ERMIR NIKA

Ceea ce m-a surprins la Ermir, autorul acestor poeme, a fost curiozitatea copilareasca de a vedea Romania. De altfel, la douazeci si opt de ani, cati avea in anul in care ne-a vizitat tara, copilaria nici nu-i prea departe in urma.

O nerabdare explicabila, daca tinem seama ca mama lui s-a nascut pe pamant romanesc si ca, fara doar si poate, viitorul poet a auzit in casa multe si marunte despre Romania. Sper ca zilele petrecute in Bucuresti, la Brasov si pe Valea Prahovei i-au aratat ca povestile copilariei sunt o copie decolorata a celor vazute in realitate. Si mai cred ca Ermir, cu ochii lui larg deschisi peste toate, va ramane un prieten al Romaniei si al romanilor.

Poezia lui este puternic incifrata, aproape ilizibila pentru un cititor de poezie clasica si la fel de greu traductibila. Daca am reusit complet sau macar in parte cititorii o vor constata singuri. Dar este cu siguranta un experiment (pentru autor) si o experienta in plus (pentru traducatori). Volumul de fata este, in mod sigur, un semn ca in poezia albaneza s-au produs schimbari profunde. Si poate ca aceasta poezie, de perceptii dure, alimentate prin toate simturile, este o samanta a poeziei de maine. Sa credem in destinul artistic al acestor tineri din generatia lui Ermir. Chiar daca acum, la inceput, nu-i intelegem prea bine.

Cartea aceasta este o selectie din volumul „Nori reci”, aparut la Tirana in anul 2005.

Ii multumesc colegului si prietenului Luan Topciu pentru munca dezinteresata in beneficiul culturii albaneze.