Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Postul Mare - cateva precizari
Pr. Gruia-Mihail ZAMFIRESCU
 
Spiritualitate, NR. 185 - Martie 2017
 



Nici un post nu vine fara ispitiri duhovnicesti!
Cautand in dictionar, pentru sensul bisericesc al cuvantul „post” am gasit o definitie cel putin bizara: „interdictie de a manca unele alimente, de obicei de origine animala, impusa credinciosilor de catre biserica sau pe care credinciosii si-o impun singuri in anumite perioade sau zile ale anului” (MDA 2010)... Definitia arata o totala necunoastere a realitatii bisericesti (cel putin termenii „interdictie” si „impusa”). Biserica nu foloseste mijloace coercitive, nu are nici menirea, nici mijloacele de a impune ceva credinciosilor sai. Biserica marturiseste credinta si poarta credinciosul pe calea mantuirii. Invatatura de credinta, formele de manifestare, mijloacele de exprimare si intarire a credintei etc. sunt acceptate de catre fiecare membru, in trairea credintei sale. Dar, ca sa nu intru in polemica, doresc sa subliniez cateva caracteristici ale postului, asa cum il traim in Ortodoxie:
- in primul rand, postul este o perioada de primenire sufleteasca, de intarire duhovniceasca inaintea anumitor praznice. In an, sunt patru posturi lungi, trei cu durata fixa (Postul Craciunului, Postul Pastelui si Postul Sfintei Marii) si unul cu durata variabila (Postul Sf. Ap. Petru si Pavel). In aceste perioade sunt zile de harti, in care se da dezlegare la consumarea anumitor (tipuri de) alimente: lactate, oua, icre sau peste. Pe langa aceste posturi, exista si posturile de o zi (Ajunul Bobotezei, Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul si Ziua Crucii);
- asa cum este perceput de catre crestinii ortodocsi, postul nu este un scop in sine, ci este o perioada de curatire sufleteasca si trupeasca, in consecinta este consimtit de buna-voie;
- adresandu-se atat sufletului, cat si trupului, postul nu este o perioada de slabire trupeasca, ci de intarire, de auto-educare; da, prin renuntarea la unele alimente care ne obosesc trupeste, dar si prin renuntarea la ganduri, cuvinte si obiceiuri care ne ingreuneaza sufleteste;
- intreaga perioada a postului trebuie sa fie una de cumpatare. Nici in zilele de harti, nici in perioadele de dupa post, credinciosii nu „razbuna” perioada de abtinere de la anumite alimente;
- intotdeauna postul este impletit cu rugaciunea. Perioadele de post se remarca prin adancirea rugaciunii particulare si prin participarea la slujbele specifice (e.g. in perioada Postului Mare: Sfanta Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite, Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanu, Denia Acatistului, Deniile din Saptamana Mare etc.);
- postul este o perioada in care isi face loc iertarea. Ii iertam pe cei ce ne-au gresit si ne cerem iertare celor carora le-am gresit. Supararea, in general, si mentinerea starii de suparare, in special, nu se potrivesc cu atitudinea crestina, dar, daca totusi si-au facut loc in noi, postul este un bun prilej pentru a ne despovara de aceste greutati sufletesti. Fara aceasta eliberare nu ne putem gasi pacea interioara necesara rugaciunii;
- postul este incompatibil cu barfa, cu clevetirea, cu zvonistica si cu altele de acest fel. „Cine isi pazeste limba si nu spune lucruri gresite este barbat desavarsit” ne invata Sf. Ap. Iacov in epistola sa soborniceasca;
- postul trebuie parcurs si cu infranare trupeasca. Aceasta se face cu buna invoiala intre soti, avand in vedere scopul adancirii in post si rugaciune, pentru a nu fi ispititi de diavol, din pricina neinfranarii lor, asa cum ne indeamna Sf. Ap. Pavel (I Cor. 7, 1-5);
- de asemenea, postul merge mana-in-mana cu faptele bune, facute fara trambitarea lor, cu milostenie catre cei cu adevarat in nevoie, cu o mana intinsa la nevoie, cu sfaturi drepte si de folos;
- si nu in ultimul rand, in post are loc cercetarea credintei, prin sporirea lecturilor duhovnicesti.
Daca adaugam ca in post crestinul se spovedeste si primeste Sfanta Impartasanie, vedem ca in aceasta perioada aspectul alimentar reprezinta doar o parte a acestuia si ca, departe de a fi o practica impusa, postul este un urcus duhovnicesc auto-asumat, un act de cult - jertfa adusa lui Dumnezeu.

Uram tuturor cititorilor revistei noastre un post usor si cu folos duhovnicesc!

pr. Gruia-Mihail ZAMFIRESCU
Bis. Cismeaua Mavrogheni, Bucuresti

 
  Alte titluri din categoria "Spiritualitate"


Unde e Dumnezeu?



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 185
 

  Editorial


  Actualitate

  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising