Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Marian Tutui: Istoria filmului albanez
Marian Tutui
 
Cultura, NR. 8 - Noiembrie 2017
 



Cinematograful a patruns tarziu in Albania, o tara foarte inapoiata la inceputul secolului 20 (doar 1,5% din populatie ocupata in industrie in 1939). De aceea si informatiile sunt putine si nesigure, caci nici presa nu era foarte dezvoltata.
In scurta ei existenta statala moderna, Albania a avut o viata politica framantata. Dupa desprinderea de Imperiul Otoman, Wilhelm I de Wied, nepotul Reginei Elisabeta a Romaniei, a devenit principele noului stat in 1914, insa a fost nevoit sa paraseasca tara dupa doar sase luni, fiind urmat de un presedinte intre 1914-1916, Esad Pasa Toptani, tocmai cel care a determinat fuga principelui. Intre 1920-1925 Albania a fost sub un consiliu de regenta, in 1925 s-a proclamat republica sub conducerea autocrata a lui Ahmed Zogu (Zogolli), pentru ca acesta sa se proclame rege in 1928 si sa domneasca pana in 1939, cand a fost nevoit sa paraseasca tara din cauza ocupatiei italiene. Decretele sale au contribuit insa si la modernizarea Albaniei, astfel incat in 1930 a fost adoptat un nou cod penal, iar in 1937 a fost interzis portul valului si a fost infiintata biserica ortodoxa albaneza autocefala.

Inceputuri tarzii

Se pare ca prima proiectie de cinema a realizat o la Shkodër, in 1908, pictorul si fotograful Kol Idromeno. In 1911, la cafeneaua Stema din Korcea, proiectiile publice au devenit regulate, insa informatii despre cinematografe stabile avem doar abia din 1920. Este vorba despre Cinema Moderne, al lui Mano si Aristidhi la Korça, si Perparimi Cinema, al lui Kodhel Zilja, la Vlorë. Intre timp, in 1903 avusese loc probabil prima filmare, de catre un operator al firmei Charles Urban. Prima filmare realizata de catre albanezi, proprietarii cinemato­grafului Majestik din Korçë, este un subiect de jurnal de actualitati, Boboteaza la Korcea, si dateaza tocmai din 6 ianuarie 1935. Poate din motive propagandistice, pentru a accentua rolul revolutiei culturale aduse de regimul comunist, s-a acreditat ideea ca primele filme au fost realizate abia dupa Al Doilea Razboi Mondial. Nu de multa vreme s-a aflat faptul ca primul film documentar albanez dateaza probabil din 1941: Fiii vulturi ai lui Skanderbeu / Fii ai Albaniei si ai lui Skenderbeu (Bijtë e shqipës së Skenderbeut, r. Mihalaq Mone, imaginea Alfredo Cechetti, productie a studiourilor Tomorri Film). In 1943, acest documentar propagandistic care insista asupra pastrarii virtutilor stramosesti, inclusiv prin intermediul costumelor populare si dansurilor, a obtinut un prim premiu international, la Florenta. Evident, acest film este pierdut, iar primul film documentar pastrat dateaza din timpul comunismului: Radem pentru ca nu putem plange (Qeshim se nuk qajme dot, r. Viktor Stratodha si Dionis Bubani, 1956). In preajma si in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, tari mai mici precum cele balcanice, au beneficiat de sprijin tehnic, de pilda pentru realizarea filmelor sonore din partea unor aliati care aveau intre altele si o industrie cinematografica, precum Germania, Italia si Ungaria. Ca si in Romania, unde in timpul Celui De-Al Doilea Razboi Mondial a functionat compania romano-italiana Cineromit, in Albania si-a desfasurat activitatea intre 1942-1943 compania albanezo-italiana Tomorri Film. De asemenea, trebuie mentionata contributia operatorului italian Alfredo Cechetti, implicat in productia a cel putin patru filme albaneze intre 1941-1943.
Evident, primele filme de fictiune despre Albania sunt italiene: Nanu, verisoara din Albania (Nanu, la cugina d’Albania, r. Amleto Palermi, 1927) si Cavalerul din Kruja (Il cavaliere di Kruja, r. Carlo Campogalliani, 1940). Ultimul este filmat in Albania si sugereaza contributia civilizatoare a Italiei fasciste prin intermediul eroului principal si al povestii sale de dragoste cu o bastinasa.
Primul film de fictiune albanez dateaza din 1953 si este de fapt o coproductie cu URSS, Skanderbeg / Velikii voin Albanii Skender-beg. Regizorul este rus (Serghei Iutkevici), un georgian este autorul scenariului (Mihail Papava), iar un alt georgian (Akhaki Korava) este interpretul eroului principal, marele conducator al Albaniei medievale. Iutkevici a obtinut pentru acest film premiul pentru regie la Cannes in 1954. Primul film de fictiune integral albanez a aparut patru ani mai tarziu: Tana (r. Kristaq Dhamo, 1958).
Primul film de fictiune realizat in limba albaneza in Iugoslavia este Lupul de pe Prokletija (Uka i Bjeshkëve të nemura / Vuk za Prokletija, r. Miomir Miki Stamenković, producator Kosmet Film, 1968). El a fost realizat in Kosovo de catre Kosmet Film, o companie specializata in filme realizate in versiune sarba si albaneza. Este interesant ca, pana de curand, productia de filme din Kosovo din timpul Iugoslaviei comuniste o depasea pe cea din Albania.
Primul film realizat in Kosovo dupa ce provincia a iesit din componenta Iugoslaviei dateaza din 2005: Kukumi (r. Isa Qosja).
Primul film de fictiune color albanez a aparut in 1974 (Fata din munti / Cuca e maleve (r. Dhimiter Anagnosti, 1974) iar primul desen animat in 1975 (Zana si Miri / Zana dhe Miri, r. Vlash Droboniku).

Cineasti straini de origine albaneza

Cei mai cunoscuti cineasti de origine albaneza au aparut in America: fratii actori John (1949, Chicago – 1982, Los Angeles) si James Belushi (1954, Chicago – ), ca si regizorul Stan Dragoti (1932, New York – ), descendenti ai unor emigranti albanezi. In anii a70 si a80 kosovarul Bekim Fehmiu (1936, Sarajevo – 2010, Belgrad) s-a impus in roluri de dur in filme iugoslave (Am intalnit tigani fericiti / Skupljaci perja, r. Aleksander Petrović, 1967) si italiene.
Lor li se pot adauga doi actori din perioada filmului mut, Aleksander Moissi (Aleksandër Moisiu – 1879, Durrës sau Triest – 1935, Lugano), care a jucat in filme italiene si germane, sau Cristache Antoniu (Hristaqi Antoniu, 1907, Bucuresti – 1985, Tirana) in filme romanesti. Antoniu a fost junele-prim al filmelor mute cu haiduci ale lui Horia Igirosanu. Vocea sa minunata de tenor a putut fi auzita doar intr-o arie adaugata unei ultime versiuni a filmului Ciocoii / Cantecul strainului (r. Horia Igirosanu, 1931) caci Antoniu a decis sa se stabileasca in tara stramosilor sai si a mai aparut doar intr-un film documentar (Intanire langa lac / Takimi në liqen, r. Mihallaq Mone) in care interpreteaza un cantec.




Realitatile locale si limitele realismului socialist

Skenderbeu / Velikii voin Albanii Skanderbeg (r. Serghei Iutkevici, Albania-URSS, 1953) ramane nu numai primul film albanez, dar si cel mai important film istoric din aceasta tara. El urmareste destinul marelui conducator albanez din copilarie, la abandonarea serviciului militar in slujba sultanului, in timpul bataliei de la Nis, din 1443, pana la moartea sa, dupa ce a reusit sa respinga timp de 22 de ani o serie de atacuri turcesti, dintre care unele conduse de insusi Mahomed al II-lea. Desigur, filmul incearca sa redea si alte calitati ale lui Gjergj Kastrioti Skanderbeg (1405–1468) in afara celor militare, prin care a reusit sa se impuna drept conducator al unor clanuri dezbinate, insa, in spiritul realismului socialist, el este prezentat mai degraba ca un muntean destoinic, un om din popor, decat ca un nobil feudal. La aceasta contribuie figura aspra si interpretarea actorului georgian Akhaki Korava. Un merit al filmului il constituie faptul ca scenariul incearca sa tina cont deopotriva de adevarul istoric si de legende, mai ales in reconstituirea asediilor cetatii Krujë si a sfarsitului lui Skanderbeg, atunci cand, doborat de malarie, ii preda conducerea armatei lui Lek Dukagjini. Finalul apoteotic pune de acord istoria cu legenda, caci eroul moare, dar albanezii inving si in aceasta ultima batalie de la Lezhë. In schimb, incercarea de a reda in trei ore aproape toata viata eroului, scenele de lupta in care luptatorii se prabusesc adesea raniti fara motiv aparent si teatralitatea dialogurilor raman slabiciuni ale filmului.
Desi cinematografia albaneza a aparut practic in timpul comunismului si a preluat estetica realismului socialist, ea a trebuit sa tina cont de particularitati locale precum relieful muntos, populatia preponderent rurala si inapoiata, in special in zonele alpine. Muntenii au devenit astfel obiect al campaniilor de alfabetizare, dar au furnizat si eroi confruntati cu civilizatia moderna si ideologia comunista, iar reactiile lor fata de acestea au fost considerate firesc cele mai dramatice si mai reprezentative. In nu mai putin de 18 filme realizate intre 1953-2003, actiunea se petrece in sate de munte si apar eroi munteni, caracterizati prin pastrarea cutumelor arhaice si apartenenta la clanuri, dar si de un ethos special, ca si in alte tari. Cele mai reprezentative filme sunt Invatatorul si Lozinci.
Invatatorul (Komisari i Dritës, r. Dhimiter Anagnosti si Viktor Gjika, 1966) constituie o creatie cinematografica perena, o drama din mediul rural care rezista uimitor examenului critic dupa multi ani si nu intamplator semnificativa pentru intelegerea societatii albaneze. In mod surprinzator, inca de la acest debut in lungmetraj, Anagnosti se impune ca cel mai important regizor albanez. In ianuarie 1944, Dritan Shkabe (interpretat de Rikard Ljaria), un fost partizan, se intoarce in satul natal din munti pentru a deschide o prima scoala. Discutia eroului cu bogatasul Doda Cinari, care refuza sa-si puna la dispozitie casa pentru a gazdui scoala, rezuma elocvent contradictia dintre comunism si conceptia taraneasca. Doda conchide: „Totdeauna vor fi case boieresti” – la care Dritan raspunde: „Trecutul nu se mai intoarce.” Mai ales din perspectiva de azi constatam ca Dritan este un erou comunist conform canoanelor epocii, dar ramane in primul rand un erou civilizator etern valabil care actioneaza pasnic si solitar ca un veritabil vizionar, desi teoretic are undeva departe, la Tirana, sprijinul partidului comunist. Desi Dritan este un comunist care crede ca cei care i-au omorat tatal si care se opun schimbarilor vor disparea, el nu recurge la violenta, desi ar putea actiona in numele luptei de clasa sau cutumelor care ii impun gjakmarrja (vendetta), asa cum satenii se asteptau. El este un erou pasnic si idealist care prefera abecedarul in locul pustii, caci idealurile nu pot fi impuse cu forta. Sfarseste tragic, caci intoarcerea sa in sat s-a petrecut intr-un moment de climax al istoriei, cand proprietarii isi aparau pamanturile cu pusca, la fel cum comunistii incercau sa impuna noua ordine. Poate ca in alta parte, confruntarile sangeroase ar parea exagerate, dar in Albania ele au fost multa vreme tipice, iar meritul realizatorilor este ca le-au motivat suficient.
„Invatatorul” a reprezentat pentru albanezi un veritabil erou civilizator, iar destinul sau tragic provine din inertia funciara a societatii balcanice traditionale si inapoiate. Imbracamintea satenilor, mobilierul caselor, ritualul cafelei si impuscaturile din „Invatatorul”, care marcheaza momentele de bucurie sau de tensiune, redau atmosfera patriarhala, iar personaje bine conturate precum preotul, invatatorul si bunicul acestuia constituie veritabile arhetipuri ale claselor sociale ce au pus in miscare nu numai drama acestui film, ci si societatea albaneza. Filme asemanatoare, in care invatatorii trec prin intamplari dramatice dupa razboi, sunt si Debatik (r. Hysen Hakani, 1961), Un rau al luminii (Lumë drite, r. Ismail Zhabjaku, 1975) sau Caderea idolilor (Shëmbja e idhujve, r. Piro Milkani, 1977), dupa romanul omonim (1975) al lui Skënder Drini.
Lozinci (Parrullat / Slogans, Franta-Albania, r. Gjergj Xhuvani, Franta-Albania, 2001), care adapteaza pentru ecran romanul „Lozincile de piatra” („Parullat me gurë”, 2000) de Ylljet Aliçka, este o satira care evoca absurditatea indoctrinarii in Albania comunista.
In anii a70 profesorul de biologie Andre (interpretat de Artur Gorishti) este repartizat intr-un sat de munte. Aici constata ca este mai importanta indoctrinarea prin lozinci decat educatia. Secretarul local de partid (Agim Qirjaqi) impunea construirea unor lozinci din pietre pe coline. Andre are de ales intre doua lozinci: „glorie spiritului revolutionar!” si „imperialismul american nu e decat un tigru de hartie”. El o alege pe prima pentru ca era mai scurta. Intelege apoi ca i s-a dat lui sa aleaga pentru ca Diana (Luiza Xhuvani), profesoara de franceza, era persecutata de secretarul de partid pentru insubordonare. De fapt, era mai mult decat atat, caci Diana rezistase si avansurilor sale amoroase. Andre si elevii sai o ajuta sa termine de construit lozinca din pietre. Intre cei doi tineri se naste o idila, iar Andre incepe fara sa vrea sa-l sfideze pe secretarul de partid. El ia apararea unui elev care gresise scriind ca R. P. Chineza e un stat revizionist si apoi pe tatal acestuia, declarat element dusmanos pentru ca distrusese o lozinca. Incearca sa explice ca ciobanul era analfabet si caprele acestuia miscasera pietrele. Este trimis la munca la camp si suporta la randul sau avansurile sefei de brigada. In final, Andre si Diana pleaca la Tirana.
Exista un episod in care nu sunt implicati cei doi eroi, dar care dezvaluie mai pregnant absurditatea. Un invatator batran dintr-un catun apropiat a pastrat lozinca „Vietnamul va invinge!” si este pedepsit pentru ca nu e la curent cu situatia internationala. Si acest lucru se intampla intr-un sat de pastori din munti! Epilogul filmului contine o ironie amara, care subliniaza inca o data absurdul daca mai era necesar, caci zelul secretarului de partid se dovedeste total inutil. El aflase ca un inalt oficial comunist va trece cu masina pe langa sat si de aceea impusese constructia unor noi lozinci. Oficialul comunist apare intr-adevar, ba chiar opreste automobilul, dar priveste in partea opusa! Trebuie adaugat ca „Lozinci” a marcat doua premiere: Xhuvani este primul regizor albanez premiat la un mare festival international (premiul tineretii la Cannes), iar filmul reprezinta prima productie albaneza care s-a bucurat de o difuzare in cinematografele albaneze dupa 1990.
Desi nu reprezinta realizari artistice deosebite, ar trebui mentionate si alte filme care prezinta diverse alte aspecte ale vietii rurale albaneze: impuscarea a doi pretinsi sabotori in campania de secare a mlastinii Maliqi in anii a60 (Primii ani / Vitet e para, r. Kristaq Dhamo, 1965, dupa romanul lui Fatmir Gjata „Mlastina” / „Këneta” din 1959), nunta aranjata de rude (Mireasa / Nusja, r. Gëzim Erebara, 1980, O poveste din trecut / Përrallë nga e kaluara, r. Dhimiter Anagnosti, 1987, dupa comedia lui Andon Zako Çajupi, „Mirele de 14 ani” / „14 vjec dhëndërr” din 1937), gjakmarrja („razbunarea sangelui”, vendetta” in Om cu o arma / Njeriu me top, r. Viktor Gjika, 1977), necesitatea exogamiei si „besa” („juramantul de credinta” in Cine a adus-o pe Doruntina? / Kush e solli Doruntinën, r. Llazi Sërbo, 1991, dupa balada populara „Constantin si Doruntina”, Aprilie spulberat / Të paftuarit, r. Kujtim Çashku, 1985, dupa nuvela lui Ismail Kadare „Aprilie spulberat” / „Prilli i Thyer” din 1980), capturarea cailor salbatici (Padurea libertatii / Pylli i lirisë, r. Gëzim Erebara, 1976) sau campania de exterminare a cailor de dupa 1975 (Moartea unui cal / Vdekja e kalit, r. Saimir Kumbaro, 1992). Ele ne ofera o imagine a vietii rurale albaneze marcata deopotriva de o natura salbatica, de cutume si credinte arhaice, ca si de cel mai represiv regim comunist. La randul sau, un film realizat dupa caderea comunismului, Dragoste pe muntele blestemat (Dashuria e Bjeshkëve të Nemuna, r. Ekrem Kryeziu, 1997), infatiseaza dusmania dintre clanuri care influenteaza destinele individuale in Kosovo.
Proliferarea filmelor cu partizani in Iugoslavia si Albania se justifica asemanator cu cea a filmelor cu haiduci. Daca ultimele reprezentau un fel de corespondent al filmelor de capa si spada si ilustrau rezistenta in timpul lungii stapaniri otomane, filmele cu partizani au avut un rol similar, ba chiar mai complex.
_______________________________
Marian Tutui, istoric si critic de film

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 8
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising