Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Pandi Bello (Albania): Influente culturale franceze la Korcea in perioada interbelica
Traducerea: Mira Skënderi
 
Cultura, NR. 16 - Iulie 2018
 



Daca privim cu atentie in istoria civilizatiilor putem sa gasim numeroase exemple asupra modului cum contactele culturale au facut posibila dezvoltarea civilizatiilor si popoarelor si le-au influentat sa adopte o viziune inaintata asupra lumii. Aproape niciun popor nu a reusit sa progreseze fiind izolat, renuntand la aceste contacte.


Inainte ca cultura franceza sa-si puna amprenta asupra Korcei, elevii, negustorii, functionarii din administratia de aici vorbeau limbile turca, greaca, romana si engleza. Pe unii dintre ei viata i-a trimis nu doar in Turcia si Grecia, ci si in Austria, Germania, Romania, Rusia, SUA etc. Din aceste calatorii, ei se intorceau cu idei noi si incercau sa influenteze mentalitatea societatii careia ii apartineau.
In unele situatii, influentele altor popoare asupra mentalitatii albanezilor au lasat urme negative, caci au fost potrivnice naturii spirituale a tarii si au generat inapoiere. Cazul Frantei a fost insa benefic si a adus progres.
Geografi, geologi, misionari, consuli si militari francezi au trecut prin Korcea inca din sec. al XIX-lea, dar mai ales la inceputul celui urmator. Situata la intersectia drumurilor venind din Bitola spre Salonic, Korcea a fost locul care i-a intampinat cu generozitate pe oaspeti, iar acestia au lasat impresii frumoase despre localnici.
Incepand cu mijlocul sec. al XIX-lea, profesorii greci si albanezi din scolile Korcei au predat, in afara celorlalte materii, si lectii de limba franceza. Chiar daca majoritatea absoluta a francezilor nu stia nimic despre acest oras, despre oameni si limba vorbita de ei, se poate spune ca printre korceari influenta franceza era prezenta datorita ecoului Revolutiei franceze si raspandirii ideilor din Occident. Iar aceste idei veneau, in primul rand, din Franta. Toate acestea erau legate de activitatea patriotilor albanezi. Un exemplu in acest sens este editarea cantecului La Marseilleze, in anul 1878, de catre Thimi Mitko.
Tot astfel, amintirea figurii lui Napoleon Bonaparte la Korcea a lasat urme adanci. Adesea, in casele localnicilor puteai vedea portretul lui. Iar moneda Provinciei Autonome Korcea a fost numita Frang. Mai apoi, chiar si moneda nationala albaneza a fost numita Napoleon. Indiscutabil, nu toti korcearii cunosteau Franta si istoria ei. Uneori, ei aveau sa-i numeasca pe toti strainii si orice lucru strain franc. Deci, franc, adica francez, era orice european. Iar pentru orice marfa valoroasa oamenii foloseau expresia “E facuta de franci”.
“Korcea, in intregul ei, iti da o impresie buna, e patrunsa de idei franceze”, scria, in anul 1918, André Ordion (in volumul “Un ofiter francez in Balcani”).
Primul Razboi Mondial a creat o situatie grea pentru Albania. Interesele politice si militare ale Frantei au facut ca o parte a armatei franceze sa fie stationata la Korcea. Korcearii nu au vazut trupele franceze ca pe niste trupe inamice, pentru ca francezii nu s-au purtat ca niste invingatori.
Dupa ce vorbeste despre “aspectul modern al Korcei... evidentele ei aspiratii liberale” si dorinta korcearilor de a fi independenti, André Ordion, in memoriile lui, scrie: “Pe 10 decembrie, kazaua Korcei va sarbatori aniversarea Republicii ei. In acest scop, elevii, care sunt numerosi in toate clasele, canta cat pot de tare La Marseilleze, cantecul nostru mobi­lizator, si imnurile nationale ale Albaniei, care sunt impresionante”. Imnurile nationale erau cantecele patriotice din Korcea.
Indiferent de faptul ca unele dintre deciziile francezilor la Korcea, in timpul Provinciei Autonome, nu au fost considerate corecte de catre patriotii korceari, daca privim grosso modo evenimentele din acesti ani putem spune ca francezii au permis cultivarea in continuare a ideii libertatii in randul korcearilor.
Inca de la inceputul sec. al XX-lea, limba franceza era o limba la moda in Korcea, ceea ce se intampla si in tarile vecine. Cel care putea sa vorbeasca aceasta limba era privit cu un oarecare respect. Era vremea in care nu exista un invatamant national prea dezvoltat. In aceasta perioada nu aveau prea multi posibilitatea de a scrie si de a citi. Numai ca lucrurile aveau sa se schimbe repede.
Cand s-a deschis Liceul National Francez, in anul 1917, prezenta franceza la Korcea atinsese nivelul maxim. Acesta a fost momentul in care limba franceza si-a luat locul ca un element cultural de baza. In aceasta perioada, oamenii au inceput sa citeasca autorii francezi in original. Mai trebuiau sa treaca niste ani pana cand sa fie cititi si in albaneza. Aceasta s-a intamplat dupa al Doilea Razboi Mondial, traducatorii acestei literaturi, Sotir Caci, Misto Treska, Klio Evangjeli, Vedat Kokona etc. fiind fosti elevi ai acestui liceu.
Si inaintea Primului Razboi, korcearii, in majori­ta­tea elementelor vietii, manifestau o inclinatie spre moda occidentala, raspandita in primul rand de francezi. Hainele europene, inca de la inceputul sec. al XX-lea, erau aduse direct din Franta sau prin Salonic.
Dar nu toti au perceput cum trebuie aceasta influenta. O parte dintre locuitori erau predispusi la un soi de imitatie. Dar indiferent de aceasta, viata oamenilor se schimba castigand tiparele unei civi­li­zatii superioare. Inlocuirea straielor orientale, de pilda a fesului turcesc cu palaria, s-a facut atat de repede incat parea ca fesul n-a existat vreodata.
La inceputul sec. al XX-lea, dorinta pentru un nou stil in arhitectura a luat o noua expresie. Dar pentru aceasta nu erau suficiente doar dorinta si bunul gust, ci mai trebuiau si mijloace financiare. Realitatea e ca perioada in discutie a fost si cea a unei dezvoltari economice de succes a orasului. In anii respectivi, aspectul sau se schimba mult in bine. Mai ales arhitectura caselor si a vilelor burgheze cu mansarde, mobilier, vitralii, feronerie, scari si peron sunt replica locuintelor familiale franceze, care au ajuns indirect la Korcea, mai ales prin exemplele vecinilor. Pe de alta parte, urmele stilului neogotic, cu fatade si balcoane impodobite, pot fi vazute la Catedrala Sf. Gheorghe, Hotelul Palas s.a.
Gazetele si revistele, localurile de tip Cafe-Concert, balurile si carnavalurile dadeau Korcei aspectul unui mic Paris cu parfum balcanic. Maestrii dansatori, cu studii la Atena, Bucuresti si Paris, isi invatau elevii sa danseze cadril, polca si mazurca.
Pe bulevard puteai vedea domnisoare frantuzite cum era Tefta Mano, pe care oamenii o strigau “Greta Garbo”, dar puteai intalni si tipi dandy, precum Tika Tezha, prietenul actritei italiene Alida Vali etc. Alti tineri, precum Kristaq Koço,Tefta Tashko, Kristaq Antoniu, surorile pictorite Zengo, fratii Vangjush si Sokrat Mio etc. comunicau printr-un cod etic superior.
Atmosfera generala a orasului te inspira. La liceu erau studiate operele lui Homer, Virgiliu, Racine, Corneille, Balzac, Hugo si Romain Rolland, care puteau fi cumparate in librariile din oras. Pe de alta parte, profesori priceputi precum Sotir Papahristo, Petraq Pepo, Stavro Skëndi etc. tineau conferinte pe teme de literatura si cultura la care luau parte nu doar elevi de liceu, ci si oameni obisnuiti. Regizorul Sokrat Mio punea pe scena piesele franceze, in vreme ce doamnele Bigou si Anthusa Osmanlli le invatau pe fetele din oras menuetul si gavota.
In anii aceia, cunoasterea limbii franceze si cantatul la pian aratau o educatie superioara. Pianul a ajuns, pentru fete, un element nelipsit din dota.
La Korcea se vorbea adesea despre Montpellier, Grenoble, Lyon si Paris. Majoritatea albanezilor care studiau in universitati franceze in perioada interbelica erau korceari, drept pentru care in oras se simtea ca oamenii iubesc Franta si orice venea de acolo.
Fostul elev de liceu Lefter Pepo isi amintea ca profesorii francezi ai liceului locuiau in casele korcearilor. Astfel ca schimbul de vizite si seratele erau ceva obisnuit.
In acest fel, Korcea a devenit un oras francofon activ.
Dupa anul 1920, destule familii cu o situatie economica si sociala buna, care au trait multi ani la Bucuresti, Constanta, Odessa, Sevastopol si Boston, s-au intors in oras. In acest timp, la Korcea traiau si familii de greci, romani, armeni, englezi, evrei, rusi albi etc., ceea ce dadea orasului un aspect cosmopolit. Korcea era cel mai albanez si cel mai putin albanez oras al tarii.
La Korcea se practica un jurnalism de inalta clasa, se editau carti, rulau filme, iar viata muzicala era destul de bogata. Maestri adevarati, precum Spiro Konda, Paskal Anibali si Thoma Nasi, la inceputul sec. al XX-lea, au facut din acest oras un oras al muzicii. Instrumentele muzicale se faceau de obicei in Austria. Iar pianele, la care cantau de obicei surorile Kleri si Gabriela Face, erau marca Pleyel. Acest nume il purta si principala sala de concerte de muzica clasica de la Paris, la sfarsitul anilor ’20 ai sec. al XX-lea.
Profesorii francezi luau parte activa la viata culturala a orasului. Erau printre ei amatori de pictura si muzicieni adevarati. Profesorii Delor, Leglize si sotia acestuia, Cranie, au fost membri activi ai Societatii muzicale “Lyra”, intemeiata de Sotir Kozmo. Francoise Delor, in anul 1927, le-a acompaniat la pian pe Tefta Tashko si pe Jorgjia Filçe in interpretarile solistice ale acestora. Profesorul de literatura Jacques Winkler, cu studii de pian la Conservatorul din Strasbourg, a fost primul care a acompaniat-o pe Tefta Tashko pe vremea in care aceasta isi incheia studiile la Conservatorul National de la Paris. Winkler avea cativa elevi la clasa de pian, printre care si pe Boris Plumbi, care a ajuns un prestigios concert-maistru al Teatrului de Opera si Balet din Tirana. Iar Tefta Tashko-Koço, marea solista albaneza, ramane pana azi un exemplu stralucit al relatiilor despre care vorbim. Dupa triumful la Korcea, Tirana si Shkodra, ea i-a multumit public lui Winkler “pentru minunatul acompaniament si comportamentul sau nobil”. Iar in anul 1930, Tefta si tenorul Llambi Turtulli, invitati de marele iubitor al muzicii Nestor Muka, au inregistrat diferite piese solistice pe placi de gramafon la cunoscuta casa de discuri Pathe din Paris.
Dar influenta franceza la Korcea nu s-a manifestat doar in perioada interbelica. Emigrantii au adus din tarile avansate ale lumii si alte experiente. In tarile acelea korcearii au editat ziare si carti, pe care le-au trimis in orasul lor, ba chiar si publicatii in limba franceza. Pe de alta parte, in majoritatea acestor tari dominau ideile si spiritul umanist francez.
Influenta culturala franceza la Korcea s-a intrerupt odata cu ocupatia Albaniei de catre Italia fascista. Totusi, ea s-a manifestat si in continuare. Aceasta influenta a jucat un rol important in imbogatirea spiritualitatii korceare, careia i-a dat maturitatea necesara. Prin intermediul ei, korcearii au intrat intr-o noua faza de civilizatie. Lucru constatat, la sfarsitul anilor ’30, si de cunoscutul jurnalist italian Indro Montanelli. La Korcea s-a afirmat mai mult ca oriunde apartenenta europeana a albanezilor. Influenta aceasta a avut un efect important in modelarea tipului social si spiritual al korcearului.
La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Albania a fost blocata orice influenta straina.
Astazi, generatia care a transmis natural si cu o atitudine aristocratica spiritul francez in societate nu mai exista. Tot astfel, gandirea si sistemul de valori au cunoscut schimbari. Chiar si perceptia culturii si a rolului sau nu mai sunt vazute ca pana acum. Oamenii nu mai citesc, dar publica carti, nu stiu muzica, dar compun, si exista dintr-aceia care se imbraca in blugi chiar in ziua nuntii lor.
In aceasta situatie paradoxala, tinerii korceari nu mai privesc spre Franta. Alte tari sunt mai atractive pentru ei. Dar se pare ca lucrul acesta nu depinde numai de ei. Poate ca se spera ca in aceste vremuri de concurenta acerba limba franceza, forta ideilor si a valorilor culturale franceze, eleganta franceza se vor impune din nou. Elevul de liceu Xhuvi Bino isi amintea ca, atunci cand italienii i-au indepartat pe profesorii francezi din Korcea, el si alti cativa colegi disperati au mers acasa la profesorul Jean Meyer pentru a-i ura drum bun. Iar cuvintele profesorului au fost: ”Nu disperati, Franta nu va abandoneaza. Ne vom intoarce si vom fi din nou impreuna.” Cum s-ar parea, aceste cuvinte vor fi din nou actuale, caci, oricum, nu poate exista influenta fara prezenta.

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 16
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising