Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
O suta de minciuni si niciun adevar - basm albanez
Text adaptat de Mira Skenderi
 
Ethnos, NR. 9 - Decembrie 2017
 



A fost odata ca niciodata un mosneag care avea trei feciori. Si mosul acesta era atat de sarac, incat, in afara de hainele de pe el, nu mai avea decat o coliba sarmana, un cal, o sa si un rand de fraie. Iar inainte de a muri, i-a chemat pe cei trei fii ai sai si le-a spus:
- Copiii mei, dupa cum vedeti eu nu mai am mult de trait, drept pentru care o sa va las o povata, caci altceva nu am ce va lasa. Traiti cu onoare, asa cum ati trait si pana acum, si nu va despartiti vreodata unul de celalalt. Iar putinele lucruri pe care vi le las, impartiti-le fiecare dupa varsta pe care o are: calul sa-l ia cel mai mare, saua, mijlociul, iar fraiele, cel mic.
Si acestea au fost ultimele lui cuvinte, dupa care mosul a inchis ochii pentru totdeauna.
Dupa o vreme, fiul cel mare se ridica si le spune celorlalti doi ca se duce cu calul la targ, ca poate acolo va gasi sa cumpere o sa si un rand de fraie pentru el.
Coborand el in oras, primul care i-a iesit in cale a fost un negustor. Si negustorul il intreaba ce vant il aduce acolo, la care flacaul ii raspunde ca vrea sa cumpere o sa si o pereche de fraie pentru calul lui. Negustorul ii zice ca-i da el si sa, si fraie, dar cu o conditie: ca baiatul sa-i spuna o suta de minciuni si nici un adevar. Iar daca nu va reusi, calul va fi al lui, al negustorului.
Si flacaul a acceptat si a inceput sa scorneasca la minciuni, dar nu a reusit sa spuna decat treizeci. Acolo s-a poticnit, iar negustorul i-a luat calul, si baiatul s-a intors acasa cu buza umflata, cum se spune.
Au trecut alte cateva zile si s-a ridicat fratele cel mijlociu, care a luat saua si a plecat si el la targ cu gandul sa cumpere un cal si un rand de fraie. Si, la fel ca si fratane-sau, ajungand acolo il intalneste pe acelasi negustor, cel care-i luase calul fratelui mai mare. Negustorul il intreaba cu ce treburi la oras, iar flacaul ii raspunde ca a venit sa cumpere un cal si o pereche de fraie, pentru ca de sa nu are nevoie. Atunci, negustorul ii propune acelasi targ: sa-i spuna o suta de minciuni si nici un adevar, iar daca nu reuseste va pierde ramasagul si saua va fi a lui, a negustorului.
Bat ei doi palma, iar flacaul incepe sa spuna la minciuni pana ajunge la cincizeci, unde se poticneste, pierde saua si se intoarce acasa cu mainile goale.
Fratele cel mic era cam chelios, dar istet din cale-afara.
Intr-o buna zi, ia fraiele si coboara in oras, unde il intalneste pe negustorul care le luase calul si saua fratilor sai. Iar negustorul il intreaba pe flacau:
- Ce vant te aduce pe aici?
- Acelasi care i-a adus si pe fratii mei, i-a raspuns tanarul cel chelios. Am auzit ca vrei sa auzi o suta de minciuni, de ce nu faci si cu mine ramasag? Daca pierd o sa iei si fraiele astea, iar daca pierzi tu, imi dai calul si saua. E bine?
- E foarte bine, i-a raspuns negustorul. Daca imi spui o suta de minciuni si nici un adevar, iti dau calul, si saua, si multe altele pe deasupra.
Atat a asteptat flacaul, ca a si inceput sa-i toarne la minciuni.
M-am trezit intr-o zi care era mai mult noapte, am intrat in cosar si am numarat albinele, dar mi-a iesit una mai putin. M-am suparat, am luat o prajina si m-am dus pe malul marii. Cand am ajuns acolo, am privit jur-imprejur sa vad unde-i albina mea, dar n am vazut-o. Atunci am infipt prajina in pamant si m-am urcat in varful ei. Dincolo de mare am vazut un taran care-si ara pamantul, iar la plug avea legati un bivol si o albina.
Uitandu-ma mai bine, am recunoscut-o pe albina mea, dar nu aveam cu ce sa trec marea. Am adunat seminte de castraveti si m-am culcat sa dorm. In vreme ce dormeam, o samanta a incoltit si a crescut atat de uriasa, ca a trecut marea si a ajuns pe tarmul celalalt.
Decum m-am trezit, m-am urcat pe castravetele urias, am traversat marea si am ajuns la taranul care-si ara pamantul.
- Spor la treaba, i-am spus.
- Spor sa ai si tu, mi-a raspuns el.
- Dar cum se face, prietene, ca mi-ai luat albina mea, mi-ai legat-o la plug si ari cu ea? l-am intrebat.
- Nu ti-am luat-o eu, a venit singura, a mormait taranul, negru la fata de suparare.
- In regula, i-am spus, doar n-o sa ne certam pentru atata lucru, plateste-mi doar paguba pe care mi-ai facut-o.
- Cu placere, mi-a intors-o taranul, asteapta doar sa seman boabele astea, sa incolteasca, sa se faca graul, sa culeg si apoi o sa-ti umplu sacii.
Si indata ce a aruncat ultimul pumn de graunte, acestea au incoltit, au crescut, s-au copt, omul le-a cules si mi-a umplut sacii cu grau.
- Uite unde ti-e plata si uite-ti si albina, mi-a spus el.
Am pus sacii pe spinarea albinei, unul pe-o parte, altul pe alta, m-am urcat si eu deasupra, mi-am luat la revedere de la taran si am pornit-o inapoi.
Cand am ajuns la mijlocul marii, am vazut ca greutatea sacilor tragea intr-o parte. M-am dat jos, m-am asezat turceste pe mare si am inceput sa numar boabele de grau unul cate unul. Mi-au iesit mai multe. Am luat toporul am taiat un bob pe jumatate si asa am restabilit echilibrul. M-am ridicat si am zburat spre casa. Cand am ajuns in curte, am auzit ca devenisem tata. Fericit cel care pleaca, fericit care se-ntoarce! M-am bucurat peste masura si m-am apucat sa fac leaganul copilului. Am chemat doua sute de taietori de lemne, i-am pus sa taie padurea, dar lemnul tot nu-mi ajungea. Am luat o aschie aruncata pe jos, am terminat leaganul si mi-a ramas si de-un scaun pentru mine. Apoi, am chemat doua sute de ciobani si i-am pus sa tunda doua mii de oi, ca sa fac scutece, dar lana tot nu-mi ajungea. Am gasit un fir de lana pe lama foarfecei, cu care am terminat treaba pentru copil si pentru mine.
Intr-o zi, m-am gandit sa merg la vanatoare. Acasa aveam trei pusti, doua sparte si una fara tragaci, si trei ogari, doi morti si unul fara viata. Am luat pusca fara tragaci si ogarul fara viata si am intrat in padure. Mi-au iesit in fata trei iepuri, doi morti si unul fara suflare. Am tras un foc si l-am impuscat pe cel fara suflare. L-am pus in tolba si pe drum am zarit trei case, doua in ruina si una prabusita. Am intrat in cea prabusita si am gasit doua babe, doua chioare si una fara ochi. Am intrebat-o pe cea fara ochi daca vede vreo oala, iar ea mi-a aratat trei, doua sparte si una crapata. Am luat-o pe cea crapata si am pus la fiert iepurele fara suflare. Am mancat carnea, iar zeama mi-a ramas. M-am saturat si eu, si cele trei babe...
- Destul, destul, a spus negustorul, caci s-au facut mai mult de o suta de minciuni si nici un adevar. Uite-ti calul, uite-ti saua, uite si multe altele. Sa te bucuri de ele impreuna cu fratii tai.
Iar flacaul cel chelios le-a luat, s-a intors acasa cu ele si s-a bucurat impreuna cu fratii sai.

 
  Alte titluri din categoria "Ethnos"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 9
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Ethnos

  Caleidoscop

  Interviu

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising