Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Teodor Laco: Margaritarul numit Dardha
Teodor Laco
 
Literatura, NR. 3 - Iunie 2017
 



Teodor Laço (6 sept. 1936 – 15 oct. 2016) - scriitor si diplomat albanez. Intre 1994 si 1997 a fost ministru al Culturii, iar intre 2006 si 2008 a reprezentat Albania la Moscova, in calitate de ambasador. A fost deputat in parlamentul de la Tirana vreme de 12 ani. Este autorul a peste 50 de volume de proza scurta si romane. A scris piese de teatru si scenarii de film. Cartile sale au fost traduse in Franta, Italia, Rusia, Bulgaria, Grecia, Turcia, iar romanul “Anul tristetii” a aparut in limba romana, in 1997, la editura Clio-Mavios. Textul pe care-l prezentam cititorilor nostri in paginile urmatoare este dedicat localitatii Dardha, satul in care acest important scriitor albanez a vazut lumina zilei.


Satul este relativ nou, daca nou poate fi numit un sat documentat istoric doar de trei sute de ani. A fost intemeiat de fugarii, de rebelii care aveau probleme cu guvernarea otomana, cel mai adesea pentru ca nu voiau sa-si schimbe religia.
Sa-ti iubesti locul nasterii este un sentiment frumos, omenesc. Cand cineva nu-l are, sufletul aceluia este uscat si sarac. Sa-ti iubesti locul nasterii este ceva dincolo de dragoste. Asta inseamna ca locul ti-a daruit mult si cu generozitate, fapt pentru care ii datorezi si tu la fel de mult. Aceasta logica mi o vor accepta doar aceia care-mi cunosc satul. Altora le va parea o exagerare, poate o lauda. Dar explicatia cuvantului “margaritar” ar necesita probabil o carte intreaga.
Sa-ti iubesti locul nasterii este un sentiment frumos, omenesc. Pentru un scriitor, locul acesta este mai mult decat pamantul amintirilor, dorul dupa anii ce nu se mai intorc, mai mult decat o mandrie fara radacini. Cand incepi sa scrii despre el, locul nasterii ti se infatiseaza ca un zid care te indeamna sa-l depasesti si, dupa ce ai facut asta, sa le descoperi si celorlalti acea magie care te tine captiv de ani si ani… Asa mi se intampla mie cand cineva ma roaga sa scriu despre locul nasterii mele, despre satul ascuns in inima muntelui Moravei, care, cine stie de ce, are un nume de fruct: Dardha (Para)!!!!

Unde se afla Dardha

19 kilometri la sud-est de Korcea, la o inaltime geografica impresionanta de peste 1300 m, care fara sa vrei te duce cu gandul la ierni lungi, cu zapada, la veri cu racoare venita din paduri, la toamne imbracate in culori de curcubeu, acolo se afla acest margaritar. Dardha a devenit cunoscuta in intreaga tara nu numai pentru natura si clima ei, ci mai ales pentru traditiile, cultura si traiul de aici, ca si pentru oamenii deosebiti pe care i-a dat tarii. Numele “Dardha” vine de la o poveste ce pare adevarata.

Putina istorie

Acesti oameni, acesti rebeli au gasit adapost in ascunzatoarea muntilor si s-au asezat in jurul unei stani inconjurate de peri salbatici. Cand erau intrebati “de unde sunteti”, ei raspundeau scurt : “De la stana de sub par”. Asa a aparut expresia “subpar”, prescurtata apoi in “supar”. Pana tarziu, dardharii si vecinii lor spuneau “aia de la supar”.
Prima dovada istorica de pana acum apare in Enciclopedia greaca Pirsos (Vol.10, pag.750), unde se spune: “La Dardha, sat albanez, s-a deschis scoala greceasca in 1768. Nu exista informatii prin documentele vechi osmane, precum registrele de taxe, caci Dardha a fost mereu sat liber, in afara administratiei lor.
In cartea “Geografia Korcei si a districtului ei” (Salonic, 1888), se spune ca Dardha este cel mai mare sat din zona Korcei, cu 1454 de suflete. La inceputul secolului 20, Dardha numara 400 de case. Se naste intrebarea cum de s-a suprapopulat un asemenea loc, cand conditiile pentru agricultura erau atat de slabe? Argumentele te trimit la origini: dorinta de libertate. Saraci, dar departe de violenta si umilinta. Erau aici familii provenite din celebra provincie albaneza Suli, a lui Marko Boceari, din zona satelor pustiite dupa prima distrugere a orasului cultural Voskopojë (Moscopole, M.D.), sate din care a ramas doar numele: Bozdovec, Linatop, Lerishtë, Qinam.

Cea de-a doua enigma are de-a face cu resursele de viata

Terenul neprielnic i-a obligat de dardhari sa-si caute munca departe de casa. Departe de familii. Saracia naturii naste nevoia de a munci, la fel cum darnicia ei naste lene. Intr-o Albanie inchisa, dardharii au fost primii emigranti. Cu uneltele muncii lor: toporul si fierastraul. Prima profesie, cea de tamplar. In caravane de 20-30 de oameni, pe catari, inarmati, au pornit mai intai spre zonele impadurite din Grecia, pe atunci inca sub turci. Din anul 1800 si pana in 1935, in Olimp se mai auzeau inca topoarele dardharilor, muncind nu oricum, ci cu multa maiestrie. In muntii din Selitis si din Athos, la Misollonghi si Demir-Kapi, in Anatolia, la Ruse, la Isekum, in muntii Rodopi din Bulgaria si pana la schela din Varna, unde faceau negot cu cherestea, dardharii si-au castigat renumele de tamplari priceputi, asa incat a ramas si o expresie: “taiat de toporul dardharului”. Dupa aceasta prima destinatie, care era sezoniera si care a pastrat satul populat, dardharii “au descoperit” America. Asa incat doar cativa au mai ramas dedicati tamplariei. Au fost putini cei care n-au reusit sa-si trimita cate un membru al familiei peste ocean, acolo unde ei au avut un rol insemnat in societatile patriotice. Dintre cei ajunsi in America, 15 dardhari au fost decorati in 1982 cu ordine si medalii pentru activitati patriotice.

Traditiile

Plecarea peste mari si tari este o drama cumplita, plina de tristete. Dar si o eliberare. Iesirea din izolare, din modul de viata intepenit in traditii, a adus in mica societate dardhara pretentii de urbanism, dorinta unei vieti spirituale si materiale mai “europene”, mai emancipate, ba chiar si o rivalitate tacuta cu orasul Korcea insusi, care avea si el asemenea pretentii.
Dardha se mandreste cu originalitatea ei, incepand de la grai si pana la vesminte, cantece si dansuri. Studierea arhitecturii satului arata un model deosebit al stilului european, care se intalneste si in alte sate din sudul Albaniei. Aspectul urbanisticii si al constructiilor, casele solide, frumoase, din piatra cioplita, acoperite cu placi cenusii, strazile cu caldaram, cismelele numeroase, atelierele mestesu­ga­rilor, magazinele care au existat pana la inceputul anilor ’40 ii dadeau satului aspectul unui orasel infloritor, desi, din cauza emigrarilor, populatia ajungea cu greu la 1000 de persoane.
Graiul din sat a pastrat pana tarziu cateva forme vechi ale limbii albaneze, asemanatoare cu limba araba si cu graiul ceamilor. Unice sunt vesmintele femeilor, cu rosu si negru. Atat de frumoase sunt, incat au fost unii care au vrut sa si le insuseasca. Un “cercetator” bulgar, utilizand cateva poze cu dansuri ale femeilor dardhare din anii ’30, a incercat in zadar sa le prezinte drept “Dansuri din Macedonia de vest”. Unele dintre cele mai cunoscute dansuri de femei au fost create chiar la Dardha. Aici era o viata comunitara vie. La fiecare sarbatoare luau parte atat barbatii, cat si femeile. Nu era acceptata discri­mi­narea femeilor. Femeia din Dardha era o adevarata matroana. O doamna.
Ramanand la istorie, pot spune ca acest sat este unul dintre modelele frumoase ale vitalitatii noastre nationale, ale mandriei pentru origine si traditii, dar si ale dorintei de a adopta tot ce este nou. Unul dintre exemplele statorniciei acestei populatii vine dintr-un exemplu concret. Vreme de 150 de ani, dardharii au invatat la scoala greaca (scoala albaneza s-a deschis aici in 1917), dar au considerat aceasta limba pur si simplu o limba straina.

Viitorul Dardhei

Anii regimului comunist, cu exceptia unei decade in anii ’60, cand aici a functionat o filiala a turismului korcear si o casa de odihna, au fost o perioada de subdezvoltare, de ruina, cenusie. Dardha de astazi a ramas un sat mic, depopulat. Dar se pare ca ceva-ceva renaste in ultimii ani. Dardha intra intr-o epoca noua, care are legatura cu exploatarea resurselor ei naturale, a climei si a valorilor turistice. Ca localitate turistica, Dardha s-a remarcat inca din anii ’30. A fost editata si o brosura in care medici vestiti, dar si poeti cunoscuti precum Lasgush Poradeci (printre altele, el si-a gasit aici marea iubire, careia i-a dedicat cele mai frumoase poezii) si Asdreni, au scris despre valorile curative ale climei din Dardha (pentru bolile de plamani si ale sistemului nervos etc.) si despre natura ei minunata. In ultimii ani, dupa ce li s-au inapoiat proprietatile confiscate sau abandonate, multi dardhari care traiesc la Tirana sau Korcea fac aici reparatii si modernizari caselor mostenite de la parinti. Numai in anul trecut au fost reparate si modernizate cam 60 de imobile. Un semnal promitator este ridicarea de case noi. Cumpararea de teren sau de case vechi de catre oameni de afaceri din tara, care vor sa aiba proprietati in acest sat turistic, este un semn bun. Dardharii i-au primit cu bratele deschise si le-au oferit prietenia lor. Ei sprijina orice lucru care-i este de folos satului. De ani buni, la Dardha functioneaza doua hoteluri si restaurante in care se gateste dupa retete traditionale si se asteapta construirea unui al treilea hotel modern. Cu un timp in urma au fost asfaltati alti cinci kilometri de sosea si exista promisiunea ca aceasta sa fie finalizata cat de curand. Dardha prezinta avantaje pentru turism nu numai vara, cand aici predomina racoarea, ci si in timpul iernii, cand sunt toate conditiile pentru practicarea sporturilor de iarna. Asadar, viitorul Dardhei poarta un singur nume: Turism!

Oamenii Dardhei

In anul 1927, preotul Spiro Zenjo numara circa 50 de baieti dardhari scolarizati.
De la inceputul secolului si pana in anul 1932, cand a murit, Sotir Peçi, un dardhar cu mari merite, a ocupat un loc de onoare in domeniul educatiei si al gazetariei. Thoma Nasi (Nashi) a fost unul dintre primii compozitori albanezi. Vazandu-i talentul, statul i-a acordat o bursa pentru a studia la conservatorul din Boston. Primul regizor de filme documentare, Endri Keko (artist emerit) a fost, de asemena, tot din Dardha, asa cum a fost si prima “Carmen“ a operei albaneze, mezzosoprana Jorgjia Velo, care a murit tragic la Bucuresti. In orice biblioteca veti gasi circa 50 de titluri ale autorilor originari din Dardha.

Traducerea din limba albaneza:
Marius Dobrescu

 
  Alte titluri din categoria "Literatura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 3
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising