Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Romanii si albanezii sunt doua popoare inrudite, care s-au format pe aceleasi teritorii
Marius Dobrescu
 
Cultura, NR. 9 - Decembrie 2017
 



Dialog cu distinsul profesor, acad. Grigore Brancus. Discutia a avut loc cu ocazia intalnirii din cadrul programului „Povestile comunitatii”, din 24 octombrie 2017.


Prin prisma zecilor de ani pe care i-ati consacrat studiilor comparatiste intre romana si albaneza, puteti sa ne spuneti cum se face ca cele doua limbi sunt atat de apropiate?
Greu de spus. Nu putem merge pe simple presupuneri, pe ipoteze. Sunt doua popoare inrudite, romanii si albanezii, care s-au format pe aceleasi teritorii. Albanezii sunt iliri la origine, nu daci, dar un trib ilir care s-a dezvoltat pe un teritoriu de limba traco-daca, din care acest dialect a retinut particularitati identice cu cele din romana. Asa trebuie vazuta apropierea aceasta mare intre cele doua limbi. Domeniul acesta al substratului traco-dac din romana trebuie vazut intr-un timp foarte indelungat, el a actionat asupra romanei ca limba latina. Romana este o limba latina intru totul, dar ea e influentata in mod permanent de substrat. O sa va mirati, dar intuitiile mele spun ca si astazi acest substrat actioneaza asupra a ceea ce primim mereu in limba, este o actiune indelungata. Este ceea ce numea Alexandru Philippide „baza de articulatii”, o baza de receptare a tot ce e strain. Nu receptam pe asimilare la specificul limbii, eu asa vad lucrurile si, spre surprinderea mea, asa le-am intuit tot timpul, ca pe o actiune continua si veche ca substrat asupra limbii. Am si scris despre asta: „Elemente tarzii ale substratului in limba romana”. Chestiile astea le-am citit, o sa va mirati, in vara trecuta, in textele de presa ale lui Eminescu. La fel a gandit si el, si asta este una dintre tezele pe care el o sustine mereu. Sunt de fapt intuitii de-ale lui, pentru ca el nu era lingvist, totusi intuia ca limba este latina, fiind mereu supusa unui impuls stravechi, unei baze nonlatine. Acela e substratul, asa trebuie sa-l vedem, si acela seamana cu albaneza. Asa il depistam, pentru ca nu avem alta posibilitate. Dacii nu ne-au lasat nimic, nu avem niciun text in limba dacilor. Textul de la Orastie cu Decebalus per Scorillo este o copilarie, nu exista texte in limba dacilor. Noi stim ca latina era o limba unitara, asa cum a fost adusa ea in Dacia, era vorbita pe toata intinderea Imperiului. Latina vulgara era aceeasi, deosebirile sunt putine de la o zona la alta. Dovada ca reflexele sunt aproape neinsem­nate, un tratament al lui „u” era in Galia occidentala, altul dincoace, la noi. Sunt putine. In general, era o limba unitara, prin unitatea ei a devenit unitar si domeniul substratului, al limbilor diferite pe care le vorbeau probabil triburile lui Decebal si ale lui Burebista. Adunate sub un sceptru comun din cauza pericolului Imperiului Roman, devin si acelea unitare. Iar colonistii erau din toate partile imperiului, cum se spunea: Ex toto orbe romano. Unitatea romanei dainuie si acum pentru ca unitare sunt graiurile, dialectele. Cand au aparut „Atlasele” de la Cluj, multi specialisti au fost uimiti de unitatea graiurilor romanesti. Deosebirile sunt mici de la o zona la alta, la noi. Total opus, albanezii din sud nu se inteleg cu cei din nord. Dialectul geg din Dibra este altceva decat albaneza din Korcea. Sau in Franta, in Italia. La noi nu sunt asemenea fenomene, muntii n-au fost niciodata o stavila.

Stim ca limba a trecut, in evolutia ei, prin mai multe etape. Au fost, in istoria poporului roman, perioade care au determinat o accelerare a dezvoltarii ei si perioade in care a evoluat mai lent. Plecand de la asta, va intreb daca graiul vorbit in Moldova, in timpul lui Dimitrie Cantemir, graiul moldovenesc, are ceva in comun cu graiul de astazi? Un moldovean de pe vremea lui Cantemir s-ar putea intelege cu un moldovean din zilele noastre?
Cred ca da, dovada textele scrise atunci, care ne sunt accesibile si astazi. Invatatii din veacul al XVII lea si al XVIII-lea au vazut intotdeauna marile apropieri privind limba intre diversele grupuri istorice romanesti. Se spune ca de la Ram ne tragem si cu a lor ne este amestecata limba, ca maramuresenii, ardelenii, muntenii vorbesc aceeasi limba ca si noi. Asta o spun cronicarii si istoricul Cantacuzino si Dimitrie Cantemir, ei observa ca si cei din sudul Dunarii vorbesc tot ca noi. Ei ii descopera pe aromani, deci i-a atras unitatea asta romaneasca si in sudul Dunarii. Aromana, sper ca nu spun o greseala, evolueaza ca daco-romana sau in sensul in care a evoluat daco-romana. Este o teorie a lui Hasdeu pe care am acceptat-o si am dezvoltat-o, ca aromanii au fost intr-o continua miscare, ceea ce a incetinit evolutia limbii, a graiului lor. Mai asezati sau intr-o miscare mai lenta au fost cei din nordul Dunarii, ceea ce explica faptul ca ei au evoluat mai repede. Limba unui popor asezat evolueaza mai usor, limba unui popor in miscare continua evolueaza mai greu, dar evolutia este in acelasi sens. Am vazut in Atlasul domnului Saramandu (Nicolae Saramandu, profesor universitar, lingvist n.n.) puncte de aromani din sud, in care grupurile astea cli, gli (oclu) incep sa fie rostite chi, ghi, deci asa cum au ajuns in daco-romana. Prin urmare, aromana evolueaza exact ca daco-romana, in acelasi sens, sunt aceleasi tendinte. Acum, in secolele din urma, aromanii fiind mai asezati, limba lor incepe sa evolueze ca romana din nordul Dunarii. Este o dovada ca romana comuna, aceea unitara, din care s-au desprins graiurile si dialectele din sud, trebuie sa fi fost un idiom unitar. Unitara trebuie sa fi fost latina care sta la baza lor, unitar trebuie sa fi fost substratul care a actionat in toate zonele romanesti. Apropo de intrebarea dvs., avem texte de limba vorbita din secolele XVI-XVII, unele publicate demult, intr-o carte admirabila a lui Hasdeu, in care sunt acte particulare, scrisori, foi de zestre si alte texte care contin elemente de limba vorbita ce ne arata ca nu sunt diferente mari fata de limba actuala.

In limba romana se petrec niste fenomene nedorite, limba se degradeaza vazand cu ochii, inca din scoala. Asistam la promovarea unor greseli popularizate chiar la radio si televiziuni, ca de pilda acuzativul care-pe care, confuzia decat-doar, acestea devenind fenomene de masa. Se stie ca atunci cand limba este agresata in felul acesta, fenomenul curent devine norma. Aici, cred ca si Academia Romana ar trebui sa aiba un rol mai sustinut in combaterea acestor fenomene.
Acestea sunt probleme de cultivare a limbii. Academia are un program de cercetare prin Institutul de Lingvistica, de indreptare ortoepice si ortografice. In plus, acolo se elaboreaza si o Gramatica a limbii literare. E greu de aplicat, lumea accepta inovatiile care apar in limba, dar nu intotdeauna aceste greseli, aceste abateri reusesc sa se impuna. Uite, era intr-o vreme conjunctia sau adverbul deci, iar vorbitorul nu spusese nimic pana atunci. Ditamai ministru al invatamantului isi incepea cuvantarea cu deci. Apoi, si urmatorul ministru incepea si el tot cu deci. Acum a aparut ca si, din adverb a devenit altceva, bagat unde nu trebuie. Ministru al invata­mantului: ca si! A vorbit ca si inginerul. Studii se fac mereu, e greu de popularizat. Tulburatoare sunt sensurile unor cuvinte. Doamna Luminita Sara­mandu, o excelenta observatoare a fenome­nului a scris acum cativa ani despre cuvantul treaba, care face ravagii. Eu intotdeauna mi-am facut treaba, am urcat cate o treapta si mi-am facut treaba, nu uitati ca noi trebuie sa ne facem treaba. Treaba, in limbajul obisnuit are alta semnificatie.

Vreau sa va fac si eu o marturisire. Mi s-a intamplat de multe ori, in momentul cand traduc un text din albaneza in romana, sunt tentat la un moment dat sa plasez niste arhaisme sau cuvinte ceva mai rare. Dupa care ma corectez si aleg un cuvant cat mai comun, cat mai inteligibil. Si asta pentru ca ma gandesc ca cititorii, mai ales cei tineri, daca citesc, s-ar putea sa nu inteleaga niste cuvinte mai speciale. Exista aceasta tendinta ca limba sa se simplifice, ati vazut pe internet cum se comunica. Cum vedeti viitorul limbii romane? Mergem spre o simplificare, spre o saracirea a vocabularului?
Ce sa spun? As vrea intai sa arat ca limba este tot ce avem mai de pret, e singura trasatura particulara a noastra. Daca ne pierdem limba, care este latina de la origini pana astazi, noi disparem ca entitate etnica. Uitati-va ce spun: noi nu vom mai fi, daca nu vom mai avea limba asta. Asta ne mentine, prin asta existam. E cea mai importanta, cea mai frumoasa zestre pe care o avem de la parinti, de la stramosi. Avem vointa de a vorbi, spunea un mare profesor francez, Antoine Meillet (1866-1936, lingvist francez, n.n) limba stramosilor, de a ne distinge de cei care nu vorbesc limba noastra, de vecini, de altii. Prin limba existam! Uitati-va la cele 5 milioane de romani care au parasit tara si se asimileaza treptat acolo, pierzandu-si limba. Este dovada cea mai clara! Am rezistat si rezistam prin mostenirea asta latina. Cum ar fi sa piarda transilvanenii limba romana?! Iar noi ne masacram limba si in afara, si aici! Limba literara este o limba grea, pentru ca ea este intemeiata pe o sumedenie de componente si anumite limbaje numeroase si variate. E greu sa-ti insusesti limbajul politic, are o terminologie aparte, limbajul medical, la fel, limbajul filologic, gazetaresc etc., au norme speciale. Sunt variante numeroase ale limbii literare care se dezvolta continuu, in sensul apropierii de limba asta universala, care se impune. Imi amintesc ca, pe vremuri, cand eram eu student, in revista „Cum vorbim”, care aparea atunci sub conducerea profesorului Al. Graur, se publicau multe texte din lingvistica sovietica. Un articol pe cateva pagini al unei lingviste recunoscute la vremea aceea era consacrat limbii viitorului si demonstra cu multa forta ca nu engleza va deveni limba viitorului, ci rusa. In prezent, toate congresele, evenimentele internatio­nale, competitiile sportive care se tin la Moscova au loc in limba engleza. Francezii fac la fel. Chinezii, de asemenea.

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 9
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Ethnos

  Caleidoscop

  Interviu

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising