Oana Manolescu

Amestec = sistem format din doua sau mai multe substante (gayoasa, lichide sau solide). Fiecare substanta componenta a unui amestec isi pastreaza proprietatile caracteristice si poate fi separata de celelalte prin metode fizice sau mecanice.
Amestecurile pot fi omogene sau eterogene.
Amestecul omogen este format din substante miscibile intre ele si prezinta aceeasi compozitie si aceleasi proprietati in toata masa (aer, solutii, aliaje). Proprietatile lui fizice variaza cu compozitia substantelor care-l formeaza (deosebire de substanta pura).
Amestecul eterogen e format din substante nemiscibile intre ele, compozitia si proprietatile nu sunt aceleasi in toata masa. Componentele se pot separa mecanic sau prin simpla depunere (suspensii, emulsii).
Majoritatea amestecurilor sunt eterogene.
Combinatie (chimica) (compus chimic) = substanta pura, omogena, compusa din doua sau mai multe elemente chimice, prezente in proportii bine definite.


Marturisire


Sunt chimist. Si orice chimist, citind macar „Cuprinsul” mi-ar intelege titlul. Am adunat in câteva capitole putinul din ceea ce am mai scris in afara volumului de poezii „Ne va uni iubirea”, a romanelor „Muntii sunt ai nostri” si „Vesnic prizonier?” a eseurilor adunate in „Pacea din noi” si a brosurii „Sistemul periodic al elementelor in versuri” (aceasta ultima e poate cel mai bun lucru pe care l-am realizat...literar).
Amestecul acesta eterogen de schite umoristice, povestiri, studii, discursuri, articole, traduceri, nu va da in niciun caz o combinatie stabila; nici la temperatura, nici folosind presiune ori catalizator. Cu indulgenta, poate, schitele si povestirile, da, pot forma „beletristica” (dar nu stiu cât e de „bel”). Restul se unesc in aceasta cartulie ca o combinatie instabila, gata sa se descompuna in componentii sai initiali. Reactia de formare a „combinatiei” ar fi deci reversibila.
De ce am scris rândurile acestea? Pentru ca nu vreau sa pacalesc pe cititor. Pentru ca cititorul se poate pacali in doua moduri: a) daca e chimist sau fizician neiubitor de cultura artistica, vazând titlul poate doreste chiar si cartea si când o deschide, pac! o si-nchide urgent. b) daca o rasfoieste un pic, se-ntreaba, pe buna dreptate, ce legatura au titlul si definitiile cu care incepe „Marturisirea” mea cu restul; coperta, crede el, s-a-ncurcat la tipografie cu umplutura; adica s-a lipit la alt continut.
Dragii mei cititori, nu este greseala altora, ci numai a mea. M-am grabit sa adun intr-un singur vas acest amestec. Mai bine se numea cartea „Ghiveci” (mâncarea, nu vasul cu pamânt pentru flori).
Revenind la definitiile de mai sus, imi caracterizez lucrarea din punct de vedere... chimic:
a „Amestec”- ului
- starea de agregare – gaz (pentru ca „e in aer”!) sau maxim lichid, cu temperatura mica de fierbere. Se evapora (din memorie) urgent.
- numai coperta tine (in „amestecul” din cuprins) componentele; ele (adica titlurile si ce-i sub ele) pot fi separate prin metode mecanice sau prin simpla depunere... va rog... in biblioteca dumneavoastra.
„Amestecul” prezentat aici este deci eterogen.
Substantele care-l compun nu sunt miscibile intre ele decât in cadrul aceluiasi capitol.
Acestea au proprietati fizice (calitati literare, istorice, documentare) diferite.
Exemple de amestecuri eterogene: suspensie: nisip-apa, emulsie: ulei-apa. (Ca lapte-apa, alcool-apa sunt amestecuri omogene lichide... hm... nu le doresc nimanui in pahar!)
Scriam mai sus despre conditiile prin care un amestec de doua sau mai multe substante poate deveni combinatie (chimica) folosind temperatura – si as dori sa aveti sufletul cât mai cald lecturând cartea; folosind presiune – asta v-o fac eu, indemnându-va sa cititi; in prezenta de catalizator (substanta care mareste viteza de reactie, dar se regaseste neschimbata la sfârsitul reactiei). Ce catalizator as putea folosi ca sa prefac suma celor scrise intr-o carte cu adevarat? Cultura; sau Dragostea pentru Lectura. Eh, dar cu timpul, chiar si catalizatorii se uzeaza si trebuie regenerati… Iar coperta doreste a va sugera trecerea de la amestec la combinatie.
Majoritatea materialelor acestei carti au fost publicate, de-a lungul a opt ani (2001 - ianuarie 2009) in revista lunara de cultura „Prietenul albanezului” editata de Asociatia Liga Albanezilor din România, la rubrici specifice: Actualitate, Istorie, Cultura, Literatura, Spiritualitate, Caleidoscop etc. sau in alte publicatii.
Dar, stimati cititori, mai „Amestec” decât intre primele notiuni de chimie si scuza asta pentru continutul felii – felii al cartii in care le-am adunat pe toate, nu s-a mai pomenit.
E autocritica pe care mi-o fac. Si, iata, o si tiparesc in introducerea „Marturisire” pentru a lectura mai cu ingaduinta paginile de mai jos.
Ce vreti? Sunt si ramân in primul rând chimist. Iar daca exista calitate si un pic de har scriitoricesc in paginile ce urmeaza, acestea le datorez, impreuna cu toate multumirile si recunostinta mea, numai bunului Dumnezeu.

Oana Manolescu, Ianuarie 2009