|
Cezar, fiul Xantipei. Cu poetul Cezar Ivanescu, in viata si dincolo de ea
Maria Dobrescu
Dumnezeu ne da un destin, ne da o biografie si ne lasa liberi. Avem, deci, liberul arbitru sa pacatuim sau sa nu pacatuim, sa respingem sau sa acceptam toata abjectia lumii pe care ne-o pune in fata. Suntem, asadar, liberi in fata lui Dumnezeu si in fata propriului nostru destin. (Cezar Ivanescu)
Numai moartea, cea care nu te-a tradat pe tot parcursul vietii, care te-a insotit in fiecare vers de i-ai facut pe critici sa te numeasca „poet fara egal al mortii", te-a redat vietii. Iar creatia este singura care nu te-a acuzat si care nu te-a luat de langa noi.
Cartea nu este una de interviuri. Am suprimat intrebarile care existau initial, iar dialogul s-a topit intr-un lung monolog al destainuirilor ocazionale. Am vrut sa-mi respect cuvantul dat, de a face o carte si de a intocmi din ramasite un portret, altul si acelasi. Nu este un studiu critic, ci doar o tusa subiectiva spre aducere aminte. Dar, mai ales, este o veche vorbire cu „Cezar, fiul Xantipei".
Maria Dobrescu, jurnalista, presedinte al Asociatiei Jurnalistilor si Scriitorilor Minoritatilor Etnice din Romania "Europa 21"
Volume publicate: La curtea lui Ceausescu; Culoarul campionilor; Ospete vanatoresti; Istoria minoritatilor nationale (coautor)
Serii de filme documentare: La brat cu nenea Iancu; Meserii la marginea timpului
|