Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Giorgio Basta, generalul arbares implicat in complotul de la Campia Turzii. Asasinarea lui Mihai Viteazul
Maria Oprea
 
Istorie, NR. 19 - Octombrie 2018
 



Despre biografia domnitorului Mihai Viteazul (1558-1601) s-a scris mult, de la aprecieri si elogii la dezvaluiri si interpretari mai putin favorabile. Desi a fost primul conducator sub sceptrul caruia s-au unit, timp de un an (1599-1600), cele trei tari romanesti, el a fost recunoscut si glorificat ca intemeitor al primei uniri mai tarziu, spre mijlocul secolului al XIX-lea, odata cu publicarea de catre Nicolae Balcescu a cartii Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul, scrisa in exil, in 1849. Din acest moment, mitul lui Mihai Viteazul devine un reper in constiinta romaneasca, intrand in panteonul national al marilor personalitati istorice.

Legatura sa cu albanezii este certificata, se pare, de un raport al autoritatilor habsburgice din Transilvania, prin care se specifica faptul ca peste 15.000 de albanezi au primit dreptul de a se aseza in Muntenia, in timpul domniei sale. Nu exista dovezi concrete ale acestei deplasari in masa a albanezilor spre Tara Romaneasca, insa ii regasim, de-a lungul vremii, la curtile domnitorilor si ale boierilor munteni ca garzi de corp, mercenari, dar si negustori, carciumari, artisti, scriitori, oameni politici. Prezenta lor in tinuturile noastre este straveche, fiind mentionati ca mineri iliri in galeriile de exploatare a aurului de la Rosia Montana, administrate de romani, in timpul domniei lui Traian. Istoria ii consemneaza ca pe o comunitate raspandita in special in marile orase din Muntenia – Bucuresti, Braila, Constanta etc. – unde si-au pastrat identitatea si traditiile, chiar daca s-au naturalizat firesc, aici, prin frecventarea scolilor romanesti si prin casatoriile mixte.
Dar, revenind la legendarul Mihai Viteazul, exista un episod din secolul al XVII-lea care aduce in atentia noastra un personaj important pentru biografia domnitorului: generalul arbares Giorgio (Gheorghe, in istoriografia romaneasca, M.O.) Basta (n. 1550, in Tarento, Italia – m. 1607, la Praga). Acesta a fost un ofiter italian de origine albaneza, care a condus fortele habsburgice in razboaiele antiotomane (1591-1606), vasal al Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana, rivalul si unul dintre cei care au ordonat asasinarea lui Mihai Viteazul.

Un complot celebru in istoria Romaniei

Eroul primei uniri a principatelor romane a dus numeroase campanii antiotomane, dar si impotriva dinastiei Báthory, cele mai rasunatoare batalii ale sale fiind cele de la Giurgiu, Harsova, Silistra, Rusciuc, Rovine, Calugareni, Selimbar s.a. Din cauza pierderilor suferite in lupte si a starii critice a vistieriei, a fost nevoit sa faca compromisuri atat cu Inalta Poarta, cat si cu principele Transilvaniei, Sigismund Báthory, acceptand dubla suzeranitate, otomana si habsburgica. Dar nu despre faptele de vitejie si despre domnia marelui Mihai Viteazul vom vorbi aici, ci despre complotul care a dus la sfarsitul sau tragic.
Victoriile si actiunile domnului roman au starnit reactii ostile din partea cercurilor politice din acea vreme. Nobilii maghiari nu vedeau cu ochi buni masurile luate in beneficiul romanilor, boierii autohtoni doreau slabirea puterii centrale, habsburgii urzeau sa stapaneasca din nou Transilvania, polonezii erau nemultumiti de inlaturarea lui Ieremia Movila, iar turcii sufereau in urma pierderilor pricinuite de „ghiaur”. De asemenea, cheltuielile produse de razboaie si de intretinerea armatei de mercenari au creat neajunsuri si tensiuni. Dupa cateva infrangeri, Mihai Viteazul pierde domnia, iar maghiarii ii cer lui Giorgio Basta, cu acordul imparatului Rudolf al II-lea, sa-i spijine in inlaturarea fizica a domnitorului roman. Despre acest complot, cronicarul István Szamosközy (1750-1612) spune: “De aceea Basta, chibzuind asupra propunerii, chemat-a doi sau trei dintre capitanii valoni si le-a marturisit gandul: Daca voim, zise, sa traim, cei care suntem credinciosi imparatului, trebuie sa ucidem pe roman, caci el si-a pus in gand sa ne piarda si sa ia tara pentru sine”. La 16 august 1601, trupele generalului Basta ajung la Turda, unde cantonase oastea lui Mihai. Cateva zile mai tarziu, o unitate de trei sute de soldati a atacat cortul domnitorului, iar in momentul cand acesta a vrut sa-si ia spada, militarul valon Jacques Beauri l-a ranit cu halebarda la mana, dupa care i-a fost taiat capul cu propria sabie. Atunci, in 19 august 1601, au mai fost ucisi 18 soldati din garda personala a domnitorului. Cronicarii si cei care au studiat evenimentul nefericit au dedicat zeci de pagini acestui episod. “Si jefuindu-l si impartindu-i toata prada ce o avea in cort si vitele de afara, i-au tarat trupul din cort si a zacut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barba cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care murise tot atunci, si astfel a stat capul acolo mult timp” (cronicarul maghiar Szamosközy). “Era ajutor crestinilor si sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cat facuse pre turci de tremura de frica lui. Iar diavolul, cel ce nu va binele neamului crestinesc nu l-au lasat, ci iata ca cu mestesugurile lui au intrat prin inima celor hicleni, pan-il dedera si mortii. Si ramasera crestinii, si mai vartos Tara Rumaneasca, saraci de dansul. Pentru aceasta, dar, cade-sa sa blestemam… pre Basta Giurgiu, caci au ascultat pre domnii unguresti, de au ucis pre Mihai-voda far’ de nici o vina” (Letopisetul Cantacuzinesc, scris in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, ce acopera perioada 1290-1690). Un hrisov din 1612 ne spune ca ”Sluga domniei lui, Turturea paharnic, el a furat capul lui si l-a dus in tara, de l-a ingropat cu multa cinste, ca pe un domn”. Boierul Radu Buzescu si sotia sa au tinut sa se scrie pe lespedea de mormant, in limba romana, acest text: ”Aici zace cinstitul si raposatul capul crestinului Mihail Marele Voievod, ce au fost Domn Tarai Rumanesti si Ardealului si Moldovei…”. Reamintim ca mormantul lui Mihai Viteaul se afla la trei kilometri de centrul orasului Turda, unde i-a fost ingropat trupul, iar capul a fost dus la Manastirea Dealu din Targoviste, fosta capitala a Tarii Romanesti. „Astfel pieri, la 43 de ani, victima a unui asasinat las, acest om mare, care n are egal …” („Romania”, de Jean A. Vaillant, istoric francez, 1804-1886).
Sunt multe relatari si analize referitoare la acest eveniment dramatic din istoria tarii noastre. Noi l-am prezentat, pe scurt, pe cel care unifica toate variantele ce povestesc faptele petrecute in august 1601. Peste secole, mesajul luptelor si jerftei lui Mihai Viteazul au inflacarat constiinte si stimulat dorinta de sacrificiu pentru implinirea idealului unirii principatelor romanesti. De aceea, in majoritatea studiilor mai vechi sau mai recente, eroul de la Selimbar si Calugareni reprezinta un model de morala si patriotism.

Generalul era recunoscut pentru cruzimea sa

Generalul Giorgio Basta este considerat unul dintre parintii sistemului informatiilor si contrainfor­ma­tiilor militare. Se spune ca toate stirile despre asasinarea domnitorului roman au fost puse in circulatie de insusi Basta. Propaganda lui se referea la faptul ca soldatii l-au invitat repectuos pe Mihai Viteazul sa se supuna ordinului de arestare (in realitate, au dat navala in cortul domnitorului roman), la opozitia violenta a voievodului si hotararea acestuia de a se apara, la participarea comuna a germanilor si valonilor la uciderea lui Mihai. In realitate, ofiterii si soldatii germani din armata lui Basta nu au participat in niciun fel la asasinarea lui Mihai. Cu toate ca germanii nu participasera la crima, Basta trebuia sa se justifice in fata intregii lumi ca nu este vorba doar de o razbunare personala, ci de un act politic la care au participat si soldatii germani.

Giorgio Basta a fost unul dintre cei mai cruzi comandanti militari pe care i-a avut Transilvania, spun cronicile, ingrozind intreaga provincie. Printre localitatile pe care pur si simplu le-a distrus in totalitate, ucigand tot ce ii iesea in cale, se numara Lechinta, din judetul Bistrita-Nasaud, pradata de mercenarii generalului in 1602. Conte de Huszt, generalul Giorgio Basta a fost diplomat si scriitor (autor al cartilor despre arta conducerii militare) si angajat de imparatul Rudolf al II-lea sa comande fortele habsburgice in razboaiele dintre anii 1591-1606. Ulterior, a fost trimis sa administreze Transilvania ca vasal imperial si sa restaureze catolicismul ca religie dominanta in regiune. Istoricii romani si maghiari il descriu ca violent si neloial, aspru si autoritar.

Surse istorice sustin ca generalul a fost fiul lui Demetrio Basta, epirot albanez care a fugit din calea turcilor in Italia, unde a luptat in satele din Piemont, la mijlocul anilor 1500, apoi in Flandra in calitate de comandant al unui regiment de cavalerie. Foarte tanar, Giorgio a devenit soldat si, in cele din urma, a fost promovat la rang de ofiter intr-un detasament comandat de Demetrio. Apoi, dupa ce tatal sau a murit, Basta s-a aflat intr-o companie de cavalerie condusa de fratele mai mare, Niccolo, alaturi de care a luptat in Franta si Spania. Mai bine de un deceniu, Basta a luptat impotriva maghiarilor, a transilvane­nilor, a vlahilor si tatarilor, castigandu-si renumele de a fi unul dintre cei mai buni generali ai Imperiului. In 1597, in timp ce era guvernator adjunct al Ungariei, recastiga orasul Huszt, care se razvratise impotriva Imperiului. In timpul scurtei sale guvernari asupra Transilvaniei, Basta a incercat sa rastoarne protes­tan­tismul, iar maghiarii calvini, valahii si sarbii ortodocsi, sasii luterani au fost supusi unor nenumarate abuzuri. Figura sa a ramas in istorie ca aceea a unui comandant militar sangeros, a unui mercenar dornic de onoruri si de bogatie.

Maria Oprea

 
  Alte titluri din categoria "Istorie"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 19
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising