Home : Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE REVISTA DRITA GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
In memoriam Tefta Tashko Koço
Pandi Bello
 
Cultura, NR. 16 - Iulie 2018
 



Chiar daca au trecut 70 de ani de cand soprana Tefta Tashko Koço a plecat intr-o lume mai buna, albanezii nu uita ca ea, prin muzica ei, le a adus clipe de fericire. Chiar si azi, vocea ei cu sunet de cristal si un timbru atat de limpede domina un spatiu unic de sunete in cosmogonia alba­ne­za. Oamenii asculta din nou si din nou piesele pe care ea le-a cantat in mod desavarsit, entuziasmandu-se, dar si intre­bandu-se uimiti in acelasi timp: Oare cum a putut sa ajunga la un nivel atat de inalt? Tefta a atins aceasta perfectiune pentru ca, inca din copilarie, a cautat si a intrupat pana la ultima limita Arta cantatului. Pentru Tefta, cantatul a fost un element chimic care i-a asigurat existenta fizica si sufleteasca. Acesta a fost marele ei ideal, prin care a dat un nou impuls emanciparii societatii albaneze din vremea cand a trait.
Soprana Tefta Tashko Koço a inceput sa cante (intr-o perioada de mare avant al vietii muzicale din Korcea) ca solista in Catedrala Sf. Gheorghe, din oras, apoi la concertele Scolii normale, la Cinema Lux, inca din anul 1927. Si, dupa noua ani de studii de specialitate in Franta (unde a repurtat o serie de succese in concerte si concursuri muzicale), in noiembrie 1935, ea si-a reluat concertele, incepand din nou de la Korcea. Intre timp, a facut o specializare la Milano si Roma, imbogatindu-si repertoriul italian. A cunoscut, deci, doua dintre cele mai bune scoli de canto, pe cea franceza si pe cea italiana, si stia aproape tot ceea ce se stia pe vremea aceea despre arta cantatului.
Tefta a muncit enorm, cata vreme a fost posibil sa ajunga in templul cantaretului liric, adica pe scena operei. Soarta a facut ca acest vis sa-l traiasca cu o deplina autoritate artistica, in noiembrie 1945, la Opera din Belgrad. Rolurile Rosina, din Barbierul din Sevilla, de Rossini, si Mimi, din Boema, de Puccini, pe care le-a interpretat aici au fost apreciate exceptional de public si de lumea muzicala din Belgrad. Toate concertele Teftei in Albania s-au transformat in evenimente exceptionale estetic, un triumf si o renastere spirituala pentru public. ”Mi-am intors privirea scanteietoare, scrie in memoriile lui unul dintre prietenii adevarati ai cantaretei, scriitorul Mitrush Kuteli, si am zarit discul rosu al soarelui lunecand deasupra orizontului. Pentru aceste scanteieri si acest permanent tremur sufletesc ii sunt si acum recunoscator Teftei Tashko. Si-i voi fi pana la moarte… Apoi, ani la rand, stiri in ziare: concert al Teftei Tashko pentru Crucea Rosie; pentru cei loviti de cutremur si inundatii; concert al Teftei Tashko pentru cei suferinzi. Mosierii si negustorii au gramezi de aur si aduna alte gramezi, din care nu dau nimic; ministrii, deputatii, inaltii demnitari au cate doua-trei salarii grase si nu dau nimic; patronii si camatarii strang si nu dau nimic.Tefta are doar vocea ei, pe care o daruieste tuturor, o revarsa in patru zari si alunga intunericul...”
Astfel a electrizat soprana albaneza mediul social in multe dintre orasele tarii, la mijlocul anilor ’30 din secolul trecut.
Tefta ar fi putut sa-si faca o cariera stralucita in Europa sau in America. I s-au oferit chiar angaja­mente concrete. Dar, desi tinerilor de azi li s-ar parea poate de neinteles, in vremea aceea, pentru majoritatea tinerilor care au studiat in strainatate, patriotismul era un sentiment absolut natural si real. Caci, in familia Teftei, sa vrei sa muncesti pentru patrie era un ideal transmis de patriotul renascentist Athanas Tashko Korçari pentru fiii lui. Multe dintre calitatile tatalui: forta de caracter, curajul, genero­zitatea, dragostea pentru libertate le-a mostenit si Tefta. Inzestrata cu un caracter puternic, ea a cantat in cele mai grele conditii. Insotita de colegi, de coruri si orchestre, a cantat minunat chiar dupa primirea diagnosticului trist al bolii care avea s-o smulga dintre noi indata ce a implinit 37 de ani.
Cu avantul romantic care o caracteriza, ea si-a trasat itinerariul unei misiuni nobile, asa cum au facut si prietenii ei din arta si viata: pictorul Vangjush Mio, poetul Lasgush Poradeci, prozatorul Mitrush Kuteli, sculptorul Odhise Paskali, dar si colegii ei din lumea muzicii: Jorgjia Filce-Truja, Lola Aleksi-Gjoka, Maria Paluca-Kraja, Kristaq Koço, Mihal Ciko, Kristaq Antoniu etc.
Tehnica si virtuozitatea ei vocala, reflexiile dramatice pe care le-a demonstrat in cavatina Rosinei, in cea a Leilei, din opera Pescuitorii de perle, de Bizet, in aria “Follie !...Follie! din La Traviata, de Verdi etc. produc o impresie profunda si raman in amintirea ascultatorilor.
Prezenta cantecelor populare albaneze in repertoriul ei, inca de la primele recitaluri date la Korcea, Tirana si Shkodra (cu cateva luni inainte de a-si lua diploma la Conservatorul National de la Paris), este dovada patrotismului cultural al artistei. In acest fel, Tefta urmarea sa apropie toate straturile sociale ale societatii albaneze de interpretul liric. Iar interpretarea si transformarea acestora in romante, imbogatirea melodica si a fonologiei limbii albaneze au largit sensurile continutului, au dus mai departe si au imbogatit orizontul spiritual al ascultatorilor, au creat un model profesional ideal in abordarea acestei muzici.
Asemenea exemple precum: “Bilbil o i mjeri bilbil”, “Kroi i fshatit tone”, „Fryn veriu”, “Zare trëndafile”, “Dashnor t’u bana” si alte circa 60 de cantece din diverse zone ale Albaniei, pe care Tefta le-a inregistrat pe disc de gramofon in anii 1937 si 1942, la Milano, arata chiar si azi perfectiunea interpretarii cantecului popular (sau in spirit popular), poetizarea si promovarea cu finete artistica a tiparelor morfologice si sintactice ale lor.
Tefta s-a nascut in Egipt (la Fayum) si a ajuns cu familia la Korcea, dupa moartea tatalui, cand avea doar 10 ani. Intuitia ei de a-si insusi toate particularitatile, in special artistice, ale cantecelor populare din Korcea sau din alte zone, imbogatirea partiturilor acestora cu tonuri si obertonuri superioare sunt dovada talentului si a abordarii ei novatoare. Toate aceste elemente vorbesc despre superioritatea viziunii Teftei. Pe de alta parte, ea trecea cu usurinta de la cantecul popular la bucati din opereta, apoi la arii de opera, pastrand in mod credibil stilul autentic al fiecarui gen.
In urma studiilor, ea a adus din Franta un arsenal de maiestrie de o mare intindere si o profunzime artistica, pe care muzicienii albanezi nu o mai atinsesera pana atunci. Cu vocea ei de soprana de scoala inalta, ea a aparut in fata publicului cu toata modestia de mare artista. Oamenii nu mai auzisera pana atunci ceea ce producea vocea ei gratioasa. ”Apogeul muzicii vocale albaneze, cum i-a spus dirijorul Mustafa Krantja, ei ii curgea prin vene nu sange, ci muzica.”
Rezultat al propriei ei munci, Tefta a patruns in mediul modest al culturii muzicale albaneze al epocii cu stilul ei artistic consolidat, cu realizari demne de o cultura mare si completa.
Tefta a creat o noua realitate in domeniul interpretarii, iar cand vine vorba despre cantecul popular aceasta realitate poate fi considerata sublima.
Aceasta este mostenirea lasata de Tefta celor de dupa ea. Efectul social si artistic al carierei ei este atat istoric, cat si actual. Din aceste motive, ea reprezinta un fenomen socio-uman rar in viata si cultura nationala.
Tefta Tashko Koço a fost iubita de numerosii ei admiratori amatori si profesionisti din perioada 1927-2017. O alta cantareata cu voce de aur, Nedjmije Pagarusha, a numit-o “nemuritoare”. Cred ca va fi iubita si apreciata de melomani si in viitor.
Dar admiratorul ei cel mai fidel, si acest lucru trebuie subliniat, a fost sotul ei, baritonul “de lux” (pentru a utilize expresia muzicianului rus Iurii Arbatsky) Kristaqi Koço. Pentru a intelege acest lucru ajunge sa citesti ceva despre viata lor comuna. Oamenii i-au privit ca pe o pereche ideala. Iar moartea Teftei a insemnat pentru Kristaqi sfarsitul unei lumi intregi. Conform d-nei Mynever Shuteriqi, dupa moartea Teftei, Kristaqi, la o anumita ora a zilei (de regula la 11.00) se ruga in fata portretului ei ca la o icoana. Ca si cand ar fi vrut s-o aduca inapoi, sa ignore nenorocirea care il lovise. Lucru care era deja imposibil…
Desi zeii i-au harazit o soarta tragica, destinul i-a oferit si o mare implinire: aceea de a aduce oamenilor bucurie si frumusete!
Iar vocea ei fermecatoare va readuce, cu siguranta, intotdeauna bucurie si frumusete. Trebuie doar ca oamenii sa-i asculte vocea dumnezeiasca.
_________________________________
De la moartea Teftei Tashko Koço se implinesc, la 30 decembrie 2017, 70 de ani. (n.tr.)

Dr. Pandi Bello (Albania)

Traducerea: Marius Dobrescu

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 16
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Drita / Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2018
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising