Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Albania - 105 ani de independenta. Guvernul provizoriu si primele sale masuri
Marius Dobrescu
 
Istorie, NR. 9 - Decembrie 2017
 



Guvernul de la Vlora, constituit in urma actului de la 28 noiembrie 1912, cand un grup de patrioti au declarat independenta Albaniei, a fost unul dintre cele mai interesante guverne din cate a avut aceasta tara. Fiind el insusi o personalitate de calibru, seful acestui cabinet, Ismail bey Qemali, a cautat sa includa in guvernul sau pe cativa dintre cei mai importanti oameni politici si de cultura pe care-i avea tara la ora aceea. Oameni scoliti in universitati europene de prestigiu, cu o cariera solida in spate. Oameni care vorbeau numeroase limbi straine, cu un prestigiu incontestabil in domeniul din care veneau. In primul rand, Qemali s a ingrijit ca in guvern sa fie prezenti reprezentanti ai tuturor cultelor existente in Albania. Astfel, din primul guvern albanez faceau parte zece ministri, cinci musulmani si cinci crestini. Ca viceprim-ministru a fost ales un prelat catolic, respectiv Dom Nikollë Kaçorri. Adunarea Nationala, cea care a declarat independenta pe 28 noiembrie 1912, s-a dizolvat pe 7 decembrie, acelasi an. Inainte de a-si incheia lucrarile, a ales un senat format din 18 membri. Acesta a fost primul organ de conducere ales democratic in aceasta tara.
Prima masura luata de noul guvern a fost declansarea unei campanii europene in cursul careia sa determine Marile Puteri sa recunoasca decizia poporului albanez. Momentul era complet nefavorabil. In urma razboaielor balcanice, sfarsite cu infrangerea Turciei, vecinii balcanici isi imparteau care mai de care teritoriile iesite de sub administratia Istanbulului. Fireste ca si Albania intra in sfera mostenirii otomane. Asadar, prima obligatie a guvernului Qemali era pastrarea fiecarei palme de pamant din teritoriul national. Campania a fost delansata prin trimiterea catre cancelariile europene a unei telegrame in care se afirma independenta si neutralitatea statului albanez.
Iata si componenta primului guvern albanez, format in urma evenimentului de la sfarsitul lui noiembrie 1912:
 prim-ministru: Ismail bey Qemali;
 viceprim-ministru: Dom Nikollë Kaçorri. O personalitate importanta a Bisericii Catolice din Albania, secretar al Arhiepiscopiei din Durrës. A luat parte la Congresul de la Manastir, unde s-a decis adoptarea alfabetului latin pentru limba albaneza;
 ministru de Interne: Myfit Libohova, economist si politician cunoscut, descendent al marii familii Libohova, care a carmuit multi ani Ioanina. A dominat cateva decenii politica albaneza;
 ministrul Justitiei: dr.Petro Poga, din Gjirokastra. Politician si patriot dintre cei mai apreciati;
 ministru al Agriculturii: Pandeli Cale, din Korcea. Personalitate a diasporei, cunoscut in Romania si Egipt, colaborator al altor doi oameni politici importanti: Themistokli Gërmenji si Mit’hat Frashëri;
 ministru al Finantelor: Abdi Toptani;
 ministru al Invatamantului: dr Luigji Gurakuqi, una dintre figurile cele mai proeminente ale miscarii patriotice si democratice;
 ministru al Apararii: Mehmet Dërralla, cunoscut ca unul dintre protagonistii Ligii de la Prizren. Absolvent al Academiei militare de la Istanbul si dedicat problemei nationale;
 ministru de Externe: Mit’hat Frashëri, fiul lui Abdyl Frashëri, cu studii universitare la Istanbul. Unul dintre cei mai cunoscuti “actori” ai miscarii nationale. Om de cultura si participant la Congresul de la Manastir, unde a fost ales presedinte al acestui for;
 ministru al Postei si Telegrafului: Lef Nosi. Personalitate marcanta din Elbasan, cu studii universitare la Atena. Dedicat studiilor de istorie si cultura albaneza. A fondat cateva societati patriotice si a fost una dintre figurile centrale ale Congresului de educatie de la Elbasan.
Guvernul lui Ismail bey Qemali a organizat si un Sfat al batranilor, care indeplinea functia unui organ consultativ si de control al cabinetului, presedintele caruia a fost ales Vehbi Agolli. Alegand acest guvern, Adunarea nationala de la Vlora a pus bazele noului stat albanez, sprijinindu-se exclusiv pe resursele nationale.
Daca am avea in vedere intinderea efectiva a zonei sale de actiune, acest cabinet a avut initial autoritate asupra unui raion limitat la triunghiul Vlora-Berat-Lushnja. In continuare, el a actionat pentru aducerea sub jurisdictia sa a zonei eliberate de sub administratia autoritatilor sarbe. Iar din primavara anului 1913 a inceput sa-si exercite functiile in Albania centrala si, din ce in ce mai complet, in cea de Nord. Cu timpul, a reusit sa-si creeze un aparat de stat tot mai specializat si mai performant. Vom mentiona cateva dintre primele masuri luate de guvernul Qemali in decursul scurtei sale existente. Astfel, s-au infiintat primele unitati ale fortei de ordine (jandarmeria) si au fost luate masurile preliminare pentru a organiza o armata nationala. Au fost puse temeliile unui sistem judecatoresc dupa model european. Limba albaneza a fost decretata limba oficiala si s-a decis, din toamna lui 1913, deschiderea scolilor albaneze. Dar cea mai importanta decizie a guvernului provizoriu de la Vlora a fost publicarea si intrarea in vigoare a “Decretului provizoriu al administratiei civile din Albania”, dat publicitatii in noiembrie 1913. Acest document continea un regulament destul de detaliat al structurii si competentelor celor mai importante institutii ale administratiei locale ale noului stat. Acest regulament nu avea, totusi, valoarea unei constitutii – in sensul deplin al cuvantului – deoarece lasa neatinse cateva dintre problemele esentiale cu care se confrunta statul, ca de exemplu forma de guvernamant (monarhie sau republica), organele superioare al puterii de stat, competentele si raporturile dintre ele. Acest hiatus se explica prin interventiile Marilor Puteri in organizarea interna a statului albanez. La Conferinta ambasadorilor de la Londra (1913), cancelariile europene si-au aratat dorinta de a decide ele insele organizarea interna a noului stat, ceea ce s-a facut prin constituirea unei Comisii Internationale de Control, insarcinata cu intocmirea unui proiect amanuntit de organizare a principalelor institutii ale administratiei de stat.
Inca de la inceput, guvernul provizoriu de la Vlora a trebuit sa se confrunte cu actiunile destabilizatoare ale lui Esat pasa Toptani, in Albania centrala, descendentul unei importante familii feudale albaneze. Intr-o complicata situatie internationala, guvernul a trebuit sa desfasoare o ampla activitate diplomatica pentru apararea drepturile poporului albanez, atat in fata Marilor Puteri, cat si vizavi de intentiile acaparatoare ale vecinilor balcanici. Ismail bey Qemali insusi, insotit de Luigj Gurakuqi si Isa Boletini, a intreprins o calatorie diplomatica prin cele mai importante capitale europene (aprilie-mai 1913), si cu precadere la Londra, unde a avut intalniri cu diverse personalitati, oameni de stat si diplomati. Marile Puteri nu au recunoscut guvernul provizoriu de la Vlora, care a fost complet izolat pe plan international. In ianuarie 1914, Comisia Internationala de Control l-a implicat pe premierul albanez in asa-numitul complot de la Beqir Grebeneja, ceea ce a dus la demisia fortata a lui Ismail bey Qemali, la 22 ianuarie 1914. Asa se face ca puterea a trecut in mainile Comisiei Internationale de Control. Bilantul activitatii guvernului provizoriu de la Vlora pe plan intern si international a fost limitat. Totusi, acesta a fost singurul guvern national nascut din Miscarea pentru independenta. El a intrupat idealul national albanez si, prin actiunile sale concrete, a aratat ca tanarul stat albanez, constituit pe baze nationale, fara interventia Marilor Puteri europene ar fi depasit stadiul embrionar.

Memorandum pentru integritate teritoriala

La inceputul lunii ianuarie 1913, guvernul provizoriu de la Vlora a expediat ambasadorilor Marilor Puteri, intruniti la Londra, un Memorandum prin care li se cerea sa recunoasca granitele naturale ale Albaniei. Documentul se referea la pretentiile teritoriale ale vecinilor balcanici, tentati, in urma destramarii Imperiului Otoman, sa-si insuseasca, prin forta, zone intregi din tinuturile locuite de albanezi. Redactat in limba franceza, reproducem fragmente din acest document:
Noi, reprezentantii Guvernului Provizoriu Albanez, avem onoarea de a va prezenta, la intalnirea ambasadorilor Marilor Puteri de la Londra, punctul nostru de vedere si de a va aduce la cunostinta pretentiile legitime ale Albaniei.
Este un fapt istoric unanim acceptat ca poporul albanez formeaza grupul cel mai compact, mai omogen si mai important din Peninsula Balcanica. Originea, limba, traditiile si caracterul sau ii dau acestuia individualitate, trasatura prin care el a stiut sa reziste tuturor incercarilor de a fi asimilat.
Daca Albania nu a avut posibilitatea de a urma tarile occidentale in dezvoltarea lor admirabila privind progresul si civilizatia, trebuie avute in vedere conditiile si imprejurarile care au dezavantajat-o. Istoria poporului albanez este plina de lupte sangeroase prin care acesta a trebuit sa-si apere integritatea.
In nicio perioada a existentei sale ca natiune, Albania nu a renuntat la deplina sa suveranitate. A trebuit, in cateva momente ale istoriei sale, sa se supuna ocupantului, dar idealul ei a ramas intangibil, iar supunerea a fost superficiala.
De aceea, in aceste imprejurari importante care au loc in Peninsula Balcanica legate de reorganiza­rea hartii acestei peninsule, Albania crede ca are datoria de a-si ridica glasul pentru a cere Marilor Puteri europene, cu deplina indreptatire, sa i se dea posibilitatea de a se dezvolta in buna ordine si pace.
Poporul albanez a suferit mult sub stapanire straina. El are incredere totala in natiunile occidentale, alaturi de care aspira sa progreseze pe un pamant ce nu doreste decat sa infloreasca.
Albania este decisa sa devina tara echilibrului si pacii in Peninsula Balcanica; dar, pentru a reusi acest lucru, este nevoie ca omogenitatii nationale, pe care a stiut sa si-o conserve destul de bine, sa-i corespunda o organizatie politica credibila, corecta si stabila.
Crearea acestei organizatii este posibila doar intr-o independenta absoluta, pentru ca numai aceasta este capabila sa elimine, in viitor, orice interventie ce vine din interese straine (…)
Astazi, cand rezolvarea definitiva a problemei balcanice este in mod riguros si urgent necesara, poporul albanez nu poate accepta ca drepturile sale sa fie sacrificate, iar viitorul independentei sale sa fie construit pe temelii instabile.
Dupa acceptarea expresiei este greu sa se conceapa o rezolvare in dezacord total cu aceasta regula atat omeneasca, cat si corecta. (…)
Poporul albanez cere sa i se redea granitele sale naturale si necesare, pe baza principiilor etnice si a intaietatii sale pe aceste pamanturi. Pentru aceasta, el este convins ca, prin bunavointa vigilenta a Marilor Puteri, vor fi facuti pasii necesari pentru a fi siguri ca aceste principii vor fi respectate in mod riguros.
Tinuturile pe care le pretindem incep de la granita de azi a Muntenegrului si cuprind in mod special zonele din jurul oraselor Peja, Mitrovica, Prishtina, Skopje, Manastir, pana la Metsovo (in apropiere de Ioanina), si de la Metsovo pana la Preveza.
Pretinzand aceste granite, poporul albanez are ca scop sa promoveze cu vecinii lui relatii apropiate si de durata. (…)
Localitatile amintite mai sus sunt locuite aproape in intregime de albanezi. Legat de stabilirea frontierelor pe teren, vom mobiliza in viitor o comisie comuna. Aceasta va interveni, in afara oricaror influente si interese, si va fi constituita in asa fel incat sa ofere garantii statelor vecine din partea viitorului stat albanez.
Poporul albanez a dat si in trecut probe suficiente asupra convingerilor sale politice: el a pus intotdeauna interesul national deasupra celui religios, in vreme ce la popoarele vecine religia a fost intotdeauna o sursa de dispute si conflicte.
In concluzie, poporul albanez este convins ca, prin rezolvarea actualului conflict, Marile Puteri nu vor neglija obiectivele cuprinse in acest memorandum si ca nu vor ramane indiferente in fata doleantelor corecte ale unui popor demn de o soarta mai buna, care a suferit destul in trecut si care-si pune toate sperantele si credinta intr-un viitor mai bun.

 
  Alte titluri din categoria "Istorie"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 9
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Ethnos

  Caleidoscop

  Interviu

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising