Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Povestea celor doua lacuri-surori: Prespa si Ohrid
Mira Skënderi
 
Ethnos, NR. 14 - Mai 2018
 



Noi, balcanicii, suntem mari iubitori de legende. Venite din adancul istoriei, ele ne scot din realul cotidian si ne trimit in lumea fascinanta a imaginatiei. Aproape ca nu exista varfuri de munte, lacuri sau rauri care sa nu aiba propria legenda. Asa este si in cazul celor doua lacuri vecine, Prespa si Ohrid, povesti pe care le vom istorisi in randurile ce urmeaza.

Legenda lacului Prespa porneste de la o poveste de dragoste. Cu multa vreme in urma, atunci cand pamantul inca isi mai cauta infatisarea, acolo unde se afla azi lacul Prespa se afla un mare si stralucitor oras. Si se mai spune ca regele acelui oras avea un fiu caruia ii placea sa mearga adesea la vanatoare. Cutreierand intr-o zi prin padure dupa vanat, printul a intalnit o zana frumoasa, pe care o chema Nerida. Frumusetea ei l-a uluit pe fiul regelui, care s-a indragostit pe loc de fata si a cerut-o de nevasta. Daca ar fi acceptat, zana cea frumoasa avea sa devina regina acelui tinut si multe bogatii aveau sa i se puna la picioare. Dar Nerida l-a refuzat pe fiul regelui, spunandu-i ca, daca se vor casatori, mari nenorociri vor lovi regatul si pe oamenii lui. Orbit de dragostea pentru ea, printul a rapit-o si a tinut-o inchisa in palat pana cand zana i-a acceptat cererea. Dar, ne spune povestea, imediat dupa nunta, o ploaie napraznica s-a abatut asupra orasului, pe care l-a inecat, iar in locul lui a aparut lacul Prespa de azi.

Cat despre Ohrid, o legenda din Macedonia spune ca, in urma cu mii si mii de ani, in adancul acestui lac traia un balaur infiorator. Balaurul fusese trimis acolo de Dumnezeu, ca pedeapsa pentru faptele rele ale oamenilor. Iar balaurul acesta avea obiceiul sa inghita orice barca trecea prin preajma sa, cu oameni cu tot. O singura ambarcatiune, cea mai mare dintre toate, putea strabate lacul fara sa-i pese de balaur. In afara de aceasta, toate lotcile pecaresti, cand ajungeau in mijlocul lacului dispareau ca prin farmec inghitite de monstrul nesatios. Pescarii de pe ambele maluri, albanez si macedonean, abia daca mai cutezau sa iasa la pescuit. Si povestea mai spune ca tot astfel se intampla si in zilele noastre. Asa si-au gasit moartea in lac o sumedenie de pescari. Numai ca, acum, trupurile celor inecati sunt aduse la mal cateva zile dupa scufundare, semn ca balaurul din fundul lacului e satul. Iar batranii, locuitorii satelor din jur dau din cap cu intelepciune si spun: „Nu va pierdeti cu firea, lacul va aduce trupul acolo de unde l-a luat”.

 
  Alte titluri din categoria "Ethnos"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 14
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising