Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Wilhelm de Wied si Albania anului 1914. Cateva consideratii istorice
Prof. Afrim Krasniqi
 
Istorie, NR. 6 - Septembrie 2017
 



In ziua de 7 martie s-au implinit 103 ani din ziua in care a debarcat la Durrës Wilhelm de Wied, printul numit de Marile Puteri europene in fruntea Principatului Albaniei, in urma Conferintei de la Londra. 7 martie a fost prima din cele 180 de zile ale domniei aceluia care a condus, sub protectia cancelariilor occidentale, cel dintai stat albanez independent. De origine germana si membru al unei ilustre familii princiare, el a fost propus de Austro-Ungaria, puterea europeana care a sustinut cel mai activ statalitatea albaneza, si s-a bucurat de un sprijin puternic din partea a doua capitale interesate de evolutiile din Balcanii de vest, Italia si Romania. Ca o paranteza, printul de Wied era nepotul reginei Romaniei, Elisabeta, care a si facut un puternic lobby in favoarea acestuia in lunile premergatoare urcarii lui pe tronul albanez.
Diferit de celelalte modele istorice germane, cu printi ajunsi pe tronurile Greciei si Bulgariei, de Wied constituie un caz unic ajuns in aceasta postura in urma unei situatii exceptionale. Mandatul lui a debutat in timp ce trupele unor state vecine se aflau inca in Albania, cand albanezii, divizati de Imperiul Otoman, nu aveau nici stat, nici institutii, nici cultura politica occidentala si nici o baza sociala, culturala si de infrastructura solida care sa faca posibil asa ceva. Era perioada in care intemeietorii statului albanez fusesera obligati sa emigreze, cand tara se afla in fata dilemei istorice Orient sau Occident si cand personajul politic cel mai puternic al epocii era unul dintre modelele negative ale istoriei albaneze, Esat pasa Toptani.
Marile Puteri europene au promis sprijin financiar, sprijin militar si politic, stat si administratie, justitie si forte de ordine, adica tot ceea ce-i lipsea Albaniei in anul “negru” 1913-1914. De Wied a ajuns pe pamant albanez cu promisiunea ca va face tot binele posibil sau, dupa cum a declarat diplomatul italian F. Salleo, “el a jurat ca va avea in sufletul lui doar binele concetatenilor sai, in timp ce ofiterii si functionarii sai straini pastrau nealterata fidelitatea fata de propriile state”, un contrast care explica concluziile tuturor istoricilor epocii, si anume ca de Wied a fost abandonat de Marile Puteri, care au ramas surde si oarbe la strigatele lui de ajutor.
Un alt grup de istorici atribuie esecul tanarului stat albanez situatiei exceptionale din tara si izbucnirii Primului Razboi Mondial, in vreme ce unul dintre martorii istorici ai evenimentelor, scriitorul si prelatul Fan S. Noli, este mult mai critic: “Pe printul Wied putem sa-l invinovatim pentru un singur lucru: ca nu a putut face minuni”. Un epitaf simbolic al domniei de sase luni a lui de Wied gasim in textul istoricului Arbër Xhaferi, conform caruia „prin urcarea lui pe tron, i s-a oferit Albaniei posibilitatea occidentalizarii sistemului ei. Oferta a fost refuzata, amestecata cu micile interese ale maruntilor despoti locali, intelectualilor idealisti, dictatorilor paranoici, pentru a intarzia acest proces istoric aproape opt decenii”.
Wilhelm de Wied si, impreuna cu el Albania insasi, a avut o soarta dramatica. A fost izgonit din tara, parasit de Marile Puteri, a devenit o victima a Primului Razboi Mondial, l-a depasit cu demnitate pe cel De-al Doilea si, dupa aceasta, odata cu instalarea regimului comunist, a murit persecutat intr-o Romanie stalinista. Unii istorici se opresc adesea asupra nivelului sau intelectual si necunoasterii realitatilor albaneze, evitand sa se fixeze asupra altor importante aspecte, adica asupra realitatii si mentalitatii sinucigase, otomane si cvasi-feudale a unei societati aflate in faza copilariei sale statale. Ei se opresc asupra Pactului din Corfu, fara a tine cont de faptul ca acesta a fost negociat si impus de Marile Puteri si nu de autoritatile locale.
Criticii sai subliniaza “incalcarea bessei de catre print”, cautand un alibi pentru campania brutala si primitiva a modelelor gen Hadji Qamili (sef islamist al rebeliunii care a contribuit decisiv la indepartarea printului, n.red.). Ei deplang slabele sale calitati militare, uitand un detaliu important, anume ca Pactul de la Londra nu a permis consti­tuirea unei armate albaneze si ca destinul tarii depindea de pozitia conducatorilor locali si a trupelor neregulate aflate sub comanda acestora. In fapt, orice alt regim care i-a urmat, inclusiv monarhia albaneza si mai apoi dictatura comunista, au facut orice a fost posibil pentru a sterge din memoria istorica a tarii modelul Principatului european al lui Wied. A omului care a adus in Albania primul pian si a carui sotie a scris primul sonet european despre Skanderbeg. A printului care ulterior a refuzat orice alta oferta din respect pentru “imposibila” coroana albaneza si a celui care nu a facut niciun rau Albaniei, ci dimpotriva, care a servit-o cu o modestie aristocratica (…)

Prof. Afrim Krasniqi, Tirana


Un proiect esuat: modernizarea tarii

Prima „dezamagire” pe care au avut-o sefii locali albanezi vizavi de printul de Wied a fost chiar in momentul debarcarii sale pe tarmul Albaniei, la Durrës, cand acesta i-a oferit sotiei sale bratul, ajutand-o sa coboare din barca. In mentalul locului, gestul de a ajuta o femeie era injositor! Un alt motiv de nemultumire a fost acela cand printul le-a comunicat conducatorilor traditionali ca nu le va recunoaste autoritatea. Au urmat rand pe rand altele si altele, dintre care le enumeram doar pe cele mai importante: ordinul ca decoratiile sa fie acordate doar celor raniti in lupta cu inamicul si nu la intamplare, prima receptie organizata dupa „moda” occidentala, alungarea de la curte a intrigantului Esad Pasa Toptani, impunerea primei constitutii moderne in locul reglementarilor medievale, aplicarea unui sistem generalizat de taxe, care ii includea si pe marii latifundiri, incercarea de a crea o armata nationala, o politie si o jandarmerie etc. Au ramas in istorie cuvintele injositoare prin care seful unei rascoale islamiste, Hadji Qamili, il indemna pe proaspatul rege sa-si faca circumcizia, in semn de respect pentru tra­ditiile albaneze. Tradarea principalilor colaboratori si izolarea internationala la care l-au supus Marile Puteri, ocupate cu pregatirile de razboi, au pus capat unei domnii care se anunta oricum destul de dificila. In plus, atmosfera interna instabila, rebeliunile cu iz antioccidental si islamist au pus capac unei perioade de extrema agitatie, printul german fiind silit sa-si abandoneze la repezeala tronul si sa lase Albania la cheremul lacomilor sai vecini. (M.D.)

 
  Alte titluri din categoria "Istorie"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 6
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising