Home : Arhiva revistei Prietenul Albanezului : Contact
HOME CINE SUNTEM COMUNITATE PRIETENUL ALBANEZULUI GRUPUL SERENADA EDITURA PRIVIREA JURIDIC CONTACT
 
 
Poezie albaneza contemporana
 
Literatura, NR. 3 - Iunie 2017
 



Ilirian Zhupa

Ilirian Zhupa este unul dintre cei mai cunoscuti poeti albanezi din generatia anilor ’80. S-a nascut in 1957 in orasul Tepelena (sudul Albaniei). A absolvit Institutul Pedagogic din Shkodra. A lucrat ca profesor, jurnalist si redactor la mai multe reviste literare. Din 1997 pana in 2002, a fost consul general la Consulatul Republicii Albania din Ianina (Grecia). Din 2002 pana in 2005 a servit, in calitate de consul general, la Consulatul albanez din Salonic (Grecia). In prezent, functioneaza in cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Albania.
Dintre volumele sale de poezie amintim: „Diell mbi kaskadë” (Soare peste cascada, 1978), „Poezi„(Poezii, 1985), „Mos më pyet ku kam qenë” (Nu ma-ntreba unde am fost, 1988), „Pema e ëndrrës” (Pomul viselor, 1990). De la debutul sau poetic s-a remarcat printr-un stil inovator, exprimat in discursul degajat si ideile indraznete, devenind astfel una dintre vocile poetice reprezentative ale generatiei anilor ’80. In aceasta perioada i s-a acordat „Premiul Republicii”. Modernismul anilor ’80, curent din care Zhupa face parte, este reprezentat de operele poetilor Mimoza Ahmeti, Agim Isaku, Preç Zogaj, Rudolf Marku, prin care se realizeaza resurectia lirismului in poezia albaneza.
Dupa anul 1990 a ales tacerea, Ilirian Zhupa revenind spectaculos in fata publicului dupa 25 de ani, cu cel mai de succes volum de poezie din ultimii ani in Albania, „Të gjallë dhe të vdekur” (Vii si morti, editura Toena 2005).
Am ales cateva scrieri din acest volum pentru cititorii romani de poezie.


Posta

Eu am venit inscris in burta mamei,
Intr-o noapte pe cand primavara se-ntrema, in martie
Comanda ascunsa din partea tatalui,
Inchis adanc precum in interiorul unui plic.

In aceasta noapte mama mea era mai mare decat mine,
Precum copacul din care cercurile cresc in trunchi.

Intre cele doua veacuri, am crescut, am albit,
Am calatorit cu visele si picioarele mele,
Pe un pamant unde se-ntalnesc revolta si umilinta,
Ura si iubirea.

Acum mama mea este mai mica decat mine,
Ca un copac micsorat ce se usuca in trunchi.

Intr-o zi cand voi pleca, cum dusu-s-au cei batrani,
Am sa cer sa fiu expediat iar undeva,
In locul tatalui meu va fi Sfantu Petru,
In locul mamei un pom devenit iar lemn.

Deja acest pom e taiat pentru mine,
Si asteapta sa ma trimita in tarile pe care le iubesc.


In fiecare iarna, in fiecare toamna

Te-am cautat si ai fugit.
De cate ori te-am gasit, nu stiu de ce am fost tacut,
De cate ori mi-ai plecat, nu stiu de ce am strigat.

Chip nu ai avut, nimic, nici nume, nici ochi,
Ti-am simtit pasul, dar umbre ai lasat,
Te-ai ivit brusc, alergam catre tine
Si am gasit clarobscurul copacilor la apus de soare.
In calea noptii, in ajunul zilei,
Obrazul tau din aburi si vant,
Il gaseam in mii de chipuri care asteptau,
Cu toate acestea, nu te-am gasit.

Ce este acest moft, acest joc, aceasta ispita,
Zi de zi si anotimp dupa anotimp?
Ne loveam pe strada si iar intangibila,
Pierdeai in spatii si iar intima.

Cum pare-se, copii am fost in necunostinta
Mister ai facut dintr-un lucru atat de simplu,
Ai venit - am tacut, ai plecat - am strigat,
In fiecare iarna si in fiecare toamna.


Am mancat fructul oprit

Si Adam zice:
„Deveniti mame!”
Si Eva zice:
„Deveniti tati!”
Si Dumnezeu a spus:
„Nimeni in afara de mine
N-are dreptul
sa nasca oameni!”
Am crezut in Adam, am crezut in Eva,
Mi-am batut joc de Dumnezeu
Din sarutul din tinerete, in spatele unui copac al scolii, pripit...
Am mancat fructul oprit!

Prezentarea si traducerea: Luan Topciu



Rita Petro

Nascuta la Tirana, in 1962. A absolvit cursurile Facultatii de limba si literatura albaneza in 1984. In anul 1993 s-a specializat in filosofie si cultura antica la Universitatea din Atena (Grecia). A functionat ca redactor si specialist in invatamantul preuniversitar (1985-2000), iar din anul 2000 si pana in prezent este director editorial al editurii Albas, din Tirana. A colaborat la elaborarea a 36 de manuale de limba si literatura albaneza pentru invatamantul preuniversitar, utilizate in prezent in Albania, Kosova, Macedonia etc. Este autorul a sase volume de poezie: „Versuri barfite” (1993), „Gustul instinctului” (1998), „Aici jos se canta live” (2002), „In intimitate... de la Rita” (2006), „Originea” (2014) si „Cantecul multimii” (2016). Distinsa cu Premiul „Onufri” (1999), „Premiul National de Bibliofilie – Lumo Skendo” (2014), Premiul „Carierei poetice si contributiei la emanciparea societatii” (2015). Opera ei a fost tradusa in limbile germana, franceza si engleza.


Sapte poezii de dragoste din volumul „Cantecul multimii”


Ultima poarta

Ti-am deschis toate portile sufletului,
Nu insa si pe cea din urma...
Acolo sunt ingerii,
Acolo sunt diavolii.
Daca mergi la ingeri
Iti voi fi sclava.
Daca mergi la diavoli
Sclav imi vei fi.

Iata de ce, ultima poarta
Inchisa-ti va ramane.


Singura, speranta

Am baut cafeaua,
Iar zatul a ramas pe fundul cestii.
Am fumat tigara,
Si scrumul in zatul cafelei a cazut.
Am rosti cuvintele,
Iar ele ramas-au pe fundul paharului.
Dragoste nu, n-am facut,
Si dorinta in adancul inimii a murit.


Ea

In tinerete a pierdut-o tatal,
Fugita cu iubitul intr-o noapte senina.

Mai apoi a pierdut-o sotul,
Desi o noapte cu furtuna era.

Mult timp dupa aceea a pierdut-o si Domnul:
Plecata si ajunsa direct in Paradis.

Sete

Daca viata ar fi fost
Un pahar plin-ochi,
As fi baut-o dintr-o suflare.


Eu si arborii

Lasa-ma asa cum sunt
Daca ma prinde somnul printre arborii acestia,
Chiar dezbracata de-as fi,
Lasa-ma cum sunt!
Mie si arborilor
Ne place sa ne-mbracam, sa ne dezbracam,
Lor, in fata soarelui,
Mie, in fata ta.


Pana maine

Douasprezece ore,
Doisprezece munti
Ma despart de ziua de maine
Cand voi ajunge la tine.
De nerabdare am biciuit timpul.
Cu biciul cel mic,
Cu biciul cel mare,
Am biciuit spinarea calului alb.
Galopul lui bubuia in linistea noptii
Cand ajungea pe culme,
Desi as fi vrut sa treaca doi, trei
Zece munti deodata,
Ghearele mele pe trupu-i
Musteau de sange.
Si m-am trezit...
In fereastra zorile se nasteau.
O, Doamne-Dumnezeule!
Doua ore-munti ma desparteau de Tine
Cu spinarile sfasiate de bici,
Insangerate.


Fara tine

In casa asta
Cenusie si goala,
Doar camasa ta
Imi daruieste caldura.

Prezentarea si traducerea: Marius Dobrescu

 
  Alte titluri din categoria "Literatura"



 
 CUPRINSUL REVISTEI
 NR. 3
 

  Actualitate


  Istorie

  Cultura

  Literatura

  Ethnos

  Spiritualitate

  Interviu

  Caleidoscop

Arhiva revistei Prietenul Albanezului
| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATE | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | JURIDIC | CONTACT |

© 2006-2017
ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN ROMANIA.
by Anadeea Advertising