Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Pandeli Evangjeli, un mare politician si patriot albanez. A fost omul care si-a abandonat o situatie materiala stralucita in Romania pentru a-si servi patria
Marius Dobrescu
 
Istorie, NR. 6 - Septembrie 2017
 



Multora dintre noi, celor mai in varsta, scoala comunista a incercat sa ne inoculeze ideea leninista ca masele populare sunt principalul fauritor al istoriei, iar personalitatile ar avea un rol marginal, de figuranti a caror prezenta ar putea trece neobservata. Nimic mai fals. Un popor fara personalitati e un popor amorf, iar istoria ar curge pentru el monoton si fara un progres semnificativ. Personalitatile sunt, de fapt, motorul istoriei. Sunt cei care pun masele in miscare, le dau directia si le arata mijloacele cu care pot ajunge la tinta. Un astfel de personaj istoric, cu o contributie imensa la dezvoltarea Albaniei interbelice, a fost omul politic si patriotul Pandeli Evangjeli. Familia sa a fost strans legata de Romania, unde a ajuns in ultimul sfert al secolului al 19-lea, ceea ce nu l-a impiedicat pe cel mai de seama reprezentant al ei, viitorul om politic, sa-si slujeasca cu pasiune si devotament patria-mama.

Pandeli Evangjeli s-a nascut in sud-estul Albaniei, in orasul Korcea, in anul 1859. Asemeni multor alte familii korceare, care doreau sa scape de saracia de acasa, tatal lui Pandeli a luat la randul sau drumul pribegiei. Iar pasii l-au dus intr-una dintre tarile balcanice cu o evolutie economica dinamica, aflata in plin proces de modernizare, tara care-si capatase nu cu mult timp in urma independenta in fata Imperiului otoman: Romania.

Dar sa ne intoarcem la Pandeli Evangjeli. In anul 1877, la varsta de 18 ani, a absolvit gimnaziul grecesc din localitate cu rezultate foarte bune. Este de remarcat ca, in ciuda varstei tinere, Pandeli stia cateva limbi straine – franceza, greaca, italiana si romana –, ceea ce l-a ajutat de-a lungul anilor in prodigioasa lui cariera politica. Indata dupa terminarea liceului, in 1878, emigreaza, impreuna cu fratele sau, Nikollaq, in Romania. Avea numai 19 ani. Initial, cei doi s-au stabilit la Buciumeni, in apropierea Bucurestiului, in familia lui Kostandin Eftimiu, originar din satul Drenova (langa Korcea), unde au lucrat ca baieti in casa, apoi ca vanzatori. Dupa cativa ani petrecuti la Buciumeni, s-au mutat in Bucuresti, unde Pandeli a continuat sa faca comert, de data asta pe cont propriu. Indata ce a ajuns in capitala Romaniei, tanarul albanez s-a integrat rapid in miscarea patriotica ce milita pentru independenta Albaniei, devenind membru al societatii “Dituria” (Invatatura), iar mai tarziu, in ianuarie 1896, chiar presedinte al acesteia. Sub autoritatea lui, aceasta societate a tiparit si distribuit gratis primele abecedare, apoi cartile clasicilor Renasterii alba­neze, Naim si Sami Frasheri, precum si un mare numar de publicatii patriotice. Erau anii in care Renasterea nationala albaneza si Miscarea pentru independenta luasera un avant urias, pe fondul slabirii tot mai vizibile a autoritatii Imperiului otoman si al trezirii sentimentului national la celelalte popoare din zona. Despre primii lui ani in Romania, unul dintre apropiatii viitorului politician, Thanas Viso Mborja, scria la un moment dat: “Am inceput sa merg si la pravalia compatriotului Pandeli Evangjeli, unde am intalnit oameni cu aceleasi idei ca si mine, dar si carti ale scriitorilor Renasterii, intr-un cuvant o atmosfera patriotica. El ma tinea mereu aproape, imi dadea carti de citit si, dupa ce le citeam, ma intreba despre continutul lor. Era multumit de lectura mea si, cand si cand, ma ducea in camera unde-si tinea biblioteca, odaie care servea si drept birou al societatii “Dituria”. Pandeli Evangjeli a demonstrat ca este un bun patriot, ii adunase in jurul lui pe albanezii din Bucuresti si-i ajuta la nevoie; intalnirile cu ei, ca si discutiile cu el si cu Nikolla Naço (lider al miscarii pentru independenta Albaniei, 1843-1913, nota red.) mi-au influentat mult cresterea sentimentului national”. Iar un alt martor al evenimentelor, Eqërem bej Vlora, in memoriile lui despre Pandeli Evangjeli scria: “Cafeneaua lui Pandeli a fost centrul miscarii nationale albaneze. Pandeli Evangjeli era in anii aceia un om simplu, scund de stat, dar cu o gandire sanatoasa, care a facut sa fie respectat mult de albanezii din Bucuresti”.

Pandeli Evangjeli este considerat unul dintre organizatorii adunarii liderilor albanezi de la hotelul “Continental”, moment-cheie pentru istoria tarii. Impreuna cu el, la intalnire au mai participat si alti lideri marcanti ai miscarii patriotice, precum poetul Asdreni (cel care a scris versurile Imnului national albanez, pe muzica lui Ciprian Porumbescu, nota red.), Nikolla Naço, Vasil Zografi, Spiridon Ilo etc. La acest eveniment, liderul viitorului guvern provizoriu, Ismail bey Qemali, venit special de la Istanbul ca sa ia “pulsul” comunitatii din Romania, le-a vorbit patriotilor albanezi despre misiunea lui, despre declararea independentei nationale si despre primele masuri care trebuiau luate in urma obtinerii acesteia. Ca o paranteza, mai trebuie spus ca ponderea politica si economica a acestei comunitati era atat de mare, incat Qemali a considerat absolut necesara intalnirea cu membrii ei inaintea actului independentei, de la 28 noiembrie 1912. In numele Comitetului Albanez de la Bucuresti, presedintele acestuia, Pandeli Evangjeli, a trimis mesaje, telegrame si cópii ale hotararilor adoptate la Bucuresti patriotilor si societatilor patriotice din diaspora, pentru a le anunta deciziile luate la intalnire, despre masurile care trebuiau luate pentru a salva tara din situatia grava in care se afla si pentru a le cere sprijinul material si moral in folosul patriei. Evangjeli ii indemna, de asemenea, sa-si aleaga si sa-si trimita reprezentantii la marile evenimente care urmau sa se desfasoare la sfarsitul lunii noiembrie 1912 pe teritoriul actualului stat albanez. La 14 noiembrie 1912, Comitetul de la Bucuresti a ales o delegatie formata din noua membri, sub conducerea lui Pandeli Evangjeli, care avea sa reprezinte comunitatea albaneza din Romania la Adunarea nationala de la Vlora. Unele motive de ordin medical l-au retinut la Bucuresti pe Evangjeli, ceea ce nu l-a impiedicat ulterior sa initieze si sa organizeze mitingurile comunitatii in sprijinul independentei tanarului stat albanez si a teritoriilor locuite de albanezi aflate sub ocupatia unor trupe ale statelor balcanice. Pandeli Evangjeli a fost, de asemenea, principalul purtator de cuvant al acestei comunitati in Europa si in lume, elementul de legatura al guvernului de la Vlora cu cancelariile Marilor Puteri, omul care a organizat miscari de protest si memorandum-uri in sprijinul integritatii granitelor statului albanez. Dupa formarea guvernului de la Vlora, condus de Ismail bey Qemali, Pandeli Evangjeli, in numele albanezilor din Romania, i-a adresat acestuia o entuziasta telegrama de felicitare: “Albanezii din Romania ii adreseaza domniei tale si intregului guvern albanez felicitari pentru marea opera patriotica infaptuita. Traiasca primul guvern al Albaniei! Traiasca Albania libera!”. In telegrama de raspuns, Ismail Qemali si Luigj Gurakuqi scriau: “Stradaniile dvs. ne bucura, ne dau curaj si ne ajuta. Traiasca albanezii din Romania!”.

In perioada care a urmat, Marile Puteri europene au ajuns la concluzia ca Albania trebuia sa aiba statutul de monarhie constitutionala. Si, dupa multe si dificile tratative in care au fost vehiculate nume­roase nume de reprezentanti ai unor case regale, s a decis ca tronul Albaniei sa fie ocupat de printul german Wilhelm de Wied, nepotul reginei Elisabeta a Romaniei. Pe 12 ianuarie 1914, comunitatea albaneza din Bucuresti a organizat o intalnire in cadrul careia a decis trimiterea unei delegatii care sa o reprezinte la festivitatile organizate cu prilejul urcarii pe tron a printului de Wied, caruia sa-i pre­zinte “omagiile si devotamentul acestei colonii”. Delegatia era condusa de Pandeli Evangjeli. In cuvantul rostit cu acest prilej la Durrës, pe 7 martie 1914, in numele coloniei albaneze din Bucuresti, Pandeli Evangjeli a declarat printre altele: “De azi incolo intram in randul statelor civilizate. Albania noastra draga si-a recapatat locul printre statele lumii. De azi incolo fiecare dintre noi se va numi cu mandrie albanez”.

Avand in vedere imensa contributie si rolul sau in afirmarea chestiunii nationale, guvernul printului de Wied i-a oferit lui Pandeli Evangjeli functia de prefect al districtului Korcea. Luandu-si functia in primire, el a trebuit sa constate ca situatia in aceasta zona a Albaniei era destul de grava. Chiar si dupa hotararile Conferintei de la Londra, care recunoscuse independenta Albaniei, trupele grecesti inca mai ocupau o mare parte din teritoriile albaneze din sud. O mare problema o constituiau intrigile bisericii ortodoxe, care dezbinau populatia albaneza. Iata de ce, inca din primele zile, Pandeli Evangjeli a trebuit sa constate ca avea nevoie de multa energie si curaj pentru a tine piept numeroaselor provocari pe care i le scotea dinainte noua sa functie. Desi a ramas scurta vreme la Korcea, izbucnirea Primului Razboi Mondial intrerupandu-i mandatul, masurile intre­prinse de el au reusit sa impuna noua administratie albaneza in oras si imprejurimi. Spiritul de coexistenta si armonie dintre elementele cu diverse orientari religioase a fost intarit. Plecarea de la Korcea a fost, dupa chiar declaratia lui, “un episod intr-adevar dramatic”.

In anul 1919, in timpul Conferintei de pace de la Paris, comunitatea albaneza de la Bucuresti si-a trimis in capitala Frantei propria delegatie, din care faceau parte Pandeli Evangjeli, Ibrahim Temo si Dhimitër Berati. Pandeli Evangjeli a ramas la Paris aproape doi ani, perioada in care a desfasurat o intensa activitate politica si diplomatica si s-a remarcat, conform relatarilor din presa, ca unul dintre cei mai destoinici politicieni ai vremii. Activi­tatea diplomatica a lui Pandeli Evangjeli la Paris a fost sustinuta de eforturile lui, incununate de succes, pentru primirea Albaniei in Liga Natiunilor. El a fost cel care, in numele guvernului de la Tirana, i a trimis lui Eric Drummond, secretarul general al Ligii, la Londra, pe 12 octombrie 1920, solicitarea de mai jos: “Guvernul Albaniei, interpret fidel al sentimentelor intregului popor, din dorinta expresa ca in Balcani sa se consolideze pacea, solicita ca Albania sa fie acceptata in Liga Natiunilor si sa ia parte la Marea Adunare care va avea loc la Geneva, pe 15 noiembrie viitor”, cerere care, cu toate dificultatile intampinate, a fost totusi acceptata.

Pe 5 decembrie 1920, guvernul lui Iliaz Vrioni a convocat alegeri pentru parlamentul albanez. Acestea aveau sa fie primele alegeri parlamentare din momentul declararii independentei tarii. Pandeli Evangjeli a candidat si a fost ales unul dintre cei zece deputati din Prefectura Korcei. In data de 21 aprilie 1921 s-au deschis lucrarile celui dintai parlament albanez. Prima problema aflata la ordinea zilei a fost alegerea conducerii legislativului si, dupa votul secret din plen, Pandeli Evangjeli a fost ales presedintele acestui for. Sub presedintia lui au fost luate decizii importante, au fost aprobate proiecte de legi, au fost interpelati premierul si ministrii guver­nului pentru a prezenta rapoarte privind situatia interna si externa a Albaniei. Totusi, Pandeli Evangjeli nu a ramas mult timp in fruntea parla­mentului de la Tirana, caci, dupa masurile privind reorganizarea guvernului din 11 iulie 1921, el a primit o demnitate mult mai importanta pentru etapa in care se afla tara in acel moment, anume functia de ministru de Externe. Insarcinare pe care Pandeli Evangjeli a acceptat-o bucuros, parasind functia de presedinte al legislativului. In mandatul sau ministe­rial, a intreprins tot ce era necesar pentru a rezolva cateva dintre dificultatile mai vechi pe care Albania le avea vizavi de relatiile cu vecinii si tratamentul de care “se bucurau” albanezii de acolo sau problemele de granita, care in cateva zone nu-si gasisera o rezolvare definitiva.
Ca rezultat al compromisurilor realizate intre fortele politice din tara, pe 16 octombrie 1921 s-a format un nou cabinet, in cadrul caruia Pandeli Evangjeli a ocupat functia de prim ministru si ministru de Externe. In discursul rostit in fata Parlamentului, el a declarat printre altele: “Noi nu am venit la guvernare doar pentru a ocupa niste fotolii, ci pentru a ne servi patria...”. In perioada scurta de timp in care a ocupat aceasta functie, el a incercat sa calmeze situatia politica din tara si sa ofere o guvernare stabila.

Pandeli Evangjeli a continuat sa detina functii importante si dupa aceea de premier. Asa se face ca, in 24 septembrie 1925, presedintele republicii, Ahmet Zogu, a semnat decretul pentru numirea sa in functia de secretar al Senatului, demnitate pe care a indeplinit-o cu pricepere si abnegatie vreme de aproape trei ani, pana in august 1928.
La prima sedinta a Adunarii Constituante, care a avut loc pe 25 august 1928, cu obiectivul de a stabili statutul si forma de guvernare, el a fost ales presedinte interimar, iar la urmatoarele sedinte – presedinte cu statut permanent. Dupa declararea Albaniei monarhie si dizolvarea Adunarii, el s-a intors la conducerea parlamentului, unde a stat pana in martie 1930, cand a fost numit din nou prim ministru al guvernului. In aceasta functie a guvernat in trei cabinete diferite, vreme de cinci ani, in perioada 1930-1935.
Perioada respectiva a pus destule probleme guvernului albanez, in principal de ordin economic. Sunt anii reformei agrare si a celei din invatamant, dar si cei in care relatiile cu Italia, principalul investitor in economia albaneza, au cunoscut o de­gra­dare treptata, care a culminat cu ocupatia fascista italiana din aprilie 1939. In septembrie 1938, Pandeli Evangjeli a fost ales din nou presedinte al Parlamentului albanez, functie in care a ramas pana in zilele invaziei si ocupatiei italiene. Dupa aceasta, el a refuzat sa colaboreze cu ocupantul, retragandu-se din viata politica a tarii.
Regimul comunist, venit la putere in toamna anului 1944, nu a tinut cont de contributia esentiala a lui Pandeli Evangjeli la democratizarea si modernizarea Albaniei interbelice. Desi nu a fost arestat, cum s-a intamplat cu alti lideri politici din guvernarile anterioare, i s-au confiscat proprietatile, iar in 1947 a fost fortat sa paraseasca Tirana si sa se mute la Korcea, unde a si murit la varsta de 90 de ani, in 1949.

Este un act de dreptate din partea redactiei noastre sa-l readucem in atentia opiniei publice pentru rolul esential pe care acest politician pursange l-a avut in evolutia Albaniei in prima jumatate a secolului trecut.

Marius Dobrescu

 
  Alte titluri din categoria "Istorie"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 6
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising