Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Aleea Minoritatilor din Muzeul Satului. Satul Nou din capitala Romaniei
Maria Oprea
 
Cultura, NR. 8 - Noiembrie 2017
 



Imbogatit permanent cu case taranesti, obiecte casnice si mobilier orginal, Muzeul Satului este o institutie vie, cu obiective si proiecte culturale ce pun in valoare istoria, civilizatia si patrimoniul romanesc. Acest batran de 81 de ani, care s-a chivernisit mereu pentru urmasii sai, s-a instarit cu inca o avere importanta - Satul nou - printre ulitele si gospodariile acestuia aflandu-se si o Alee a minoritatilor, unde este reprezentata multiculturalitatea, diversitatea si modelul de convietuire interetnica de pe teritoriul Romaniei.

Timp de 10 ani, specialistii din Satul vechi al lui Dimitrie Gusti si-au dat osteneala pentru a construi noua aripa a Muzeului, infrumusetandu-l cu inca 30 de case taranesti autentice, transportate in Satul nou, care este o extensie a confratelui mai mare. Printre aceste cladiri se afla deja o gospodarie de secui transferata din localitatea Bancu, judetul Harghita, precum si o alta de rusi-lipoveni din localitatea Jurilovca, judetul Tulcea. Vor mai fi o locuinta hutula din secolul a XIX-lea, ce a apartinut unor locuitori slavi din regiunea Siretului si Cermusului, o casa evreiasca, una turceasca din Dobrogea si un ansamblu german. Sunt multe minoritati nereprezen­tate inca aici, printre care si cea albaneza, insa imi imaginez o casa de piatra, cu acoperis si gard de piatra, cu flori, fantana si pini, atragandu-i in jurul ei pe turistii de pretutindeni. Din pacate, albanezii din Romania, stabiliti mai mult la oras, nu si-au construit astfel de gospodarii traditionale, ei preferand asfaltul si confortul apartamentului de bloc sau al vilelor. Ca urmare, nu cred ca este posibila o asemenea achizitie pentru satul multicultural, deoarece albanezii sunt cu precadere urbani. Singura locuinta de patrimoniu care se poate vizita in situ apartine familiei Memish din Slatina, aflata in Romania de peste 300 de ani, unde si-a dezvoltat o afacere frumoasa cu braga, inghetata si halvita. Aceasta casa de comercianti, cu o pravalie mica in fata, este locuita si vizitata de mii de localnici si turisti din toata lumea, datorita inghetatei si dulciurilor, fiind ea insasi un muzeu viu. Ceea ce este si Muzeul Satului din Bucuresti, o institutie in¬teractiva, in care exponatele nu stau incremenite in ambianta copacilor seculari, ci sunt animate de cantece, dansuri, targuri, expozitii, evenimente culturale, de miile de turisti si zecile de pisici care dau suflet acestei comunitati traditionale.
In casele mi¬noritatilor se vor organiza zilele fiecarei etnii, cu obiceiuri, muzica si bucate specifice, gatite chiar in anexele respective, vor fi afisate istoriile fiecarei case, ale fos¬tilor proprie¬tari, albume de fo¬tografii din fa¬milia respec¬tiva. Daca in vechiul muzeu este expus tara¬nul cu vatra si uneltele lui mici de lemn, in aripa noua se vor regasi, pentru prima data, si intelectualii satului, preotul, das¬calul, oamenii in¬stariti etc. In Biserica Turea, din mijlocul satului, desco¬pe¬rita in 1903 de Tzi¬gara-Samur¬cas la Cluj, se vor tine slujbe duminicale, se vor oficia cununii si botezuri, urmand intru ¬totul tipicul rural, si va fi o scoala ca pe vremuri.
Totul aici este “ca la mama aca¬sa”, “ca in sat la noi”, “ca in copi¬laria noastra”. Cu hore, costume populare, strachini si vase de lut, lazi de zestre, vartelnite, mori, suri, teascuri, pristolnice, stergare, icoane, leagane de copii etc. Exista cozonaci, sarmale, ciorbe, o tuica batrana, o vorba buna si mult suflet. Si dor cat poate cuprinde satul romanesc.

Casa Cut a Anei Moise din Alba

Printre noile achizitii - un han, un salon de dans si un loc de joaca pentru copiii care viziteaza muzeul - se afla si casa din satul Cut, judetul Alba, veche de 135 de ani, in care a copilarit Ana Moise. Ea a dorit sa o doneze cu tot ce era inauntru, si-a pastrat doar sura si pamantul care sa-i aminteasca de parintii, bunicii si anii copilariei. Stand de vorba cu Ana si sotul ei, profesor universitar la Catedra de etnologie din Sibiu, am inteles ratiunea acestei donatii, ei dorind s-o lase in grija unor specialisti care s-o conserve pentru inca multe sute de ani, s-o protejeze si s-o iubeasca tot atat de mult ca si aceia care au trudit, au doinit sau au plans la capataiul stramosilor. Le-a fost draga, le-a fost adapost, inima, vatra. Printre obiectele care au plecat odata cu casa parinteasca a Anei, cu grinzile din tavan, caramizile si scandurile din podea, se afla si patucul de lemn in care mama ei o aseza si o legana ca sa adoarma. De asemenea, perne, cani de lut, linguri, blidare, farfurii, putinei, unelte agricole, chiar si perdelele brodate de in s-au mutat din satul de pe deal, cu gradini de flori si animale, in Noul Sat din capitala, lasand acolo si aici memoria unui neam de oameni harnici.
Si, pentru a demonstra ca locuinta Anei Moise, Boca pe numele de fata, este in siguranta pentru multe veacuri de-acum incolo, nimic nu este afectat sau distrus, inclusiv copacii batrani din Muzeu, deoarece intregul proiect a fost conceput in functie de acesti martori aflati in viata de peste un secol. Practic, nu a fost taiat niciun copac, se lucreaza in jurul lor. “Cand, spre exemplu, schitele de pe plan¬seta ajung inevitabil in vreun palc de stejari, arhitectul vine la fata locului si schimba proiectul”, subliniaza Paula Popoiu, directoarea institutiei. Este in spiritul comunitatii rurale ca oamenii sa se respecte, sa-si pretuiasca traditiile si valorile, chiar daca lumea se schimba. Asa vedea si Dimitrie Gusti satul romanesc, modern in felul de a trai, dar credincios fata de istoria sa. Am tinut sa relatam povestea Casei Cut a familiei Moise (Boca) dintr-un motiv sentimental: Ana si Ilie Moise sunt rude cu albanezul Constantin Salapi din Sebes, directorul Centrului Cultural si al Festivalului Lucian Blaga, marele poet avand la randul sau ascendenta moscopo­leana. Iar aceste aduceri-aminte sunt niste constructii benefice pentru inima si spirit, sunt intalniri frumoase ca niste sarbatori.

 
  Alte titluri din categoria "Cultura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 8
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising