Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Printul Leka II al Albaniei: Este atributul poporului sa ceara schimbarea sistemului politic
Prezentarea si traducerea: Marius Dobrescu
 
Interviu, NR. 6 - Septembrie 2017
 



Dupa ce regele legitim, Ahmed Zogu, a parasit in graba Albania invadata de trupele italiene, in aprilie 1939, si dupa 45 de ani de comunism, nimanui nu i ar fi trecut prin cap ca monarhia albaneza avea sa renasca intr-un regim parlamentar, in anii 2000. Si daca reintoarcerea pe tronul tarii este practic imposibila, reprezentantii Casei Regale, in frunte cu printul mostenitor Leka II (n. 1982), si-a recapatat privilegiile si beneficiile datorate unei familii princiare europene. Leka II este fiul lui Leka Zogu, decedat cu cativa ani in urma, si nepotul primului rege constitutional, Ahmed Zogu (1895-1961).
In interviul acordat portalului de stiri “Tesheshi.com”, printul Leka II vorbeste despre tatal sau, regele Leka, despre testamentul politic lasat de acesta inaintea mortii si despre bunicul sau, regele Zogu I. “Nu cred sa existe vreun rege care sa nu fie ’injurat’, mai ales intr-un stat cu un trecut de jumatate de secol de comunism totalitar. Ma intristeaza nu atat calomniile, ci mai ales denaturarea faptelor istorice cand vine vorba despre regele Zogu, prilej cu care unii istorici continua sa falsifice sau sa ignore adevarul, facand un deserviciu istoriei prin prisma viziunii lor politice”, s-a exprimat printre altele mostenitorul tronului albanez.
El a declarat ca urmareste cu atentie evenimentele politice din tara, fata de care are o multime de rezerve si de critici. Redam mai jos cateva dintre raspunsurile printului mostenitor albanez la intrebarile reporterului de la “Tesheshi.com”.

Va salutam si va multumim ca ati acceptat sa raspundeti la intrebarile noastre. Pentru inceput, avem o curiozitate legata de programul dvs. zilnic de lucru.

Programul meu zilnic nu este diferit de cel al unui cetatean obisnuit. Este la fel de normal ca atunci cand indeplineam diverse functii publice, chiar daca obiectul activitatilor este acum altul. Imi incep ziua rasfoind presa cotidiana, prin care urmaresc sa cunosc viata si evenimentele politice ale tarii, problemele si nelinistile cetatenilor de rand etc. Fara discutie ca trec in revista corespondenta cu diversi cetateni, care mi se adreseaza pentru problemele lor, dar am in vedere si intalnirile conform agendei, cu oameni simpli care doresc sa ma cunoasca, cu personalitati din corpul diplomatic, cu care am un program de vizite reciproce. Destul de des primesc vizite organizate ale unor grupuri de tineri, elevi sau studenti, care doresc sa afle ceva mai mult despre Familia Regala, despre viata si activitatea regelui Zogu si a fiului sau, regele Leka, dar si despre functionarea sistemelor monarhice dintr-un numar semnificativ dintre tarile dezvoltate ale Europei.

In decursul catorva ani v-ati pierdut ambii parinti, dar ati depasit cu multa demnitate durerea de a ramane singur.

Sigur ca da, nu e usor ca intr-o perioada relativ scurta de timp sa-ti pierzi bunica, mama si tatal, cu atat mai mult in cazul meu, cand intreaga copilarie mi-am petrecut-o in strainatate. Suferinta a fost si este foarte mare, desi am gasit multa alinare in caldura oamenilor care ma inconjoara, mai ales a acelora care considera Familia Regala ca pe o parte componenta a istoriei familiilor lor. Dar mai ales simt alinare din partea tovarasei mele de viata, Elia, cu care impart toate bucuriile si necazurile. Destinul a facut sa gasesc omul potrivit, alaturi de care sa ma simt fericit.

De care dintre parintii dvs. v-ati simtit cel mai apropiat?

Nu-i pot diferentia pe membrii familiei, caci dragostea este unica, chiar daca se exprima sub forme diferite. In mod diferit isi exprima dragostea bunica pentru nepot, mama si tatal pentru fiul lor s.a.m.d. Cu tatal meu am avut niste relatii mai “institutionalizate”, ma trata inca din copilarie ca pe un “om mare”, creandu-mi nu de putine ori posibilitatea sa asist la discutiile adultilor, mai ales cand se vorbea despre istoria poporului meu, despre cea a stramosilor familiei mele si mai ales despre regele Zogu. In vreme ce bunica mi-a cultivat indeosebi dragostea pentru oameni, buna cuviinta si educatia atat de necesare mai ales atunci cand ele fac parte din mostenirea de familie.
Cat a fost in putere, tatal dvs. a fost un om activ si chiar un personaj politic. Cu ce regret a plecat dintre noi?

Tatal meu, regele Leka, nu era un personaj politic oarecare. El si-a dedicat intreaga viata Patriei sale, numai ca activitatea sa politica le este cunoscuta prea putin albanezilor, si lucrul acesta este firesc, cata vreme ei au trait in spatele zidurilor regimului comunist. Ba chiar, in acea perioada destul de lunga, regimul dictatorial il eticheta drept “inamicul cel mai mare al sistemului socialist”, punandu-l primul pe lista celor condamnati la moarte in contumacie. Iar daca acel regim ar mai fi fost, probabil ca in locul lui pe lista neagra as fi fost eu.
Activitatea politica a tatalui meu impotriva sistemului dictatorial s-a desfasuta in afara granitelor, chiar si intr-un mod institutional. Ajunge sa spun ca el a calatorit prin Europa, Statele Unite, Africa etc. Si asta cu singurul pasaport pe care l-a avut toata viata lui si pe care scria “Pasaportul Regatului Albanez”, fara a fi impiedicat sa intre in nicio tara, cu exceptia Albaniei, in primii ani de democratie, cand a calcat pentru prima oara pe pamant albanez.…
Tatal meu avea relatii institutionale si sociale cu unul dintre cei mai activi presedinti ai SUA, omul care a combatut constant sistemul comunist, presedintele Ronald Reagan, dar si cu multe alte personalitati politice ale timpului. Deviza lui si a Familiei Regale era: “Patria e mai importanta decat orice” si intreaga lui viata s-a desfasurat sub acest slogan. Desigur, regretul lui la plecarea din aceasta lume a fost ca nu poate vedea Albania asa cum o visa, deoarece in ultimii ani ai vietii lui, ca si acum, Albania continua sa se afle intr-o nesfarsita tranzitie, democratia este fragila, neconsolidata, nivelul de viata al populatiei este departe de cel al tarilor europene inaintate. Si totusi, pana in ultima lui zi, el a sperat, iar speranta nu l-a parasit niciodata, cu toate problemele pe care le-a avut in viata.

Despre ce au fost ultimele dvs. discutii cu el, ce discutati, ce-l nelinistea cel mai mult?

Discutiile noastre, cele cu caracter politic, erau fireste despre Albania, despre consolidarea statului democratic. Sistemul monarhic necesita astazi o faza inalta de dezvoltare democratica, asa cum observam ca este in cele mai dezvoltate tari ale Europei: Marea Britanie, Suedia, Norvegia, Olanda etc. In Albania, sistemul comunist a improscat atata mizerie la adresa monarhiei, incat exista si azi destule ramasite ale lui care se ingrozesc numai auzind de monarhie si continua sa-si verse veninul asupra regelui Zogu. Este de inteles din partea unor oameni indoctrinati pana la maduva de sistemul comunist si care le transmit aceasta ura copiilor si nepotilor lor. Totusi, ramane speranta ca Albania se va schimba in bine si, impreuna cu ea, si mentalitatile.

A avut o ultima dorinta?

Dorinta lui a fost mai mult decat evidenta: sa sustinem pana la sfarsitul zilelor, generatie dupa generatie, mostenirea de suflet a Familiei Regale si sloganul ei “Patria e mai importanta decat orice ”.

A fost o vreme cand dvs., si pentru ca va lipsea statura unei personalitati publice, ati fost barfit in presa mai ales pentru faptul ca, desi promovati monarhia, ati lucrat pentru republica, adica ati avut o functie in Ministerul de Externe si in alte institutii. Cum comentati, a fost intr-adevar o contradictie in termeni?

In primul rand, sa lucrezi pentru republica tarii tale nu inseamna “sa tradezi” monarhia, cu atat mai mult intr-un sistem democratic. Ambele sunt sisteme politice si numai poporul poate decide pentru una sau alta. In al doilea rand, ca un tanar care eram si sunt, trebuia sa acumulez experienta in munca institutionala, atat de necesara pentru functionarea statului, indiferent de forma lui, si nu cred ca am gresit luand contact cu problemele de la Ministerul de Externe, de Interne si pana la Presedintie.

Ca urmas al monarhiei, continuati sa sustineti intoarcerea Albaniei la o monarhie parlamentara, chiar daca e ceva iluzoriu?

Desigur, acesta a fost idealul Familiei Regale generatie dupa generatie si nu numai. Acesta nu este doar idealul familiei, ci si al unei parti considerabile a poporului albanez, dupa cum s-a exprimat in cursul referendumului popular, cu toate manipularile facute de politicienii acelor ani. Daca poporul este multumit azi de politica anilor acestia, este dreptul lui sa se bucure de rezultatele alegerii facute. In caz contrar, este iarasi atributul lui sa ceara la timpul potrivit schimbarea sistemului politic.

Traiti intr-o tara in care bunicul dvs. este iubit de o parte a populatiei si urat de o alta, in vreme ce bunica este iubita de toata lumea. Va deranjeaza lucrul acesta si de ce?
Istoriceste vorbind, nu cred ca a existat vreun rege care sa nu fie “injurat”, mai ales intr-un stat cu un trecut de jumatate de secol de comunism totalitar. Ma intristeaza nu atat injuraturile, cat mai ales denaturarea faptelor istorice cand vine vorba despre regele Zogu, prilej cu care unii istorici continua sa falsifice sau sa ignore adevarul, facand un deserviciu istoriei prin prisma viziunii lor politice. O parte dintre ei sunt justificati sa o faca, pentru ca sunt tot aceia care au slujit cu zel istoriografia comunista, si totusi sper mereu ca trecerea timpului va indrepta lucrurile si generatiile care vin vor fi mai libere in gandire.

Ce va atrage cel mai mult la personalitatea bunicului dvs., regele Ahmed Zogu?

Figura regelui Zogu este complexa, iar calitatile lui sunt numeroase. Merita sa amintim ca la varsta de 17 ani a comandat sute de albanezi in luptele cu sarbii. Tot la aceasta varsta, s-a dus in fruntea trupelor lui la Vlora pentru a semna declaratia de independenta si i s-a alaturat lui Ismail Qemali. La aceeasi varsta frageda a fost numit ministru de Interne, functie pe care a indeplinit-o cu mult succes in acea perioada haotica pentru tara. Mai apoi, ca prim ministru, a fost unul dintre cei mai tineri premieri din istoria Albaniei. A fost presedinte si rege. Cred ca toate acestea nu i le-a dat nimeni pe tava, ci le-a castigat prin inteligenta si competenta demonstrata. Este omul impotriva caruia s-au organizat cele mai multe atentate si tentative de asasinat din Europa si totusi nu a dat inapoi. Deci, vitejia, curajul, inteligenta, diplomatia si peste acestea toate hotararea de a consolida statul albanez sunt pentru mine trasaturile lui de baza, pe care i le admir ca albanez si ca nepot al lui. In cele din urma, si cred asta ca mi se scuza in calitatea mea de nepot al lui, ii admir si prezenta fizica, barbateasca si nobila.

Urmariti cu atentie evolutiile politice din tara, ce va impresioneaza cel mai mult din ceea ce auziti si vedeti?

Urmaresc si ma deranjeaza de cele mai multe ori limbajul folosit in parlament, este un limbaj vulgar care te intristeaza. Apoi, ma impresioneaza negativ faptul ca puterea si opozitia nu se vad reciproc ca doua alternative cooperante, ci ca niste inamici. Nu cred ca pe vremea bunicului meu discursul politic se situa atat de jos. Aceeasi situatie este valabila si in celelalte teritorii albaneze, unde domina dezbinarea si conflictul, lupta pentru putere si nu responsabilitatea in fata natiunii.

Prezentarea si traducerea: Marius Dobrescu

 
  Alte titluri din categoria "Interviu"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 6
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising