Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
James Belushi se destainuie dupa prima calatorie in patria stramosilor sai
Traducerea: Marius Dobrescu
 
Caleidoscop, NR. 3 - Iunie 2017
 



Interviul de mai jos a fost publicat in presa albaneza la finalul primei vizite a starului American in Albania, in patria parintilor sai. Aceasta s-a intamplat in luna august 1995, iar ziarul care a avut sansa sa comunice cu marele actor a fost cotidianul “Aleanca”.

Presa vremii a relatat pe larg despre momentul emotionant in care vedeta a pasit pentru prima data pe pamant albanez, despre evenimentele organizate in cinstea sa, despre vizita in satul stramosilor, Qyteza (districtul Korcea), ca si despre sentimentele care l-au incercat in aceste clipe unice. El nu s-a sfiit sa declare ca se simte mandru cu originea sa albaneza si a promis ca se va intoarce in Albania ori de cate ori va avea prilejul. Autorul interviului este Rudina Xhunga.

La aeroportul Rinas ati declarat, imediat ce ati ajuns: “Jam Shqiptar”(sunt albanez). Ce ati vrea sa ne mai transmiteti cu aceste cuvinte?
Sunt albanez. Asta e tot. Nu am facut parada de asta, am spus ceea ce am simtit. Deci, ceea ce am exprimat la Rinas au fost pur si simplu sentimentele mele. Acum e mai mult decat atat. Este un adevar.

La Qyteza ati cerut in mod repetat cameramanilor sa nu va filmeze. De ce?
Pentru ca tristetea nu trebuie filmata. Pe mine m a durut ca nu am cunoscut mai demult locul in care s-a nascut tatal meu; satul acela frumos, cu munti inalti, cu luna care-ti da impresia ca intra in casa odata cu tine. Mi-a parut rau ca fratele meu, John, nu a putut fi cu mine. M-a intristat casa in ruine. De asta n-am vrut sa fiu filmat. Am mai fost, de asemenea, la Sinica, satul varului meu. El a intrat calare in curtea casei care inca mai rezista si a plans. Am plans amandoi. Am gasit acolo un leagan mic pe care l-am luat.

Dar fiul dvs. de 14 ani poate percepe si intelege tristetea tatalui sau?
Ah, am sa va povestesc ceva unic. Si acesta e lucrul cel mai important din aceasta calatorie. Am vrut mereu sa-i vorbesc lui Robert despre originile lui. Despre care i-am povestit mereu. Cand am ajuns la Korcea, am vizitat Qyteza, am vazut casa prabusita, iar el a fost cu mine clipa de clipa. Noaptea, in somn, varul meu mi-a povestit ca l-a auzit rostind in albaneza: “Unde e casa mea”? Acesta este pentru mine un lucru ciudat si emotionant. Robert n-a vorbit niciodata in albaneza, dar acum a vorbit in somn. A intrebat unde e casa lui in limba strabunilor. Asta imi ofera un raspuns la intrebarea dvs., cat de mult intelege el tristetea si dorul tatalui sau, si nu numai atat.

SI Jenny s-a simtit la fel de bine?
Jenny este prietena mea, pe care am luat-o cu mine in aceasta calatorie de o saptamana pentru a mi cunoaste si ea originile. Batranele din Korcea au placut-o mult. O sarutau intruna si ma intrebau daca e fiica mea. E fiica mea, le spuneam. Asa a fost acolo.

Cand ati vazut Qyteza, i-ati fost recunoscator tatalui ca a plecat in America?
N-a fost chiar asa. I-am multumit tatalui meu ca a tinut mortis sa venim in Albania. Aici am cunoscut indeaproape adevarul: “Ca sa ajungi la viitor, trebuie sa cunosti trecutul”.

Cum ati fost abordat in Albania: cu dragoste frateasca sau ca un actor celebru american?
La Tirana au fost organizate cateva receptii pentru mine. Una la presedinte. O serbare la discoteca “Albania”, un pranz la “Piazza” si aceasta ultima cina la “Rogner”. Presa m-a insotit peste tot. Chiar si in aceasta seara, daca as fi intrat in piscina, ati fi scris si despre asta.

Ar fi fost suficient un mic amanunt mai ciudat, ca sa fie subiect de presa...
Ori v-ati fi asteptat sa ma rostogolesc de pe Piramida ? (Piramida este un monument din Tirana dedicat initial memoriei dictatorului comunist Enver Hodja, n.red.). Chestia asta mi s-ar fi parut, intr-adevar, interesanta (rade). Nu sunt un om al scandalurilor. Prea putin imi place sa atrag atentia. Ma simt atras de lucrurile simple. De asta mi-a placut la Korcea, unde oamenii m-au inconjurat cu dragoste, m-au imbratisat, am stat pe iarba, am cantat la chitara si am baut raki. Mi-a placut, mi-a placut foarte mult.

Ati vizitat teatrul din Korcea si ati ramas cu impresia ca…
M-a impresionat acolo. Am discutat mult cu colegii actori. Am urcat pe scena si m-am simtit ca la mine acasa. Am vazut arhiva foto a teatrului si m am bucurat cunoscand traditia teatrului korcear. I am dat dreptate lui taica-meu care tot repeta: “Fiecare korcear este artist”. Am vazut ca la Korcea s-a jucat si “Othello”, care este rolul meu preferat. Desi sunt atras de cine-comedie, imi place si tragedia. Lacrimile si bucuria sunt despartite de un fir invizibil. De exemplu, cand am mers la Sinica, am avut un moment de deruta si am crezit ca sunt la Qyteza. Am inceput sa plang. Intelegand unde ne aflam, a inceput sa planga si varul meu, care era chiar de acolo. S-a creat asadar un moment comic.

Am auzit la TV ca ati fi spus ca la Hollywood toti ar fi nebuni, cu exceptia lui Arnold Schwarzenegger.
N-am putut spune asa ceva, pentru ca nu-i adevarat. S-a interpretat gresit replica mea despre Arnold, care este un mare actor si un bun prieten al meu. Asemenea denaturari se fac si in America. Uneori auzim despre noi la TV sau citim in ziare lucruri pe care nu le-am spus niciodata. Nu este corect, desigur.

Si totusi, poate ne spuneti ceva deosebit de ceea ce am auzit la TV despre discutia dvs. cu presedintele republicii?
Eu n-as vrea sa citesc in ziarul dvs. altceva decat ceea ce am spus. Pentru ca, intr-adevar, Sali Berisha mi-a placut. Este inalt, asa cum imi imaginez eu un presedinte. Vorbeste cu insufletire si cred ca are nevoie de timp ca sa arate ce poate.
(Intervine tatal lui J.B.): Albanezii nu au rabdare.
Da, albanezii sunt incapatanati. Eu sunt foarte incapatanat. Tata nu a vorbit la intalnirea cu presedintele. “Ma baga la inchisoare”, a spus. Dupa ce l-am linistit, i-a vorbit mult presedintelui despre indaratnicia albanezilor. Eu a trebuit sa-l intrerup si l-am rugat sa faca un pic de pauza. Dar presedintele l-a ascultat cu atentie si au vorbit mult amandoi.

Cand veti ajunge im America, veti spune aceleasi cuvinte pe care mi le-ati spus si mie?
Fireste. Ba chiar o sa adaug ca fetele albaneze sunt foarte frumoase.

La discoteca ”Albania”ati dansat numai cu prietena dvs. Nu v-a atras atentia nici una dintre frumusetile de acolo?
Ba da, Monika Zguro. E foarte inalta, conform conceptului actual despre fetele frumoase. Dar si la Qyteza erau destule fete frumoase. Mie mi-a atras atentia un baiat calare pe un magar, pe care l-am oprit si i-am dat o bluza cu “Fratii Bluess”. El a luat o, mi-a multumit si a plecat. Mi s-a parut ca a fost foarte demn. Voi povesti in America despre cum mi-am cunoscut verii, despre minunata familie a lui Timo, cel care m-a insotit ca prieten si coleg. Am sa povestesc ca aici am invatat multe despre James Belushi. S-a largit evantaiul cunoasterii de sine, care nu are sens daca nu-ti cunosti si radacinile.

Dar despre dvs. ce ati invatat din punct de vedere profesional?
Am inteles de mult ca John si James Belushi au ceva diferit, care-i deosebeste de americani. Asta ne-a adus si succesul ca artisti. Ce am inteles aici, in Albania, e faptul ca ceea ce ne deosebeste este spiritul. Spiritul albanez este unic.

 
  Alte titluri din categoria "Caleidoscop"


Din tainele bucatariei albaneze. Cateva meniuri de vacanta

Vedetele albaneze iau topurile muzicale cu asalt



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 3
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising