a rugat pentru ele. Printesele au plecat din Boston pe 19 martie. In ziua urmatoare au mers la Philadelphia, Pensilvannia, unde au luat parte la serviciul religios catolic si ortodox din bisericile albaneze. Pe 23 martie, printesele au parasit New York-ul pe nava “Regina Maria”, cu care s-au indreptat spre Anglia.

“Pasarelele” ajung in Anglia in martie-aprilie 1938

Printesele Myzejen, Ruhije si Madjide au ajuns la Southampton cu nava “Regina Maria” pe 28 martie 1938, dupa cinci zile in care au traversat Atlanticul. Aici au fost intampinate de Dervish Duma, de la Legatia Albaniei, si tot in aceeasi zi au ajuns cu trenul la Londra, in statia Waterloo. S-au cazat la hotelul Ritz. In timpul sederii la Londra s-au intalnit cu nepoata lor, Danusha Dohoshishti, care urma scoala Heathfield, din Ascott, care le-a vizitat, la randul ei, la Londra. Actorul britanic Zog Ziegler isi aminteste ca unul dintre gazetarii care se ocupau de aceasta vizita fusese tatal sau, jurnalistul independent Frank H. Ziegler, care s-a indragostit de una dintre printese. De la Londra, cele trei s-au indreptat catre Paris, apoi au ajuns in Italia, iar de la Bari, cu vaporul, s-au intors in Albania. La Tirana au ajuns pe 22 aprilie, dupa un voiaj de trei luni.

Nepoatele lui Zogu au urmat scoli prestigioase

Cunoscand deficientele intelectuale ale surorilor lui, regele Zogu s-a ingrijit ca cel putin nepoatele lui, Teri si Danusha, sa primeasca o educatie pe masura rangului. Astfel, el le-a trimis de mici in Anglia, la scoala de fete Heathfield, care la ora aceea avea un nume prestigios in Europa. Acolo erau instruite fetele multor capete incoronate, printre care printesa Alexandra, verisoara reginei Geraldina, printesa Ecaterina a Rusiei, printesa Alexandra a Greciei (care s-a maritat mai tarziu cu regele Petru II al Iugoslaviei) si Bettina von Ribbentrop, fiica ambasadorului german la Londra. Martori oculari povestesc cum Dervish Duma, de la Legatia albaneza, le lua pe nepoatele regelui in excursii de o zi sau la picnic, ceea ce le facea mare placere fetelor. Teri s-a intors in Albania in 1937 si a lasat-o pe Danusha la scoala. In 1938, Danusha a fost vizitata de printesele Myzejen, Ruhije si Madjide, care se aflau in voiaj venind din Statele Unite. Danusha a ramas in Marea Britanie pana in 1939, cand s-a intors la familia ei din Franta.

Faik Konica, majordomul si traducatorul surorilor in SUA

Statele Unite au fost o destinatie traditionala pentru emigratia albaneza inca de la sfarsitul sec. al XIX-lea. Albanezii crestini mergeau de regula in Noua Anglie, mai ales la Boston si Philadelphia, in vreme ce musulmanii preferau orasul Detroit. Cel care le-a insotit pe cele trei printese in vizita lor istorica in SUA a fost ministrul plenipotentiar Faik Konica. Personaj orgolios, care nu recunostea nicio autoritate, el s-a aratat deosebit de binevoitor fata de surorile regelui. Le-a plimbat in cele mai interesante locuri, le-a prezentat celor mai importanti albanezi din America si le-a insotit la ceremoniile religioase din bisericile ortodoxe si catolice albaneze. Pe 7 martie1938, cele trei printese au vizitat Empire State Building, apoi organizatia Boy Scouts of America, pentru ca printesa Madjide era presedinta cercetasilor albanezi, iar la New York s-au intalnit cu contesa Seherr-Thoss, o verisoara austriaca a contesei Geraldina Apponyi. Pe 4 martie au facut o calatorie de o zi la Washington D.C., unde au vizitat Casa Alba la invitatia dnei Eleanor Roosevelt, sotia presedintelui american.

Visirova: “Pasarelele isi mascau uratenia sub uniforma militara”

Tania Visirova, una dintre iubitele lui Zogu, scria in memoriile ei despre surorile regelui: “Dupa ce am ajuns la Tirana, i-am cunoscut familia, sase surori si mama. Antipatia lor fata de mine a fost instantanee. Eram complet diferita de ele, nu aveam aceeasi atractie pentru lucrurile de nimic cu care ele se ocupau toata ziua. Iar mama lui l-a obligat sa-i promita ca niciodata, cat va fi ea in viata, nu se va insura cu o crestina, ca mine. Casatoria cu el nu era o idee care sa ma atraga. Acolo traiam intr-o lume care nu era a mea. Nu-mi placeau lucrurile pe care le vedeam in jurul meu. Cu tot europenismul lui, Ahmet Zogu era un despot oriental. Clanul lui si surorile isi dadeau o importanta iluzorie, care nu li se cuvenea. In cea mai mare parte a timpului ele se imbracau in uniforma militara, o uniforma care nu li se potrivea, numai pentru a-si masca uratenia.”

Zoi Xoxe: In vizita la “Chanel”

“Am plecat spre Paris, scrie Zoi Xoxe, un jurnalist pro-monarhist albanez, cel care le-a insotit pe printese in capitala Frantei. La Paris ne-am intalnit cu printul Abid, fiul sultanului Hamit, care se insurase cu printesa Senije, si cu tot personalul legatiei. Printul Abid era insarcinatul cu afaceri al Albaniei la Paris, avandu-l ca secretar de legatie pe Milto Noçka, nepotul primului ministru Kostaq Kota, fiul surorii acestuia. Eu le intalneam pentru prima data pe aceste printese si credeam ca trebuie sa joc rolul unui secretar diplomatic veritabil, dar am vazut ca ele au inceput sa ma ia peste picior. La inceput, mi-am inchipuit ca era ceva de capul lor, dar am inteles imediat ca erau cam prostute si ca erau preocupate doar de nimicuri. Dupa patru-cinci zile de cand eram la Paris, printesa Madjide mi-a spus sa-i telefonez lui “Chanel” si sa-i spun ca suntem la Paris si ca am vrea sa-l vizitam.
- Dar cine este “Chanel”? – am intrebat-o.
- Cum, draga, nu-l stii nici pe “Chanel”? – mi-a raspuns ea izbucnind in ras. – Pe “Chanel” il cunoaste toata lumea. Aici, la Paris, vin oamenii doar ca sa-l cunoasca pe “Chanel”. Si noi am venit de cateva ori pentru el. Hai, suna-l.
In cele din urma l-am gasit pe “Chanel”! La ora cinci dupa amiaza, “Chanel” avea sa fie deschis numai pentru printese. Am inteles imediat ca avusese mari profituri de pe urma lor, asa ca era explicabila acea gentilete.
Dupa ce am parcurs o serie de saloane ce comunicau unul cu altul, in cele din urma directorul ne-a dus intr-o incapere mare, cu peretii acoperiti cu oglinzi si covor de catifea pe jos. La un semn al lui, s-a deschis cortina de matase, iar pe scena au aparut douazeci sau treizeci de fete imbracate in fel de fel de costume, fiecare purtand cate un numar in mana dreapta. Ele au coborat incet-incet de pe scena, s-au apropiat de noi si s-au invartit cu delicatete ca sa le putem vedea mai bine. Asa pe rand, una dupa alta. Intre timp, directorul sporovaia explicand calitatile rochiilor si, intorcandu-se din cand in cand spre mine, imi spunea:
- Va rog mult, aveti bunatatea sa le explicati printeselor ca aceasta este o rochie de ultima moda, care a fost foarte apreciata in Anglia, unde prima care a imbracat-o a fost printesa Margareta …
Eu le traduceam, dar am vazut ca printesele nu aveau incredere in cuvintele directorului: voiau sa aleaga dupa gustul lor si nu dupa recomandarile lui. In cele din urma, printesei Ruhije i-a placut o rochie, s-a sfatuit si cu celelalte doua, apoi, dupa ce au susotit intre ele, au decis sa comande fiecare cate una din acelasi model, dar cu cate ceva diferit. I-am explicat directorului avand modelele in fata. Atunci, el a strigat pictorul, care tinea in mana stanga o foaie groasa de desen, iar in dreapta un penel. Cand a auzit preferintele printeselor, el a pictat pe loc rochia si diferentele dorite de ele.
Din ziua aceea, “Chanel” mi-a devenit un fel de membru al familiei: zilnic, la ora cinci dupa amiaza, mergeam obligatoriu la “Chanel”. Si nu aveam ce face: pentru ele, Parisul nu valora cat valora “Chanel”!

 
  Alte titluri din categoria "Istorie"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 15
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising