Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Despre multiculturalitate si identitate. Interviu cu poetul Aurel Sibiceanu
Maria Oprea
 
Interviu, NR. 3 - Iunie 2017
 



M.O. Identitatea nationala cunoaste noi dimensiuni odata cu diversitatea, metisajul si globalizarea. Ce este pentru dvs., multietnicul, identitatea? Este cetatenie, un dat, o optiune sau un concept cultural? Este libertate consimtita?

A.S. Metisajul este vechi. Daca cercetam istoria, observam ca, intr-o viata de om, pamantul celor trei tari romane a fost calcat o data, de doua, de trei ori pe an sau la doi, trei ani de turci, lesi sau tatari. Unii au ramas pe aici, pastrandu-si puritatea, altii s au metisat. In timp, toate natiile care au ramas pe la noi au dat personalitati, exponenti in toate domeniile vietii sociale, militare, culturale, economice si politice. Acum suntem pusi in fata unor migratii, altele decat cele economice – ma refer la cele ca efect al razboiului civil din Siria, inceput de un dictator si sustinut de actori politici care au interese de toate felurile in zona. Globalizarea este un fenomen vechi si s-a manifestat de la nasterea primului imperiu de pe pamant. Grecii, persii, romanii, otomanii, arabii, apoi imperiile europene, cu totii si toatele au exportat, mai mult sau mai putin, tehnologii, cultura, arta si elemente de civilizatie. Per total, putem spune ca au avut de castigat si imperiile, si cei inghititi de acestea. Uniunea Europeana de azi are ca paradigma, in mitologia formarii ei, imperiul lui Carol cel Mare, primul imparat al francilor. Ideea de natiune este mai recenta. Conceptul modern de natiune a aparut o data cu independenta Statelor Unite ale Americii si, mai tarziu, la batalia de la Valmy, in septembrie 1792, cand Franta a invins Prusia si s-a strigat „Traiasca natiunea!” Ideea era ca atunci erau aparati cetatenii si se afirma suveranitatea nationala. Restul il stim, este istorie. Din pacate, de-a lungul timpului, sentimentul national a cunoscut exacerbari si manifestari ingrozitoare, care au dus la cele doua razboaie mondiale. Asa a aparut mult hulitul concept „nationalism.” Mai marii Uniunii Europene sunt foarte atenti la manifestarile nationale. Politicienii de extractie neo-marxista sunt si mai scrupulosi, ei refuza total ideea de identitate nationala si valori morale clasice – au o deosebita grija fata de minoritati de tot felul, chestie care mi-a amintit de filosoful Herbert Marcuse, membru de frunte al scolii neo-marxiste de la Frankfurt. Acesta spunea inca din 1930 ca viitorii lideri ai revolutiei marxiste, care vor lua locul clasei muncitoare, vor fi, citez: „o coalitie cu rol de victima, formata din minoritati – negri, femei si homosexuali.” Declarativ, in contextul globalizarii fiecare tara isi poate pastra specificul cultural, religios, etnic etc. Din pacate, se pare ca nu este chiar asa, ca mai voalat, uneori, mai explicit, alteori, „cei mici” ar trebui sa stea in bancile lor si sa adere la valori pe care multi le considera de pripas.

M.O. Cum este Limba Romana actuala? Este agresata de viteza de comunicare si de proasta insusire a fundamentelor sale? Ne aflam in impas la nivelul lecturii, al asimilarii si receptarii produsului cultural?

A.S. Va felicit pentru intrebari! Ele sunt o veritabila fisa cu maladiile „spirituale” devenite mult mai pregnante dupa 1990. Generatia mai in etate a observat de mult ca limba noastra este intr-un impas, unul prin care a mai trecut, in secolul XIX, dar acum fara norocul unui Eminescu, care sa corecteze limba de influentele nefaste, reziduale, aduse de la Paris de multi exponenti ai generatiei pasoptiste. Cei mai multi tineri de azi nu stiu sa comunice in discutiile zilnice – greu pot face portretul cuiva, ca sa ai o vaga idee despre cine vorbesc, de schitarea locului in care se petrece o actiune nici nu se mai pune vorba. Scoala romaneasca e prima institutie care a cazut in mrejele unei democratii de pripas. Imediat dupa 1989, familia s-a derobat de bruma de responsabilitate pe care o mai avea, a transferat-o scolii, care scoala a cedat din autoritate in fata elevilor - cred ca va mai amintiti de grevele elevilor, iscate de eforturile scolii de a-i mentine in uniforma scolara si in limitele comportamentului specific. Apoi au urmat importuri de modele didactice straine si grefarea lor paguboasa pe legea educatiei. Curios lucru, nimeni nu s-a invrednicit sa faca o lege a educatiei avand ca modele legile educatiei din Finlanda si Japonia, legi socotite ca fiind dintre cele mai performante. De parca toate astea nu erau de-ajuns, s-a mai operat si asupra programelor scolare, mai ales in materie de literatura romana si istorie. Nu ai cum sa nu te intrebi daca toate astea nu se fac in mod deliberat, daca nu se urmareste diminuarea identitatii nationale pana la aneantizare? In impas mi se pare a fi, intr-o buna parte, si literatura romana contemporana. Cei mai multi poeti cultiva un fel de proza cu efecte poetice, arareori gasesti versuri notabile, care sa-ti ramana in memorie. Si proza contemporana are scaderi, se cam scrie telegrafic, fara a avea, insa, dexteritatea unui Hemingway, de pilda, putini stiu sa creeze personaje, sa le faca sa si vorbeasca! Aflata in plin proces de sincronizare cu literatura europeana, inca din perioada interbelica, literatura romana contemporana se afla pe aceeasi Golgotha, o urca sau coboara, dupa cum este maiestria autorului care ne reprezinta. In general „se poarta” „mizerabilismul si realitatea detestabila”, cum numea criticul Ioan Simut aceste expresii ale unei tranzitii ce pare fara de sfarsit, insa putini prozatori au geniul unui, sa zicem, Radu Aldulescu, care abordeaza maladiile sociale purulente. Un alt prozator de forta, un maestru al prozei scurte, inca tanar si care mai are multe de spus, este Bogdan Suceava. Am numit doar doi prozatori romani, dar ei sunt mai multi si diversi, putem spune ca per ansamblu avem o literatura de care nu ar trebui sa ne fie rusine, careia libertatea i-a priit. Nu stiu cum va fi de acum inainte pentru ca, revin, corectitudinea politica si marxismul sau cultural ecraneaza toate orizonturile – social, politic, cultural si, de ce nu, chiar si pe cel economic. Intr-un interviu recent, marele scriitor albanez Ismail Kadare spunea ca „viata intr-o dictatura este neinteresanta.” As indrazni sa-l contrazic, dupa experienta anilor de libertate si tragand cu ochiul la distopia socio-culturala numita „minunata lume noua” si pusa pe piata cartii de Aldous Huxley. In dictatura ceausista, spre pilda, adversarul era vizibil, ii depistai cu usurinta intentiile iar a cauta metode de evaziune ideologica devenise aproape o placere zilnica – e drept, aveam de partea noastra tineretea cu partea ei de inconstienta si inflacarare. La Pitesti, eu si cativa camarazi in ale scrisului luam si atitudine publica, nu ne limitam numai la esopism-ul scriiturii, la a construi parabole literare care denuntau discret un regim abuziv. In acei ani ne permiteam si sa refuzam comenzile politice, concretizate prin scrierea de poezii si texte „angajate politic”, encomiastice. In anii din urma ai dictaturii ceausiste, desi situatia se inasprise, a refuza comanda politica nu-ti aducea prejudicii prea mari; aud, citesc fel de fel de nazbatii despre aceste refuzuri, de genul: te baga in inchisoare, iti retrageau dreptul la semnatura, te bateau securistii si alte nazbatii. Realitatea a fost alta – refuzai politicos si gata, pierdeai doar o suma de bani, adica drepturile de autor pe care le-ai fi incasat pe textele patriotarde. Sigur, ti-ai fi atras mari necazuri daca refuzul de a scrie ar fi fost elaborat si motivat ideologic cu vehementa.

Dupa 1990 ne-am trezit in alta lume, cu alte randuieli economice si norme morale. O vreme a fost relativ bine, pana s-au impuiat adeptii asa-zisei societati deschise, progresistii, neo-marxistii, practicantii politiei gandirii, cei care au creat in laboratoare de psihologie noi standarde etice si morale. Au facut consilii nationale pentru combaterea discriminarilor de tot felul, bantuie in spatiul virtual si te reclama daca ai opinii diferite de ale lor. Pare incredibil, dar sunt insi, nu putini, care se ocupa cu depistarea elementelor sexiste, rasiste si homofobe in spatiul virtual, in operele autorilor de sex masculin si heterosexuali. Mai e de mirare ca multe tari din Est au devenit euro-sceptice? De parca nu ar fi fost de ajuns raptul economic la care au fost supuse acestea, peste ele a navalit si politia gandirii – se rescrie istoria, despre economiile nationale se spune ca au fost falimentare in totalitate, adica niste asa zise „mormane de fiare vechi”, despre care in 1990 ne vorbea un personaj de pe la noi, transformat de romance intr-un fel de gigolo national. Se duce o lupta intensa impotriva ideilor si credintelor religioase. Partidele verzilor, spre pilda, si-au facut un fel de idol dintr-un filosof care are idei cel putin ciudate despre om si viata. Este vorba despre Peter Singer – acesta concluzioneaza, intr-o lucrare: „Copiii umani nu au constiinta de sine si nu sunt capabili sa priceapa faptul ca exista. Nu sunt persoane. In consecinta, viata unui nou-nascut are o valoare mai mica decat viata unui porc, a unui caine sau a unui cimpanzeu”. E drept, fiinta umana dobandeste caracteristicile persoanei morale in timp, drumul pana la autonomia kantiana este lung si anevoios. Totusi, copilul are o viata psihica a lui, despre care nu stim prea multe, in primele zile, saptamani si luni de viata. Intrebare: De ce, totusi, viata unui copil ar valora mai putin decat a animalelor pomenite? E greu sa traiesti intr-o astfel de lume, desacralizata cu totul. Nu sunt adeptul teoriei conspiratiei, dar ceea ce se petrece seamana foarte mult a conspiratie impotriva tuturor valorilor statuate de istorie, lumea incape, incet, incet, pe mana unor hedonisti fara constiinta si viziune asupra viitorului. Europa Unita este cu adevarat o necesitate, impusa de realitatile istoriei recente, dar ea trebuie sa aiba ca paradigma Imperiul Roman – romanii au construit, nu au daramat, popoarelor incluse nu li s au impus zei, norme de convietuire, nu le-au fost sterse traditiile, au realizat o buna unitate in diversitate.

Nu stiu ce se va alege de tot si de toate. Adversarul s-a mondializat, vine dintr-o lume la care am visat, dar se vede treaba ca am idealizat-o mai mult decat trebuia… In 1961, presedintele John F. Kennedy spunea, citez un fragment dintr-un discurs al sau: „Pentru ca exista impotriva noastra o conspiratie monolitica si crunta care se bazeaza in principal pe modalitati ascunse, pentru a-si extinde sfera de influenta se bazeaza pe infiltrare in loc de invadare, pe subversiune in loc de alegeri, pe intimidare in loc de libera alegere. Este un sistem care a comasat vaste resurse umane si materiale pentru cladirea unei masinarii strans unite si foarte eficienta ce uneste operatiuni militare, diplomatice, de informatii, economice, stiintifice si politice. Operatiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greselile sale sunt ingropate, nu puse pe prima pagina, criticii sai sunt redusi la tacere, nu laudati.”

M.O. Potrivit unui volum al dvs., care sunt „Aflarile” scriitorului Aurel Sibiceanu, facand o retrospectiva a drumului sau sinuos, a alegerilor asumate si impunerilor sociale?

Mda, cam trufas titlu i-am pus primei carti… Viata mea, a Dumneavoastra, a tuturor oamenilor si a fiecaruia in parte, vietile noastre, adica, sunt ca o singura poveste si despre ea graiesc mai bine Sfintele Scripturi si alte mari carti ale umanitatii. Totul este ca in versul lui Omar Khayyam – „ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii…” Am aflat cam tot ce au aflat si cei de dinaintea noastra, ce vor afla si cei ce urmeaza… Am trait. Am incercat sa traiesc pentru a face bine, dupa cum m-au ajutat puterile. Regret doar faptul ca adesea am gresit fata de cei care m-au iubit cel mai mult. Acum privesc pe fereastra, ma uit la lumea vazuta tot ca la o minune, cu nadejdea ca in Patria Cereasca este totul intreg, netulburat, ca atunci cand am fost trimis pe aici…

Maria Oprea



Poetul Aurel Sibiceanu s-a nascut la 1 iunie 1955, in zona Campulung Muscel. Din cauza persecutiilor vremii, familia sa este nevoita sa-si schimbe domiciliul de cateva ori, traind cand in Dobrogea, cand in Arges. De aceea, copilaria si-o petrece langa bunica sa, Ana Samurian, alaturi de care a deprins, in anii de teroare politica, pasiunea cititului si respectarea bunelor valori. La 15 ani, se stabileste la Pitesti, unde intra in lumea literara si in cenaclul condus de Ion Cinca. Aici publica primele poezii, iar, in acelasi timp, preocuparile sale se indreapta catre pictura, actorie si jurnalism. Redactor al sectiei de poezie, la revista de cultura ARGES, Pitesti. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, din anul 1990.
Volume de versuri: Aflarile (1979), Ziua Cuvantului (1979), Cartea Fapturii (1987, 2001), Poesys 9 (2005), Privelistile Scribului (2008), Ekzili i ëndrrave (in lb. albaneza, 2008), Scribul si roua (2009, 2012), Poeme (2013).
Poemele sale au fost publicate in reviste literare din Franta, Belgia, Norvegia.




Aurel Sibiceanu

Bazilica


E noapte si un latrat de caine
din pietre scoate floarea de maces,
din truda lor de a fi o fereastra
prin care orbul doar poate privi.

E noapte, Pastorul e usor in somn,
usor precum argintul in vesminte …

Pe masa ta, nisipul, faptura a clipei,
langa piatra de Sarmis lipsa mea
o talcuieste cu departarile-i secrete …

Si te pierd in iazul din opait,
te mai curat de pamant, te mai las
langa alabastrul cu roua, langa aerul
care se bucura de genele mamei mele
cu lacrami si dulci vedenii …
Iar in pleoapa mea de lut iti tac
vitralii si prapastii de lumina …



Jasemini i kofshës sate


Unë as që i kam larë sytë në këtë
mëngjez, i trembur mos të degdisem detrave
shëmbëlltyrën tënde të dhembshme,
të mos mbetem i braktisur nga iluzionet dhe lëndinat.
As trupin s’e kam shpërlarë nga djersa e dashurisë
sate, i ndrojtur të mos mbetem pa veshje
mbretërore.

Duke folur për ty, duke i rrëfyer botës,
në horizontin e mavijosur të lotit tënd zhys një anije,
një pallë të prehtë nga gjaku im i trishtë,
nga jasemini i kofshëes sate.

(din antologia bilingva
„Exilul viselor / Ekzili i ëndrrave”)

 
  Alte titluri din categoria "Interviu"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 3
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising